Beius, Portalul Tarii Beiusului, Beius City, Belenyes, Districtul Beius, Municipiul Beius, Depresiunea Beiusului, Orasul Beius, Centru Turistic Beius, Padis, Pestera Meziad, Pestera Ursilor, Glavoi, Statiunea Padis, Descriere Beius, Despre Beius, Beius Bi

Comuna Budureasa este asezata în partea de sud-est a judetului Bihor, pe cursul superior al Vaii Budureasa – Nimaiesti si face parte din bazinul hidrografic al Crisului Negru.

Comuna se întinde pe o suprafata de 34.537 ha si are în componenta cinci sate si un catun: Budureasa, Burda, Saca, Saliste de Beius, Teleac si Grui.

Anul 1583 ramâne o data sigura atestata documentar cu privire la vechime a localitatii Budureasa.

Atestata documentar în anul 1583, localitatea Budureasa, este cu certitudine mult mai veche. Potrivit etimologiei populare, denumirea vine de la buturi are. Câta vreme stim de la strabuni ca, în decembrie 1600, câtiva reprezentanti din satele noastre au fost la Beius sa-l întâmpine pe marele Voievod Mihai Viteazul care a poposit doua zile ( 6 – 8 decembrie) în cetatea din Finis si Beius. Trecerea marelui Voievod prin Beius a stârnit emotii adânci în inimile românilor din aceasta zona, astfel ca prezenta unora dintre budureni era cât se poate de fireasca. In drumul spre Viena, unificatorul celor Trei tari românesti a traversat cu osteni Muntii Apuseni pe traseul: Deva – Brad – Baia de Cris – Tebea – Halmagiu – Vârfuri – Vascau –Stei – Beius – Oradea. (vezi G.Hadareanu – Beius,1993-1994).

La 28 august 1660, Oradea este ocupata de Turci, iar în 1661 Beiusul si toate satele din zona deveni pasalâc turcesc, pâna în 1686 , la 30 iulie, când armata austriaca îi alunga din Beius iar la 6 iunie 1692 din Oradea.

In anul 1692 Beiusul a cazut sub ocupatia lunga si grea a Imperiului habsburgic. Greutatile, lipsurile si necazurile taranilor rasculati în anul 1784 condusi de Horea, Closca si Crisan, au fost aceleasi si pentru locuitorii de atunci ai Buduresei. Mai grav stapânirea austro-ungara în politica dura de deznationalizare, a interzis folosirea limbii române, înregistrarile actelor la primarie erau facute în limba maghiara, iar scolarii erau obligati sa învete dupa abecedarul maghiar. Si Revolutia din 1848 a avut ecouri mai ales în rândurile învatatorilor si preotilor din comuna. Actiunile de emancipare nationala si sociala ale românilor din anul 1905 l-a avut ca protagonist si pe învatatorul Goina Gheorghe.

In primul razboi mondial (1914 – 1918) au fost înrolati multi sateni. In acea perioada din mai multe familii, pe câmpul de lupta s-au întâlnit tati si fii, greul ducându-l acasa femeile, batrânii si copiii. Multi si-au sacrificat viata aparând pamântul stramosesc, cazând la datorie, îndurând foamea si frigul. Raniti trupeste si adând loviti sufleteste o mica parte din cei plecati au reusit sa se întoarca la familiile lor. Pe baza studiului pomelnicelor de la biserici si în urma discutiilor cu persoane mai vârstnice ca: Nistor Gheorghe la Lichii Teodii, Goina Ioan 1902 – 1979, Goina Raveica 1907 – 1995 a lui Teodoras ( parintii mei) , Goina Gheorghe (Poenar) 1905 – 2001(unchiul meu), Farcut Gheorghe, Farcut Marisca, Pasca Ana, Vaida Teodor, Mica Vasile , am întocmit urmatoarea evidenta a eroilor din primul razboi mondial:

Budureasa – Bacus Teodor, Bercea Gheorghe, Bercea Ioan, Bonchis Petru, Bustea Gheorghe, Bustea Petru, Bustea Simion, Casa Simion, Casa Stefan a lui Taneras –gornic, Casa Vasile, Ciobris Gavril, Cristea Ioan, Cristea Vasile, Fasie Gheorghe, Goina Gheorghe, Goina Teodor, Goina Vasile a lui Birau-unchiul meu, Goina Vasile a lui Petila, Grec Isai a lui Costan, Halbac Mihai,, Gudiu Costan, Laza Filimon a lui Bacesti, Laza Moise a Pruni, Laza Ignatie a Donii, Laza Ilie, Manea Gheorghe, Matiu Gheorghe, Matiu Vasile(Gombos), Nistor Gheorghe, Nistor Ioan, Petila Florian a Schiopului, Bonchis Vasile.

Carbunari – Budau Vasile, Budau Ilie, Ciorna Petru, Ciocan Moisie, Ciurba Dumitru, Cristea Vasile, Flore Miron, Flore Teodor, Gudiu Nichita, Hincu(ori Ilinuc) Ioan, Ignatel Vasile, Leuca Vasile, Matiu Vasalica, Magda Teodor, Oancea Gheorghe, Oancea Ioan, Oancea Rusalim, Oancea Gheorghe.

Burda – Balint Ilie, Balint Ioan, Ciobris Gheorghe, David Gavril, David Gheorghe, David Teodor, Fasie Gheorghe, Fasie Ilie, Fasie Nica, Farcut Ilie, Farcut Rusalim, Lole Gavril, Nan Mihai, Nan Vasile, Nan Gheorghe, Tomuta Vasile, Pruncut Teodor, Pruncut Ilie, Tit Petru, Vladica Gheorghe, Vladica Trif.

Saliste de Beius – Pantea Constantin, Ilea Partenie, Fitero Vasile,Zaha L.C, Pantea T.Dumitru, Popa L.Z, Pasca M.C, Costea S.T, Ganea R.S. Popa V.S, Popa Dumitru, Popa Teodor, Liber A.V.R.,Pasca V.S, Liber V.S., Mihoc Nicolae, Liber P., Siminis V.S, Liber Vasile.

La Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia – (1 Decembrie 1918) comuna a avut reprezentanti pe Dan Ioan ( Ionica lui Dan – padurar), Goina Florian- preot în Mizies,nascut în Budureasa. Alti cetateni din localitate, prezenti la maretul act al Unirii, au facut drumul pe jos, peste munti printre care si Magda Vasile (Salea).

Dupa 1 Decembrie 1918 si pâna în martie 1919 în comunitatile Transilvaniei exista o dualitate a puterii datorita faptului ca alaturi consiliile nationale române la nivelul prefecturii si plasilor s-a mentinut vechea administratie sprijinita de consiliile nationale maghiare. In 1919 Garda Nationala Maghiara din Ardeal a dezarmat garda nationala româneasca din Budureasa fiind înlocuita cu jandarmi unguresti, ziarul “ Tribuna Bihorului,, nu a ajuns în localitate fiind interzis de Sfatul muncitoresc maghiar din Oradea. Potrivit conspectului despre ofiterii Garzii Nationale din Oradea Mare si Bihor din ianuarie 1919 la nr. current 24 este trecut la rang de stegar numele Dan George, cu sediul în Budureasa, numarul gornistilor 20, adresa postala Budureasa.

Prin reforma agrara din 1921 vaduvele de razboi au primit pamânt în localitatile “Regina Maria,, ( azi Avram Iancu judetul Bihor) si în Salonta – colonie. O munca sustinuta pentru aplicarea reformei în satul Budureasa a desfasurat-o Matiu Traian. Conform Legii din 11 aprilie 1929 satele Budureasa, Carbunari împreuna cu Nimaiesti si Sânmartin au fost împroprietarite cu suprafata de 1037 iugare, 354 stâmnjeni pasune, situata la 4 km în Micau.

Criza generala din 1929 – 1933 a afectat viata întregului popor român. In Germania partidul condus de Hitler ajuns la putere în 1933 se pregateste de razboi. U.R.S.S. condusa de Stalin ameninta libertatea si integritatea României. Marile state voiau sa împarta din nou lumea pentru a o stapâni. Cele mai pregatite de razboi au fost Germania, Italia si Japonia. Celelalte state mari le-a îngaduit sa ocupe Austria, Cehoslovacia, . In 1939 în august Hitler s-a înteles cu Stalin sa ocupe teritoriile dorite. Rusia a ocupat Basarabia si nordul Bucovinei. In iunie 1944, Bulgaria a cerut doua judete din Dobrogea(Cadrilaterul). Germania si Italia în august 1940 au cedat Transilvania de Nord Ungariei, prin Dictatul de la Viena. Carol al II lea fuge din tara si Mihai I a redevenit rege. Cu scopul de a elibera Basarabia si Nordul Bucovinei, generalul Ion Antonescu s-a angajat fata de Hitler sa intre în razboi alaturi de Germania împotriva URSS. In iunie 1941 a început razboiul, o parte din armata româna a trecut Prutul, odata cu armatele germane a eliberat Basarabia si nordul Bucovinei, a ocupat orasul Odesa. U.R.S.S. ajutata de Anglia si S.U.A îi alunga pe germani din tara.

România se alatura URSS, elibereaza judetul Bihor la 12 octombrie 1944, intra în Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia, Polonia, Albania, Cehoslovacia, partea de rasarit a Germaniei în care impune guverne comuniste. Atât perioada premergatoare cât si cea din timpul razboiului locuitorii comunei au trecut prin grele încercari. In 1939 carutele si cei mai buni cai au fost rechizitionate. La centru de comuna a fost înfiintat un pluton format din 30 de persoane comandat de domnul Oala Gheorghe. Sediul plutonului a fost în casa lui Matiu Vasile a Nioachii. In toamna anului 1944, timp de doua saptamâni locuitorii s-a refugiat în paduri – Hodobana, Dealul Sac, Bradu Rau, Valea Rea, Coh, Leurdeasa, luând cu ei vitele, câteva haine si ceva alimente. Soldatii sovietici s-au adapostit în câteva case din sat tipm de 4 – 5 zile, dupa care, într-o zi în termen de jumatate de ora au plecat peste tarina Buduresei. La razboi au fost chemati toti tinerii si barbatii apti de lupta. Cu jale ne aducem aminte cum plecau tinerii din sat îmbracati în haine rele, la palarie trei culori, însotite de highighis pe nume Dirica. Cânta highighisul la vioara, dobasu batea ritmul melodiei, tinerii cântau cu lacrimi în ochi. Batrâni, copii, fete, ieseau la strada sa-i vada. Acolo unde se gaseau fete mari la poarta, caruta se oprea, feciorii coborau si îsi luau ramas bun de la ele, plângeau împreuna, ei se urcau în caruta si începeau sa cânte cu lacrimi de durere. Pe atunci nu întelegeam de ce toti cei mari erau tristi, dar vazându-i ne întristam si noi. Auzeam cuvintele: Dumnezeu sa va ocroteasca! Dumnezeu sa fie cu voi! Bunul Dumnezeu sa va aduca sanatosi la casele voastre. Nu a trecut o luna dupa plecarea lor ca vestile triste au început sa soseasca de pe front si sa se raspândeasca, satele fiind cuprinse de jale dupa cei cazuti la datorie, pentru apararea pamântului românesc. Dupa ce bunica mea a primit înstiintarea ca feciorul cel mai mic, Laza Nicolae, a murit, a venit la mama mea, au povestis, l-au jelit. Apoi au cumparat o icoana, în partea de jos sora mai mare a scris soldat Laza Nicolae, cazut în razboi, au comandat o cruce mica în care au fixat o fotografie, au facut prescuri pentru litughie pe care le-au dus la biserica. Crucea cu fotografia au fost atârnate pe perete, la intrarea în biserica, alaturi de altele. Mult timp membrii familiei au îmbracat numai haine negre. Pe un timp mai scurt am purtat si cei mici baticuri ori panglici negre. Crucile de pe peretele bisericii se înmulteau de la o saptamâna la alta, iar numarul numelor eroilor din pomelnicul pe care preotul Vasile Nese îl citea în fiecare duminica la liturghie era tot mai mare.

Conform datelor culese de la familiile eroilor si pomelnicele existente în biserici avem urmatoarea situatie a celor cazuti pe câmpul de lupta în cel de-al II – lea razboi mondial.

Budureasa si Carbunari – Bacus Ioan, Budau Iov, Budau Teodor, Burtic Ioan, Bonchis Miron, Ciobris Iosif, Cristea Simeon, Cristea Teodor, Dud Ioan, Dud Vasile, Goina Miron, Goina Traian, Halbac Gheorghe, Fret Teodor, Fret Vasile, Laza Nicolae a Ieni, cap.Laza Nicolae, Laza Traian, Laza Gheorghe, Magda Nicolae, Magda Gheorghe, Magda Lazar, Manciu Petru, Manciu Vasile, Matiu Ioan, Nistor Gheorghe, Nistor Teodor, Oancea Alexandru, Oancea Lazar, Petrila Ioan.

Catunul Grui – Lingurar Gheorghe, Lingurar Gheorghe, Lingurar Iosif, Lingurar Teodor

Burda - Budau Teodor, Fasie Lazar, Farcut T. Nicolae, Galis Ioan, Laza Melentie, Nan Vasile, Tomele Nicolae, Tit Gheorghe.

Saca - Bitea Dumitru, Bitea Nicolae, Ciorna Gheorghe, Costea Ioan, Costea Teodor, Cuptor Eremia, Jurca Gheorghe, Marchis Gheorghe, Ciorna Petru, Ciorna Ioan, Costea Precup, Vaida Gheorghe,……

Au murit în bataia gloantelor fara sa aiba o groapa, un preot sa-i slujeasca, o mama ori o sotie sa-i aseze si rânduiasca dupa datina acestor locuri. In amintirea celor care s-au jertfit pentru noi, oameni de buna credinta au ridicat o cruce, o troita ori un monument. La 4 iunie 1992 , s-a inaugurat monumentul eroilor din Budureasa si Carbunari, sub îndrumarea inimosului preot Balint Ioan-Nat, nascut în satul Pocioveliste, comuna Curatele, paroh în satele Budureasa si Burda între anii 1978 – 2000 ( în 26.12.2000 a fost ales protopop de Beius). Monumentul este amplasat aproape de biserica, în centrul satului, vizavi de numarul 36 gospodaria d-lui Oras Traian a Ghioghii Marcului. Lucrarea a fost executata la ,, Marmura ,, din orasul Vascau, judetul Bihor. Pe cele 8 fete ale monumentului sunt scrise numele eroilor cazuti pe câmpul de lupta în primul razboi mondial 1914 – 1916 si în cel de al doilea razboi mondial 1941 – 1945. Spatiul din jur este împrejmuit cu un gardulet de leturi cu înaltimea de 50 cm. Intre monument si gardulet elevii Scolii cu clasele I – VIII au amenajat terenul si au plantat flori. La inaugurare a fost prezenta fanfara militara de la unitatea din orasul Beius în frunte cu comandantul acestuia. Fanfara a facut deschiderea evenimentului prin intonarea imnului României ,, Desteapta-te române ,, timp în care monumentul a fost dezvelit. A fost prezentat cadrul istoric de profesor director Scoala cu clasele I – VIII Grabovschi Gheorghe iar profesor Grabovschi Maria a sensibilizat literar sufletele celor prezenti. Domnul profesor de istorie Puiu Boar a expus o frumoasa fila din istoria românilor. Clasele V-VIII ale scolii au prezentat un bogat program cultural-artistic cu continut patriotic:

Am evocat contributia eroilor din localitate, cazuti la datorie în timpul celor doua

Razboaie mondiale. Semnificativ a fost bocetul cules de la nana Firoanda Manea ( a Liii) dupa tatal dânsei care a murit în Italia, în primul razboi mondial.

Fanfara militara a intonat Imnul Eroilor împreuna cu cei prezenti la manifestare.

Domnul parinte Balint Ioan a sfintit monumentul si a continuat cu slujba de dezlegare a eroilor. In încheiere s-a subliniat însemnatatea sarbatorii religioase ,, Inaltarea Domnului,,( Ispas), Ziua Eroilor, multumind apoi reprezentantilor unitatii militare din Beius, primariei, scolii si tuturor celor prezenti la manifestare. Reprezentantii primariei au fost: dl.primar ing. Budau Vasile, viceprimar Goina Radu, secretar Goina Felicia-Viorica si inginer Laza Vasile. Din partea primariei, scolii si elevilor s-au depus coroane si multe buchete de flori.

Ptronii brutariei din Budureasa reprezentata prin dl.ec.Farcut Vasile si sotia sa Farcut Marioara- contabil sef au oferit pâinisoare copiilor. Fanfara militara a interpretat un potpuriu de cântece patriotice. Nascuti în satul Budureasa, dl Goina Ghoerghe Poenar, de 87 ani si fii acestuia Goina Teodor, ing. agronom si Goina Toma, sofer au venit din orasul Salonta unde domiciliaza, sa fie martori la acest act istoric din viata satului nostru. Programul cultural-artistic l-am pregatit împreuna cu profesaoara de matematica Memetea Delia (Craciun). Dl.Farcut Vasile, economist si dl.Oras Gheorghe, (Goabi), sofer au filmat si fotografiat unele momente din desfasurarea programului. Domnii Balint Ioan, preot, Grabovschi Gheorghe, directorul scolii, Budau Vasile, primar au invitat membrii fanfarei la masa pregatita de Flore Florica, Flore Firoanda ( a lui Oniuc), Ciobris Firoanda a Postaselului si Dud Sofia a lui Oniuc. Pâinea parastas, increstata, pupi pentru slujba de dezlegare, pomenirea mortilor a fost facuta de familiile: Flore Traian, Flore Miron, Dud Sofia (vaduva), Ciobris Teodor, Oancea Mihai a Vasaliuta, Dud Maria , vaduva.

An de an dupa inaugurarea monumentului se organizeaza omagierea, cinstirea eroilor la ziua eroilor ( Inaltarea Domnului). La pregatirea si buna reusita a acestui eveniment contribuie biserica, scoala, caminul cultural, primaria si o parte din locuitorii satului.

La Burda sub coordonarea domnului protopop de Beius,Balint Ioan*Nat a preotului paroh Balint-Faca Cosmin Ioan prin cntributia localnicilor s-a constuit o cruce din ciment, mozaic si marmura ce urmeatza a fi amplasata si inaugurata.

In satele Saca si Teleac crucile de lemn pe care sunt înscrise numele eroilor sunt expuse în biserica. In Saca crucea în cimitir. Vechea troita din curtea bisericii din Salistea de Beius a fost ridicata în anul 1937, în memoria eroilor cazuti în primul razboi mondial. Inscriptia de pe troita este urmatoarea: ,, Ridicatu – s-a aceasta Sfânta troita în anul 1937, luna Maiu, de catre locuitorii comunei Saliste de Beius în numele bisericii ortodoxe române ca semn de recunostinta lu Dumnezeu si în amintirea eroilor cazuti pe campul de lupta pentru întregirea neamului din razboiul mondial 1914 – 1918,,. Pe verso scrie:,, Lucrata de Borha Ioan, Teleac,, Credinciosii care au ajutat la ridicarea Sfintei Troite : Arsenie Ioan, învatator, Mihoc Jos, Mihoc I, Liber V.,Mihoc Miron, Popa Gheorghe, Popa Emil, Zaha C S. Mihoc Gheorghe, Mihoc I., Mihoc M., Popa Aron., Pasca T.H., Damian D., Damian P., Mihoc Z., Liber P., Popa D., Pantea Emil., Fitero Moisa, David Th., Zaha Pavel, Zaha Vasile, Pantea Floare, Pantea D., Pantea Th., Pantea L.Z., Pantea M., Sala M., Talabur Gheorghe, Pitut I.L., Pantea M., Pantea Ghe., Ilea, Ganea N., Pasca Gr., sala T.H., Pitut V., Zaha I., Mot G.A., Goie Ana, Pitut Z., Liber Gh., Ganea Nichita, Fitero Gh., Duma Foare, Sotan S. plutinier jandarm, Pantea Nicolae, Mihoc S.I., Ganea L., Mateas Ana, Mot, Fitero M., Marchis V., Mihoc T.R., Mihoc M., Popa M., Pasca P.R., Ganea Th., Ganea M., Mihoc Blaga, Pitut Marisca, Mihoc M.L., Mihoc P. notar, Granea V., Fitero N., Pitut Patca, Mihoc D.T., Liber D., Pantea M. ,, Torita a fost renovata în anul 1980 din initiativa cetatenilor Pantea Ioan, Mateas Traian, Mihoc Lazar. Furtuna din 1998 a doborât troita fiin rupta pe lânga locul de fixare în beton. In 1999 a fost mutata în Beius si se afla în holul mare lde la intrarea principala în muzeu. La data de 14.11.1999 a fost sfintita o noua troita de catre preotul Jute Mihai paroh în Saliste de Bius, Teleac, Saca, nascut în Nimaiesti cu domiciliul în Saca si Popa Ioan – Miron, paroh în satele Mizies si Talpe, nascut în Saliste de Beius cu domiciliul în Beius. La acest eveniment au luat parte cadrele didactice – Mateas Florica si Mihoc Florina, copii prescolari- scolari, tineretul si adultii din sat. Pe o fata a troitei este scris: ,, Aceasta troita a fost ridicata în anul 1999 de catre credinciosii satului Saliste de Beius în numele bisericii ortodoxe române cu semn de recunostinta lui Dumnezeu si în amintirea eroilor cazuti pe câmpul de lupta din cele doua razboaie mondiale,,. Pe cealalta parte a troitei este scris: Lucrata de Sabin Mihoc. Credinciosii care au ajutat la ridicarea acstei troite: Popa Emilian, Ganea I. Gheorghe, Mihoc S. Gheorghe, Mihoc T. Dorel, Mihoc I. Gheorghe, Mihoc Ioan din Beius, fiul acestuia Mihoc Marcel din Timisoara, Mihoc Z. Gheorghe, Popa A. Martian.

La Budureasa: Goina Gheorghe (Panduru),Goina Dumitru (a lui Valie), Laza Moise (Moisica), Oras Nicolae(a Culi lui Birau), Flore Dumitru (a Rancului), Vesa Craciun(a lui Simisoaie), Nistor Costan ( a Nachi), Bustea Teodor(a Beschi), Manciu Teodor( a Greblusi), Laza Florian(Brebu), Goina Gheorghe (a lui Gavrilus), Oras Ioan(a Bâciului), Matiu Teodor ( Monu), Oras Gheorghe (a Ghioghi), Oras Traian(Ghioghi), Goina Vasile(a lui Durdurel), Goina Teodor (a Nesului), Oras Vasile (a lui Miculae), Oras Lazar (a Flori), Budau Ioan (a lui Brici), Laza Dumitru(a lui Mitrut), ing.Fainis Mirica, Cristea Sav (a lui Vasic).

La Carbunari:- Leuca Petru(Petrea Doii), Oancea Ioan(a Haiului), Manea Teodor(a Uanului), Gaboras Teodor(a Neamtului), Magda Ioan( a Dolii lui Burau), Oancea Nicolae(Cula Gaborii), Ciobris George ( a lui Patrus), Oancea Vasile(a Haiului), Cristea Vasile ( a Vilii), Budau Alexandru( a Ievii), Oancea Ioan( a Gaborii).

La Burda: FarcutGheorghe, Pruncut Teodor, Potora Vasile, Farcut Lazar, Tit Gheorghe, Tit Ioan, Ciobris Gheorghe.

Privind lista de mai sus putem constata ca din familia Oras Gheorghe au fost în al II-lea razboi patru feciori: Traian, Nicolae, Gheorghe si Ioan, care au avut norocul sa se întoarca sanatosi acasa întemeindu-si fiecare o familie. Greutatile s-au tinut lant si dupa terminarea razboiului din cauza foametei si bolilor. Dupa un timp veteranii si vaduvele au beneficiat de unele facilitati din partea statului, dar abia dupa 1989 apar preocupari pentru cresterea recompenselor pentru dânsii. La data de 15 martie 1990 a fost legiferat functionarea Comitetului veteranilor de razboi din Bihor ca Filiala a Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi. In vara anului 1998, dl.colonel(r) Ghilea Ioan si Primaria comunei Budureasa, în frunte cu dl.primar Budau Vasile au organizat o manifestare dedicata distribuirii brevetului de veteran, ce confera Medalia ,,Crucea Comemorativa a celui de al II-lea razboi mondial 1941-1945,, în conformitate cu Decretul 158. La sfârsit formatia de tineret a prezentat un frumos program cultural, creând o atmosfera de buna dispozitie în rândul veteranilor, care au începus sa povesteasca întâmplari adevarate de pe front, iar apoi sa cânte, sa se simta bine închinând câte un pahar de tuica.

În alta împrejurare o parte dintre veterani au primit distinctii: Medalia ,, Virtutea Militara de Razboi,, md.1912 de razboi – Plutonier Tit Dumitru Ioan- Burda, Medalia ,,Serviciul Credincios,, md.1938 de razboi, clasa a III-a – Plutonier Nistor Danila-Costan – Budureasa; Medalia ,,Barbatie si credinta,, md.1917, Plutonier major – Pruncut Petru Teodor- Burda, Putonier Major Mihoc Vasile-Cornel – Saliste de Beius, Plutonie, Mihoc Petru Vasile –Saliste de Beius, Plutonier, Vaida Dimitrie Teodor-Saca, Plutonier Ciobris Dumitru Gheorghe-Burda, Plutonier major,Budau Ilie Mihi-ai Budureasa, Plutonier major, Oras Gheorghe Ioan-Budureasa, Plutonier major, Oancea Gavril Nicole Budureasa, , Plutonier major,Laza Dumitru Lazar. Medalia ,, Crucea Serviciului Credincios,, md. 1938, cl.a III-a: Plutonier Mica Partenie Teodor – Teleac, Gaboras Dionisie Teodor, Budureasa.

Flora bogata constituita din paduri de foioase, conifere si pajisti face din comuna Budureasa o veritabila poarta de interes turistic în Apuseni.

Una dintre cele mai vechi si statornice îndeletniciri a locuitorilor a fost cresterea animalelor,ocupatie determinata de conditiile geografice si pedoclimatice pe de o parte, iar pe de alta parte de necesitatea de a obtine produse alimentare:lapte, carne, grasime, oua, precum si materii prime pentru confectionarea îmbracamintei: piei, lâna, blanuri.Speciile de animale crescute erau:oi, capre,boi, vaci, cai, gaini, porci.In perioada de iarna animalele sunt crescute în stabulatie în grajduri, saivane ori cotete în functie de specie,hranite cu fân,otava,tulpini de porumb ,dovleci, cartofi,tarâte, resturi alimentare, s.a.m.d.

De primavara pâna toamna, animalele sunt scoase la pasune. Numarul prea mare al animalelor, raportate la suprafata de pasune din apropierea satelor noastre, îi determina pe localnici ca, începând cu sarbatorile Rusaliilor si pâna în luna septembrie, sa se practice pasunatul vitelor la distanta de 40 km fata de centrul comunei, pe pasunea montana Micau.Plata pastorului pe acest interval de timp difera într-o oarecare masura dupa specia de animale si consta în bani,cereale, pâine,slanina;(pentru o pereche de cai-25 kg cereale, o pâine de casa de 3 kg,1/2 kg slanina,bani în valoarea unui cocos; pentru o taurina pretul se înjumatateste,iar pentru 5 oi- l2 kg cereale,3 kg pâine de casa,1/4 kg slanina si bani-jumatate din valoarea unui cocos).Pe pasunile montane sunt scoase oile,caii,vacile gestante,vacile sterpe,tineretul bovin.

Pentru pasunatul vitelor, în apropierea comunei, fiecare sat îsi angajeaza un ciurdar pentru vaci,un purcar pentru porci, care pazesc animalele zilnic de dimineata pâna seara.Incepând cu anul l985 localnicii nu-si tocmesc purcari.

In anul 1997, un numar de 514 gospodarii cresteau taurine,din care 494 gospodarii detineau vaci,dupa cum urmeaza: 416 gospodarii cu 1-2 vaci, 88 gospodarii cu 3-5 vaci.Nu exista în comuna gospodarii cu peste 5 vaci.Productia de lapte pe zi, de la o vaca se situeaza între 4-5 litri.

Asistenta sanitar-veterinara este asigurata de medicul veterinar Isoc Ioan, nascut în satul Nimaiesti cu domiciliul în orasul Beius,tehnicienii veterinari Laza Vasile(a Chentului) si Grec Vasile.Consultarea animalelor se realizeaza la dispensarul veterinar,în gospodariile populatiei cât si pe pasunile montane(vara).

Dispensarul veterinar a fost construit în anul l986 din fondurile statului,iar munca de ridicare si terminare pâna la darea în folosinta a fost prestata de locuitorii comunei(saparea santurilor,caratul pietrei,lemnelor,nisipului ,turnarea fundatiei,ridicarea, acoperirea,tencuirea, zugravirea).Constructia este formata din parter si un etaj.La parter se afla farmacia si birourile, iar la etaj locuinta pentru medic.In curte exista conditii speciale pentru consultarea si tratarea animalelor.

Grajdul comunal, situat la numarul de casa 370, a fost construit în perioada 1946-1974.La

început era înzestrat cu produsi de prasila pentru taurine, cabaline, porcine. Ingrijitor era Budau Nicolae(a lui Chiriac), iar mai târziu de Magda Alexandru. Pe o scurta perioada de timp, statiunea de monta beneficia de material selectionat în scopul însamântarii artificiale si un cadru de specialitate.In prezent localnicii îl solicita pe dr.veterinar Tit Ioan din Burda, foarte bun specialist.

Agricultura constituie o ocupatie de baza a locuitorilor desi productiile obtinute nu satisfac asteptarile.Oamenii sunt harnici, se zbat sa obtina cât mai mult si bun, însa conditiile climatice nu sunt foarte bune.Fara îngrasaminte naturale, nu se pot obtine rezultate bune,iar acestea sunt în scadere ca urmare a scaderii numarului de animale.Ingrasamintele chimice de la un an la altul au pretul tot mai ridicat.

Referitor la sistemul de exploatare agricola, putem arata ca primii locuitori ai acestei vetre au folosit sistemul”într-un câmp” care are la baza aplicarea individuala a tehnicilor de asolament de fiecare taran pe pamântul sau.In 1720, la Teleac, înca se pastra sistemul „într-un câmp”, iar în Burda, Budureasa si Saca se practica sistemul „în doua câmpuri” folosind asolament bienal. Sistemul „în teri câmpuri”,un câmp cultivat cu cereale de primavara,altul cu cereale de toamna iar al trei-lea de ogor(lasat sa se odihneasca) se practica de mai bine de 90 ani,desi în apusul Europei s-a aplicat dupa 1766 la dispozitia Mariei Tereza.

In 1994,suprafata agricola si de productie pe ramuri de folosinta era urmatoarea:

Paralel cu progresul tehnic în domeniul mecanizarii a scazut numarul animalelor de munca.Persoanele cu un câstig mai bun si-au cumparat cositoare mecanice,tractoare,combine,

Cât priveste seceratul cerealelor paioase, cu ani în urma, se executa manual cu secera,mai târziu cu coasa;se faceau snopi, se legau si se cladeau în cruci.Crucile se transportau cu carutele ori carele la arie unde se cladea stogul.Fiecare cultivator de cereale avea propriul stog.Lânga fiecare stog se instala cu ciubar ori butoi cu apa(contra incendiilor)Pe raza comunei, se organiza 12-13 arii care tot timpul erau pazite.Treieratul se facea cu batoza pusa în functie de un cazan cu lemne,mai târziu de tractor.Au existat perioade când se practica îmblatitul snopilor,calcatul cu ajutorul cailor, sau cu masina învârtita manual de catre patru persoane.În prezent combina executa toate lucrarile(secerat,treierat).

Primii posesori de batoze au fost preot Nese Vasile, Goina Teodor(a Nesului),Mihalcea Craciun(Burda).Dl. Goina Teodor a vândul cazanul la Service Beius, iar de acolo a ajuns în Chiscau la muzeul d-lui Fluture Aurel. În anul 2002, dl.Condoros Teofil din Budureasa a folosit primul mecanism pentru balotarea paielor, în tarina Buduresei.

Pomicultura a constituit o preocupare pentru satenii nostri,interesati sa obtina fructe necesare în alimentatie, plantând meri,peri,pruni,nuci ,ciresi dar si lemnul necesar confectionarii mobilierului de nuc si cires.

Dl. învatator Goina Gheorghe (l854-1947),în colaborare cu notarul Korner Iosif(1885-1908),originar din Vascau,înfiinteaza în anul 1901 o pepiniera de pomi fructiferi.Din anul 1901 pâna în anul 1908 s-au distribuit localnicilor peste 1000 de pomi altoiti(altoi),de soiuri nobile.Gospodarii au fost instruiti în mod practic cum sa execute altoiri la pomi si cum sa-si înfiinteze livezi de pomi fructiferi.Dragostea pentru cultivarea pomilor s-a transmis din generatie în generatie, un rol important avându-l în acest sens învatatorii si profesorii de biologie.Intr-o buna perioada de timp ,prin grija specialistilor-tehnician agronom Goina Teodor,ing.agronom Laza Vasile, au fost adusi pomi altoiti de la Statiunea Experimentala Oradea la Consiliul PopularBudureasa si repartizati contra cost solicitantilor.Satul Saca detinea cele mai mari si bogate livezi precum si familiile Laza,Goina,Grec din Budureasa.Se executau lucrari ca:sapatul în jurul pomilor,îngrasarea terenului cu îngrasaminte naturale,curatarea de omizi,frunze si ramuri uscate,arderea acestora,varuirea truchiurilor,fumegarea(cu iasca si putregai de lemn) împotriva înghetului de primavara.Fructele erau mari,sanatoase.

Între anii 1957-1986,la nivelul comunei a existat o echipa fitosanitara(formata din persoane din sat),care executa stropiri de iarna si primavara în toate livezile,împotriva bolilor si daunatorilor.In prezent asemenea stropiri nu se mai fac.

Fructele,în scopul consumului pe perioada îndelungata, erau preparate ecologic.Prunele se uscau pe susnic,se pastrau în cosuri de nuiele tinute în podul casei,la nevoie fiind spalate,fierte fara adaos de zahar.La fel se proceda cu o parte mai mica de mere si pere,numai ca acestea erau taiate în 4-6 felii,pe vertical(poame), apoi puse la uscat.Cantitatea cea mai mare de prune bistrite era folosita la prepararea majunului(liptarului).Prunele sanatoase,spalate, cu sâmburele îndepartat se fierbeau(fara apa în sucul lor) într-o caldare mare de cupru învârtind tot timpul compozitia cu o paleta de lemn,pâna devenea o pasta groasa.Fierbinte, se aseza în oale de pamânt,se lasa sa prinda pojghita,se introducea în cuptor dupa scoaterea pâinii,iar dupa 2 zile când era rece se lega cu hârtie si se depozita în camara.Merele si perele se pastrau în merarie,pivnita ori camere cu vatra de pamânt.Fructele cazute pe jos se foloseau în hrana animalelor.

Dupa terminarea lucrarilor agricole, toamna,iarna ori primavara, cei care aveau fructe le încarca în care ori carute si plecau sa le schimbe pe cereale în Pocola,Rabagani,Sâmbata,Ceica, Salonta.Alteori, ca si în prezent, le vindeau pe bani în pietele din Beius,Oradea,Salonta.

Prin anul 1943, domnul notar Petru Mihoc i-a învatat pe parintii mei si pe alti câtiva sateni sa foloseasca fructele cazute pe jos pentru obtinerea tuicii.In prima faza obtineau votca, iar în faza a doua fatatura, tuica, de 50-60 grade.Odata învatata aceasta tehnica,posesorii de fructe îsi faceau tuica(palinca).Primul cazan de tuica din satul Budureasa a fost a d-lui Goina Gheorghe(Poienar), iar mai târziu a d-lui Matiu Vasile (Neoaca).Din anul 1970 si pâna în prezent detin cazane de tuica:Bustea Ioan(a Halului),Goina Teodor(Dorita lui Valii),Oras Nicolae(a Culii),Pasca Valer(din Saliste de Beius),Bogdan Vasile(din Teleac).Din cantitatea de tuica obtinuta proprietarul fructelor da uium 10% cazangiului,care la rândul lui da o anumita cantitate la stat.Pretul unui litru de tuica variaza în functie de calitate,cât si în functie de piata,(în anul 1998 1 litru de tuica costa 10000-15000 lei;în anul 1999-15000-20000 lei,în anul 2003 costa 60000-70000 lei). Tuica este folosita în familie în tot cursul anului la nunti,boteze,înmormântari, aniversari,claci,ospete ,prea putini sunt cei care o valorifica.

Nucul se cultiva în apropiere de Valea Buduresei si terenurile nepropice lucrarilor agricole.In anul 1998, un kg de nuci costa 1500 lei,un kg de sâmburi 15000 lei;în anul 1999, l kg de nuci costa 2500-3000 lei iar 1 kg de sâmburi 35000-40000 lei.Truchiurile sanatoase sunt predate unitatilor specializate în industria mobilei contra cost.

In numar mic se cultiva: cais, piersic, visin, coacaz, zmeur, capsun. Familiile care în anul 1992 valorificau capsuni au fost: Goina Silviu, Goina Emil, Goina Vasile, Laza Alexandru, Laza Teodor.

Aproape fiecare gospodar cultiva vita de vie în curte,condusa în forma de bolta,ori 7-10 butuci în gradina.Familiile care cultiva peste 10 arii de vita de vie sunt:Foghis Goina Gheorghe,

Foghis Gheorghe,Bogdan Vasile.Cantitatea de vin obtinuta într-o gospodarie este de 60-300 l.

Asezarea comunei a atras locuitorii sa se împrieteneasca cu codrul,fiindca el codrul le-a fost sursa de încântare a ochilor,dar mai ales le-a asigurat un loc de munca, fie participând la defrisari, împaduriri, fie la exploatari forestiere. Padurea le-a asigurat lemnul pentru foc,constructia caselor,anexelor gospodaresti,grajdurilor,carului,jugului,carutei,plugului de lemn,grapei,rotilor de moara ori piua,mobilierului din casa,melitei, furcii de tors,razboiului de tesut,furcii si greblei pentru strâns fân,lemnului pentru sindrila,hambare,lazi de zestre.

În Budureasa, circula expresia”merge la moara” cetateanul care vindea un mc. de lemne în Beius,iar pe bani îsi cumpara cereale pentru pâine.

Alegerea lemnului,taierea,pregatirea pentru prelucrare si ansamblarea hambarelor si lazilor se executa iarna,iar primavara,vara si toamna le transporta dându-le în schimb pe grâu si porumb. Pentru evitarea concurentei, carausii foloseau rute diferite:Budureasa-Beius-Salonta-Arad-Jimbolia, Budureasa-Soimi-Beliu- Ineu-Curtici-Gyula.Ladarii care nu detineau cai si caruta îsi tocmeau caraus pentru transportarea marfii pe care îl platea cu 1/3 din venit.Asocierea dintre ladari si carausi se numea ortacie.Ladarii Nistor Gheorghe,Laza Nicolae,Laza Gheorghe vindeau marfa unor localnici(cheujeri), iar acestia o valorificau pe piata ori prin sate.Intre vânzatori si cumparatori se stabileau relatii de colaborare,schimburi de pareri în probleme de ordin gospodaresc,agricol,social-cultural,politic.

Istoricul D.Prodan mentioneaza ca în sec.XVI „La Budureasa se confectionau hambare pentru cereale, lazi de zestre,furci pentru tors, podisoare,albii,scari,cozi de unelte agricole,sanii,

saniute.La începutul sec.al XVIII-lea, un numar remarcabil de mestesugari prelucrau lemnul pentru piata.Obiectele au fost apreciate atât pentru utilitatea cât si pentru frumusetea lor ,fapt pentru care au fost achizitionate de institutii muzeale.In anul l932 Muzeul Casei Nationale a judetului Bihor avea în colectie 166 obiecte în inventar, printre care o lada din lemn sculptat, doua scaune,un leagan,un jug pentru boi,o roata si alte sase unelte din Budureasa.

De-a lungul anilor, lazile de zestre din Budureasa au fost expuse la diferite expozitii zonale si nationale obtinând locul I,iar mesterii titlul de laureat. Laza Nicolae(Cula Trifii) si Laza Gheorghe(Bararu) au participat în anul 1982 la Festivalul National „Cântarea României”,ocupând locul I.In Revista ,,România pitoreasca” gasim un articol si poza mesterului ladar Nistor Ioan a Zbeutii. Laza Nicolae a executat mobilierul din interiorul localului „Crâsma bihoreana” din Oradea.Din trecut si pâna în prezent în Budureasa se cunosc ladari cu renume:Liucu, Nistor Gheorghe(Durla Zbeutii)Nistor Ioan(Lentu),Goina Ioan(a Ghiobului),Goina Teodor(Dorita Ghiobului),Laza Dumitru (a Trifii),Laza Nicolae(a Trifii),Laza Nicolae(a Albului),Nistor Ioan(a Zbeutii),Laza Gheorghe (Bararu),Buz-Goina Gheorghe(Bacescu),Sala Stefan (Fanea Durii),

Oancea Ioan (a Haiului), Oancea Ioan (a Gaborii),Oras Nicolae (a lui Miculae).Tânarul Oras Nicolae a fost prezent în anul 1997, la Tebea la Târgul Mestesugarilor; în anul 1999 la Târgul Mestesugarilor din Beius;în anul 2002 la (expozitia de arta populara organizata la Târgul de Fete de pe Muntele Gaina).

An de an Oancea Ioan(a Haiului),Oancea Ioan (a Gaborii) si Goina Gheorghe(Bacescu) sunt prezenti la Târgul Mestesugarilor din Beius, la Târgul Mestesugarilor din luna iulie de la Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea. Oancea Ioan(a Haiului) a fost prezent la Muzeul satului si Muzeul Taranului Român din Bucuresti,cu diverse obiecte:lazi de zestre, fluiere, tulnice, cauce, pistornice, farfurii decorative.

In anul 2000, cu acordul unui numar de patru ladari,au fors repartizati câte 2-3 elevi pe lânga fiecare în scopul transmiterii acestui mestesug.

Intre anii 1940-1972, Borut (Bâtu) confectiona bastoane împistrite pe care le valorifica în Stâna de Vale la turisti.

Fiecare gospodarie, cu ani în urma, avea 1-2 lazi de zestre,care în mod treptat au fost înlocuite cu mobilier modern cumparat din Beius ori comandat la tâmplari ca:Goina Sabina

Magda Danut din Budureasa,Mihoc Sabin din Saliste de Beius,Tit Ioan din Burda.Mobilierul vechi a fost vândut, pe un pret de nimic la 2-3 familii de rromi din Arad,care le trec peste hotare.

Câteva persoane din rândul rromilor confectioneaza fuse, linguri,oboroace (troace), coveti (albii), lopeti pentru cuptor,târsuri(maturi din nuiele),folosind lemn de fag, plop, mesteacan si salcie.

Materialul folosit în constructia caselor si anexelor gospodaresti era prelucrat în mare parte cu toporul de cioplit:talpi, sosi, sindrila, coarne, dar si în fireze(joagare):scânduri,leturi,grinzi, grindare.Toate firezele erau amplasate în marginea vaii,fiind puse în miscare cu ajutorul apei.

Ca în orice localitate,au existat si exista oameni priceputi în constructii:Laza Florian

(Florea Donii) a ridicat 170 de case în peste 25 de sate,5 biserici,9 scoli,30 fireze,un ceas din lemn(cu exceptia arcului), teascuri pentru strivit struguri ori seminte, oloiste(prese simple pentru ulei),pive(steze).Ca militar, ajuns în Italia si Austria(prizonier),a construit edificii militar-administrative.Un altul a fost Brie Teodor(Dorea Dodului) care a ridicat prima casa cu etaj(din lemn) din Budureasa,o bicicleta si o masina de cusut din lemn(cu exceptia acului).Alti mesteri constructori: Borha Gheorghe(Ghicu), Petrugan Ioan din Teleac, Tit Vasile (Niucu),Mihalcea Ioan (a Craciunii)Borut Ioan, Fâsie Ioan din Burda, Oras Lazar(Lazarea Florii),Matiu Teodor(Monu), Laza Mihai(a Licului), Laza Gheorghe (a Busii),Laza Ioan(a Gughii),Magda Vasile (a Gravilii),Petrila Teodor(a Ghioghiului),Oancea Vasile(a Haiului),Goina Ioan(a Ghiobului) ,Goina Sabin (a Sunii) din Budureasa,Mihoc Sabin din Saliste de Beius.Marturie a constructiilor din lemn avem câte 1-2 case în fiecare sat, biserica din satul Saca si bisericuta din Stâna de Vale.

Carbunaritul era o ocupatie cu predominanta în Carbunari, de unde si numele satului(azi a strazii).In tarina Buduresei exista o zona numita Carbuni,posibil ca denumirea sa vina de la vetrele de carbuni.Pentru obtinerea carbunilor se cladesc lemnele,se acopera cu glii(talina),se aprinde focul sub lemne,se lasa sa arda mocnit mai multe zile.Fierarii(cauacii) folosesc carbuni aprinsi la modelarea fierului pentru confectionarea caielelor,potcoavelor necesare potcovirii animalelor de munca(boi si cai),a balamalelor,ratezelor pentru usi, geamuri, copcilor pentru constructii,încaltarea rotilor de carute si care,pentru confectionarea coltilor de grape,a fierului de plug etc.

Au profesat: Falis Teodor si fiul Traian(a Cocenii),Mironea, Manciu Nicolae,Manciu Gheorghe(a Laii Licului).Datoritâ dezvoltarii industriei prelucrarii fierului,localnicii îsi procura cele necesare din comert,fierarii având tot mai putin de lucru.Dupa 1990 în Budureasa practica meseria de fierar-Manciu Nicolae,Manciu Gheorghe si Falis Traian.

Odata cu dezvoltarea zonelor industriale din orasele Beius si Stei, au aparut noi profesii.

În anul 1952 s-a înfiintat Întreprinderea sovieto-româna „SOVROM-KWARTIT” angajând muncitori. La Exploatarea miniera Baita-Bihor,pentru extragerea uraniului au fost încadrati Miculescu Gheorghe,Jude Aurel, Casa Gheorghe,Pruncut Teodor, Laza Dumitru,Criste Sav(din satele comunei).Primii angajati faceau naveta din Budureasa la Sudrigiu pe jos,iar de acolo cu trenul pâna la Stei,apoi cu autobuzul pâna la locul de munca.Dupa cresterea numarului de angajati transportul pe ruta Budureasa-Beius-Sudrigiu-Stei-Baita Plai si retur s-a facut cu autobuzul, sofer fiind dl.Goina Gheorghe (a Nesului).

Pornind de la faptul ca pe Valea Buduresei au existat 15 steze(pive) deducem ca cel putin 15 locuitori erau piuari.Pivele functionau toamna târziu,dupa terminarea lucrarilor agricole,iarna si primavara înainte de începerea lucrarilor în agricultura.Dintre piuari amintim pe Nistor Gheorghe,Goina Teodor,Goina Ioan,Goina Gheorghe,Laza Gheorghe,Grec Simion,Grec Vasile,Goina Ioan.Tesaturile de lâna pentru stezat erau aduse de piuari din centre Beius, Ceica,Salonta,Chisineu Cris, iar dupa stezare erau predate posesorilor.In anul 1942 piuarul primea 3-4 lei pentru un cot(62 cm) de tesatura stezata.

Pentru obtinerea obielelor,tolurilor,stofei pentru confectionarea itarilor(cioarecilor),

sumanitelor, sumanelor,femeile prelucrau lâna oilor în mai multe etape:tundere, spalare,pieptanare,periere,toarcere ori îndrugare,urzire,învalire, tesere (conovateste,în 4 ite).Cu

sumanaritul(confectionatul sumanelor si itarilor) s-au ocupat Manciu Marisca(a Greblusii Fani),

Nistor Ana (Baba Culaii),Budau Irimie.Pentru un suman se folosea 7-8 coti de tesatura.Cerintele

mari pentru îmbracamintea groasa din lâna,numarul sumanarilor mic, a facut ca multi sateni sa apeleze la sumanarii din Meziad(pentru suman), iar pentru sumanite la cei din Beiusele si Delani.

Primele instalatii pentru macinatul porumbului au fost râsnitele,iar mai târziu morile de apa,care pe lânga porumb macinau secara si grâu.Între anii 1933-1941 functionau morile familiilor:Nistor Gheorghe(a Zbeutii),Laza Moise (a Dolichii),Goina Teodor(Teodoras) si Goina Gghorghe(Dascal), Gudiu Teodor( Toderea),Matiu Vasile(Neoaca), Dan Sabin, Goina Ioan (Nesu), Nesa Vasile (preot) cu doua mori, la Budureasa; Tit Teodor (Moraru ) si Kralic. Cea mai buna faina se obtinea la moara lei Teodoras si Dascal.Fiecare morar platea la stat un impozit( în anul 1944 se ridica la 1200 lei anual) si uium în cereale. Dupa 1948 tot uiumul era dat la stat,revenind 160 lei pentru 100 kg cereale macinate.Treptat morarii nu au mai practicat aceasta meserie datorita impozitului foarte ridicat si cheltuielilor necesare întretinerii iazurilor si morilor.Morile specializate din Uileacul de Beius, Draganesti,Beius,au atras macinisi din satele noastre.În anul 1998 se gaseau în stare buna de functionare morile domnilor Gudiu Lucian(în Budureasa si Balaciu Miron (în Burda).

Dupa absolvirea scolii de 8 ani din Budureasa,numarul elevilor care au urmat cursurile unui liceu ori scoli profesionale a crescut .

Constructiile erau majoritatea din bârne dispuse în cununi orizontale,încheiate în chiotori sau în sosi si acoperite cu paie sau sindrila,lucrata de sindrilarii din Budureasa si Carbunari. Bârnele din stejar,fag,pin, erau taiate la morile de scânduri din Budureassa si Carbunari.Alte constructii aveau peretii din împletitura din lemn-sistem gard(îngradele)-lipite cu pamânt,mai târziu din vaioaga tencuita cu lut si varuita.

Aspectul constructiilor era asemanator,dar se deosebea dupa numarul încaperilor si depindea de puterea economica si numarul persoanelor din gospodarie.La început,predomina casa cu o camera,tarnat si tinda,dar si casa cu doua camere despartite de tinda si cu tarnat.Gospodaria bunicului meu,Goina Teodor(Teodoras) a fost alcatuita din casa cu 5 încaperi(în care se include atât camara cât si tarnatul cu pivnita),colnita,depozitul pentru cereale,grajdul si sura pentru vaci,boi si cai,cotetul pentru porci,cotetul pentru pasari,adapost pentru oi,latrina,cuptorul, susnicul,meraria.

Dupa spusele înaintasilor,se pare ca lemnele de casa au fost aduse din Albac,de peste munte,cu boii.

Camera de la strada era mai mare si în ea se gasea lada cu spatar,doua scaune lungi,trei paturi,lavita lunga si lata, almarul,vasarul,ruda pentru haine,scaun cu gaura la mijloc pentru vârtelnita,doua scaune cu spatar ,caminita cu ler.Iarna se gasea loc si pentru razboiul de tesut,sucala,vârtelnita si furca de tors.Leaganul pentru copilul mic era prezent lânga patul mamei.

In tinda,se afla scara de la podul casei,un pat,soba de cahale,înlocuita mai târziu de candalau,iar în camera dinspre ograda 2-3 paturi,masa,scaune lungi pe lânga paturi,un dulapior pentru vase atârnat sus la doua grinzele lânga perete,un scaun pentru cantite,olurile si cofa cu apa,un lingurar(suport pentru linguri),doua-trei scaune mai joase pentru sezut la tors ori la sfarmatul de porumb,o ruda pentru haine,o soba.În camera, se afla una-doua lazi cu haine bune,o ruda cu haine,un vasar cu valuri(perdea) de pânza,galeata cu brânza,badocul cu unsoare,oala cu miere de albine,oalele cu liptar(majun).

Tarnatul se afla paralel cu tinda si camera de la strada,având latimea de 1 m.La capatul dinspre strada,latura spre curte,pe lungimea de 2 m,era separat de curte cu scânduri pâna la înaltimea de 1 m,spatiu în care se afla un pat.Spre curte,fiecare capat al grinzelelor avea un cui de lemn în care se agatau oalele de pamânt de diferite marimi.În tarnat se gasea instalata o ruda pentru haine.Scaunele mici,doua-trei,nu aveau spatar iar doua erau cu spatar încrustat pe margini.

Sub camera dinspre ograda era pivnita cu pereti de piatra si pamânt pe jos,unde se pastrau cartofii,ciubarul cu varza murata,morcovii(în nisip).În podul casei se pastrau slanina,cârnatul,carnea(la fum),poamele(în cosuri împletite din nuiele) porumbul.Constructiile anexe în aceasta gospodarie erau: grajdul(istalaul) cu sura,tartaul si podul cu fân;colnita cu taietor de lemne,scandes,mezdreaua,sfredele de diferite dimensiuni,jilau,ciocan,harapaua,barda(zbarda),topor(sacure),topor cu tais lat pentru cioplit grinzi,coarne,talpi,cursuraua,stâlpi pentru grajduri etc.Tot în colnita se afla cuptorul pentru copt pâine(facut din îngradele,lipit cu pamânt framântat cu pleava,balegar de cal,vatra de mâl.Lânga cuptor erau asezate lopata de pâine,drâglul,ijogul,ruda de cuptor.Separat se afla susnicul pentru uscat poamele(mere,prune,pere).

Sub colnita se gasea meraria cu rafturi pentru pastratul fructelor pentru iarna.În spatele casei de locuit se afla adapostul oilor.Separat,la o distanta de 6 m fata de casa, exista o camaruta cu tarnat în care se pastra ladoaiele cu grâu,secara,seminte de floarea soarelui(ierboaie) si cele de dovleac(cucurbata),alte obiecte ca urzoi, vârtelnite,sucale,razboi,furci de tors,bradia,piua de sare.Ladoiul cu boabe pentru pasari se afla în tarnatul camarutei.Sus,prinsa cu sfori,se afla o ruda cu saci.Podiesul camarutei constituia locul pentru pastrarea nucilor,a pieilor de oi si miei etc.Sub tarnat era cotetul porcilor.Latrina era situata la 15 m departare de casa aproape de cotetul gainilor.Stuparia(stupi nesistematici) era amplasata în gradina de lânga casa.

Instalatii tehnice

Moara de cereale. Primele instalatii pentru macinat au fost râsnitele,iar mai târziu morile de apa,care pe lânga porumb macinau secara si grâu.Între anii 1933-1941 functionau morile familiilor:Nistor Gheorge(a Zbeutii),Laza Moise(a Dolichii),Goina Teodor (Teodoras) si Goina Gheorge(Dascal),Gudiu Teodor(Toderea),Matiu Vasile(Neoaca), Dan Sabin, Goina Ioan(Nesu),Nesa Vasile (preot) cu doua mori, la Budureasa; Tit Teodor (Moraru) si Kralic. Cea mai duna faina se obtinea la moara lui Todoras si Dascal. Fiecare morar platea la stat un impozit (în anul 1944 se ridica la 1200 lei anual) si uium în cereale. Dupa 1948,tot uiumul era dat la stat,revenind 160 lei pentru 100 kg cereale macinate. Treptat morarii nu au mai practicat acesta meserie datorita impoyitului foate ridicat si a cheltuelilor necesare întretinerii iazurilor si morilor. Morile specializate din Uliacul de Beius,Draganesti,Beius, au atras macinisi din satele noastre. În anul 1998,se gaseau în satare buna de functionare morile domnilor Gudiu Lucian(în Budureasa) si Balaciu Miron(în Burda).

La o distanta de aprox.400 m,fata de ograda,în marginea Vaii Budureasa, bunicul meu si fratele dânsului,Goina Gheorghe,învatator,aveau o moara de macinat cereale(cea mai buna moara din sat) si o piua pentru stezat sumane si toluri, ambele actionate de forta apei.Iazul de acumulare a apei a fost construit din multe trunchiuri de stejar aranjate pe latimea vaii,altele oblic,iar peste ele pietre mari,glii întelenite si pietris.La iaz apa curgea pe ieruga(canal) sapata pâna la moara si piua.Jgheabul era prevazut cu stavila(scândura de 0,50 m) care prin manevrare conducea apa spre moara ori spre steze,iar când era apa din belsug spre ambele,ori le oprea.

Cladirea morii era construita astfel:fundatia din piatra mare,talpi din trunchiuri cioplite(stejar) sosi verticali, grinda,cursuraua, pereti din bârne lipiti cu pamânt, coarne,leturi,dranita 60 cm/9 cm(asemanatoare cu sindrila),iar mai târziu cu tigla.Partile cladirii erau camera morarului,tinda morii si podul morii.Camera morarului era mobilata cu o masa,un vasar,doua lavite,un pat,un scaunel,o caminita,o lampa cu petrol si un felinar(lompas).

În tinda morii se afla vaitaul(masura de lemn în care încapea 2 kg de cereale),bradia, patrarea,iar din 1950 cântarul (maja) si lada în care se aseza sita.Lada avea un compartiment pentru faina si altul pentru tarâte.Din tinda,se intra la grindei,ce era în legatura cu roata hidraulica,iar pe o scara se urca în podul morii unde se aflau doua roti de piatra: una fixa,alta deasupra ei,care se învârtea transformând boabele în faina;cosul morii si deasupra acesteia.Lada cu vama era era situata tot în podul morii.Spre jghiab,se deschidea o usa mica prin care, cu ajutorul unui cârlig din capatul unei ruzi,se manevra stavilarul(se pornea ori se oprea moara). Tinda era prevazuta cu o usa de intrare,o usa spre camera morarului si o usa spre vale(spatele morii).Prin interior usile erau închise cu ratez.

Morarul, mos Teodoras platea o anumita cota la stat,uiumul ramas îl împartea cu fratele dânsului si o parte îi ramânea pentru munca depusa.

Dupa 1945,la moara au lucrat tatal meu,Goina Ioan,si sora mea mai mare (Florica).Pâna în anul 1944,proprietarii morii plateau 12000 lei pe an.Dupa anul 1948 morarul conducea un registru de evidenta a cerealelor si fainii ,precum si a uiumului. Tot uiumul era dat la stat,primind de la acesta 160 lei pentru 100 kg.Dintre morarii angajati la aceasta moara amintesc pe Mitran Vasile(Mihu) si pe Rancu. Din venitul obtinut la moara o parte era a morarului si doua parti a celor doi proprietari. Propietarii plateau impozitul la stat si executau reparatiile la moara si iaz

Piua pentru batut tesaturile de lana (STEAZA)

Cladirea avea un perete din piatra în pamânt,iar ceilalti 3 erau din sosi si scânduri.Temelia era facuta din pietre mari peste care erau încheiate talpile groase de gorun,sosii,grinzile,cursurauale,coarnele,leturile si acoperisul de paie.În piua se aflau doua troci (confectionate din trunchi gros de stejar,scobite; fiecare troaca era prevazuta cu câte doua maiuri mari,actionate de cepii de pe grindei; grindeiul era actionat de roata hidraulica.

Piuarul avea o lavita joasa (un asternut) în apropierea unei caldari mari de 150l, asezata pe bolovani la ½ m de la vatra pe care se face focul sub caldare,în vederea încalzirii apei.Apa rece se scurgea pe jgheabul piuai într-o troaca(valau) în interiorul încaperii.Cu ajutorul stavilei,apa de la jgheab era condusa spre roata hidraulica prevazuta cu cupe,ce actiona grindeiul cu cepi,iar acesta actiona maiurile.

Tesatura de lâna îngurzita cu ata rasucita si indrea(ac mare de lemn) se asaza în troaca si,timp de 3-4,ore se batea cu maiurile,în apa rece,apoi treptat cu apa calduta,tot mai calda,cu grija sa nu se opareasca materialul,pâna acesta ajungea la grosimea si latimea dorita de client:latimea 2 palme(35 cm).Când se termina batutul tesaturii,aceasta se scotea,se dezgurzea si se întindea la uscat.Dupa uscare se cotea,se facea vig si se ducea clientului.Taxa pentru un cot(60 cm) purtat în piua, era de 3-4 lei.

Pornind de la faptul ca pe valea Budureasa au existat 15 steze(pive),deducem ca cel putin 15 locutori erau piuari. Pivele funtionau toamna târziu,dupa terminarea lucrarilor agricole,iarna si primavara înainte de începerea lucrarilor în agicultura. Dintre piuari amintim pe Nistor Gheorge,Goina Teodor,Goina Ioan,Goina Gheorghe, Laza Gheorghe,Grec Simion,Grec Vasile,Goina Ioan.

Tesaturile pentru stezat erau aduse din Sinteu,Siclau, Miersig, Orlaca, Rabagani, Dumbravita de Codru, Urvis, Borz, Sâmbata, Cojdeni, Saucani, Tarcaita etc.,fiind preluate si predate fie în orasul Beius fie în localitatile amintite.

Moara de scanduri (Firez, Joagar)

Asezarea comunei într-un loc atât de pitoresc,daruit de bunul Dumnezeu cu o vale frumoasa(Valea Buduresei –a stezelor),dar si cu paduri de gorun, fag, brad a oferit unor locuitori posibilitatea sa-si construiasca fireze pentru transformarea lemnului în materie prima pentru construirea caselor,anexelor gospodaresti, bisericilor,scolilor,morilor,pivelor,uneltelor,mobilierului.

Padurea a jucat un rol important în viata locuitorilor comunei,atât pentru constructie cât si pentru valorificarea lui în scopul asigurarii celor necesare traiului.

La firez,se prelucrau grinzi, bârne, scânduri, latunoi, sindrile, leturi, coarne etc.Firezul era construit din talpi de gorun,8-10 sosi, grinzi, coarne, acoperis de latunoi. Apa din iaz se scurgea prin ieruga la jgheab,iar prin deschiderea stavilei apa lovea cupele rotii hidraulice,punând în miscare ferestraul. La capete avea doua lagare,o roata dintata,un ferastrau de fier prins în jugul mobil si carul mobil pentru busteni. În lucrarile de specialitate,în loc de firez este folosita denumirea ,,moara de scânduri”

In anul 1733 este mentionat firezul (moara de scânduri) din Budureasa,în F.A.S.O.( Fond Domenial Episcopesc român-unit Beius).Conscrierile domeniului Episcopiei romano-catolice de la Oradea din anul 1778 prezinta si moara de scânduri din Carbunari. În anul1868,Budureasa detinea 3 fireze la Stâna de Vale,Cârligate si Draganu.

Anual,la firezul din Budureasa se taiau în acel timp aproximativ 1052 scânduri obisnuite de brad si 959 grinzi obisnuite de brad din 240 de trunchiuri.

Moara de scânduri din Carbunari era construita la marginea satului spre Budureasa,edificiul ei era evaluat la 24 florini si 30 creitari.Anual,se taiau 192 trunchiuri de brad si 12 trunchiuri de stejar,obtinându-se 926 scânduri obisnuite de brad,889 grinzi obisnuite de brad,72 scânduri de stejar si 12 grinzi groase de stejar.

Bustenii erau adusi la firez din padurea Dealu-Mare.În anul 1835, pretul de vânzare a lemnelor,stabilit de inspectorii silvici era: o scândura de stejar obisnuita cu 36 creitari,o scândura de fag obisnuita cu 24 creitari,o scândura de stejar pentru pod groasa de doi toli cu un florin si 24 creitari; o scândura de fag pentru pod de doi toli cu 50 creitari o grinda patrata de stejar groasa de 6 toli cu un florin, o grinda de stejar de 4 toli cu 40 creitari, un let de stejar cu 6 creitari,de fag cu 4 creitari(etc).Pretul varia în functie de cantitatea de materiale,cerintele pietei si alti factori economici.

Firezele au usurat mult munca mesterilor lemnari,constructori, tâmplari, rotari, dulgheri etc.Ele functionau în tot cursul anului,randamentul maxim instalându-se primavara si toamna.Prin anul 1941, functionau firezele cetatenilor Nistor Vasile (Vasalica Nachii),Bustea Ioan a Halului,Gudiu Lucian a Toderii-din Budureasa;Oancea Ioan a Haiului,Nese Vasile,preot, (a Neamtului).

Gudiu Lucian a fost primul care a folosit curentul electric pentru punerea în miscare a firezului.

Un domn, pe nume Ijak din Beius, a construit în ograda morii lui Teodoras, în Budureasa,un firez pus în miscare cu ajutorul cazanului cu lemne prin anul 1945.Firezul a functionat 3-4 ore,perioada de încercare,dar nu a dat rezultatul dorit din cauza unei fisuri produsa la un stâlp de beton din temelie.

În anul 1996, fam.Fâsie Vasile si cei doi fii ai sai,Fâsie Gheorghe(ginere în Talpe) si Fâsie Ioan din Beius, (a Nitului) au pus în functiune un firez,joagar cu pânze de ferastraie,folosind tractorul.Fireze în stare de functionare, prin anul 1997, detineau Gudiu Lucian a Toderii(în Budureasa) si Oancea Ioan (a Haiului),în Carbunari. Exista în prezent doua instalatii moderne: unul din anul 2000, apartinând doamnei Goina Felicia si altul din 2001, apartinând domnului ing.Mos Dan.

Mijloace de iluminat si incalzit

Mijloacele de iluminat folosite în decursul anilor de locuitorii comunei au fost:focul din soba de cahale( foc întretinut cu lemne groase si lungi), opaitul, stertul, lumânarea de ceara ori seu,felinarul(lompas din lemn cu patru fete de sticla,în interior cu o lumânare),felinarul cu petrol,lampa cu petrol,petromaxul,becul electric, drept combustibil era folosit uleiul de floarea soarelui,seul de oaie ori alte grasimi de origine animala.Aprinderea se realiza prin unul din urmatoarele mijloace:lovirea a doua pietre,frecarea a doua bucati de lemn uscat,amnarul,mai târziu chibritul, bricheta,aprinzatorul electric.

Sistemele de încalzire au evoluat în functie de puterea economica a locuitorilor si în functie de aparitia în comert a diferitelor tipuri de sobe.Combustibilul folosit era lemnul de fag.Focul se facea în:

a.vatra libera cu babura, de 1,20/1,40 m si înaltime de 30-40 cm,construita din piatra si pamânt,cu stâlpi de stejar. În pod,deasupra vetrei era babura, cos paralipipedic lipit cu pamânt;

b.caminita de cahle,smaltuita verzui,avea forma dreptunghiulara cu focar pe vatra,cadru si cos;

Mai târziu si pâna în zilele noastre în:

c.candalau,construit din vaioaga,lipit cu pamânt,varuit,deasupra cu plita de fonta prevazuta cu 2 ochiuri;fiecare ochi avea cu 2 roate si un burete;

d.caminita de fonta(zgura), aparuta dupa primul razboi mondial,prevazuta cu 4 picioare,focar,ler,gratar,burlane din tabla neagra;

e.soba ,,Gutin” era emailata,cu plita din fonta,ler(cuptor din tabla);

f.soba de teracota pentru gatit si încalzit,situata în bucatarie.

Soba de teracota era înalta ,cu 7 rânduri de placi,în latime 3 placi,adâncime 2 era placi situata în dormitor sau camera de oaspeti etc;

g.aragazul;

h.resoul electric,folosit pentru încalzit si gatit;

i.soba electrica-,,Felix”.

Repere geografice

Comuna Budureasa este situata în partea sud-estica a judetului Bihor, la poalele versantului de vest al Muntilor Bihorului, delimitata la nord de satul Cresuia, apartinând comunei Curatele, la est de Statiunea balneo-climaterica Stâna de Vale, la sud de satele Ferice si Saud, apartinând comunei Buntesti, iar la vest de satul Mizies si orasul Beius, la o distanta de 12 km. Drumul judetean 764/A face legatura între orasul Beius, centrul comunei Budureasa si Stâna de Vale, traversând dealurile domoale ale Buduresei . Între Mizies si Budureasa, drumul amintit strabate un frumos con de dejectie, ce s-a format în pontian, poate cel mai frumos din tara, iar între Budureasa si Stâna de Vale strabate un alt frumos con de dejectie , Dealul Mare, la o altitudine de 550 m. Din zona primului con de dejectie, Mizies – Budureasa, îsi etaleaza maretia muntii nostri : Dealul Mare, Vârful Poienii, Magura Fericii, Cornul Muntilor, Piatra Boghii, iar spre sud Masivul Bihariei . Satul Budureasa se observa abia când ajungem în vârful Sacaturilor, la intrarea în localitate dinspre Beius .

În zilele senine, de la Dealul Mare la al doilea con de dejectie, putem admira cele mai încântatoare privelisti în toate directiile: Depresiunea Beiusului, Muntii Codru-Moma, Magura Fericii, zarile îndepartate din tara lui Avram Iancu .

Comuna Budureasa se compune din satele: Budureasa-centrul comunei, Burda la distanta de 2 km, statiunea Stâna de Vale la o distanta de 15 km, Saca la o distanta de 4 km, Teleac la o distanta de 9 km si Saliste de Beius la o distanta de 17 km.

Suprafata dealurilor Buduresei începe la 500 m altitudine absoluta, coborând pâna la 400 m, de unde se dezvolta o întindere larga de pâna la 300 m.

Datorita asezarii sale geografice, zona este strabatuta de numeroase pârâuri din mai multe directii, unele având caracter permanent, altele temporar .

Din partea de est a satului Budureasa se scurg în Valea Mare(Valea Buduresei), Valea Cohului si Valea Poienii . Valea Buduresei, dupa ce strabate o buna parte a satului, în apropierea Magazinului Universal primeste Valea Plaiului si continua apoi spre nord-vest, despartind satul Budureasa de Carbunari . Pe teritoriul satului Burda îsi adjudeca Valea Hijului si Burzeaua . Strabatând satele Burda, Pocioveliste, Curatele si Nimaiesti, îsi varsa apele în Valea Nimaiestilor ce trece prin municipiul Beius, pe lânga Colegiul National ,,Samuil Vulcan,, si piata agro-alimentara, varsându-se în Crisul Negru . Valea Buduresei prezinta câteva locuri deosebit de frumoase si atractive pentru cei care doresc sa faca baie în apa curgatoare, curata, limpede dintre care amintim:Pietrele Albe, Firusau, Lespezi, Topile,Iazul Zbeuti, Ladoi, Iazul lui Teodoras si Dascal, Gropana si Batrâna .

Începând cu anul 1987, localnicii beneficiaza de apa potabila de buna calitate .

Iubitorii de excursii în drumetiile lor pot beneficia de apa cristalina a izvoarelor situate în zona de deal si munte a comunei .

Regimul termic se caracterizeaza prin temperatura medie anuala situata între 7,4ºC-9,15ºC. Analizând repartitia lunara a temperaturii, se constata ca luna cu temperatura cea mai scazuta este luna ianuarie(-4ºC) iar cu temperatura cea mai ridicata luna iulie (+18,38º C).

Statiunea balneo-climaterica Stâna de Vale, la 15 km. de Budureasa, este situata la 1.102 m altitudine în Masivul Vladeasa, si se remarca prin clima ei alpina, presiunea scazuta, ionizarea puternica a aerului si prin prezenta unor radiatii ultraviolete intense .

La Budureasa, institutiile de interes social-cultural sunt amplasate în zona dintre Magazinul Universal si Primarie . Comuna dispune de 5 scoli cu clasele I-IV, o scoala cu casele I-VIII, 5 unitati de învatamânt prescolar, primarie, dispensar medical uman, dispensar veterinar, post de politie, 12 unitati comerciale de tip alimentatie publica, 5 camine culturale, o biblioteca comunala,o biblioteca scolara,6 biserici de cult ortodox. În centrul comunal Budureasa mai exista Ocolul Silvic Poiana Budureasa, o microhidrocentrala, brutarie, teren de sport, un centru de colectare a ciupercilor si fructelor de padure, doua joagare actionate electric, trei cabine telefonice .

Satul Saca dispune de o biserica cu hramul ,,Sf. Gheorghe,, monument istoric.Desi este un sat mic, în decursul timpului a fost un adevarat focar de cultura româneasca în care au fost scrise carti de cult pentru biserica, au fost copiate importante lucrari bisericesti . Biserica a adunat o serie de tiparituri românesti vechi .

În satul Saliste de Beius, în partea estica a acestuia, se afla casa natala a regretatului poet Gheorghe Pitut. Din centrul de comuna, localnicii sau turistii sositi pe meleagurile noastre pot ajunge cu autobuzul la Stâna de Vale, la Pestera Ursilor, la Baile Felix, Oradea, la Pestera Meziad s.a.

Atât în cadrul comunei, cât si în împrejurimi, cei care doresc pot alege minunate locuri de recreare si agrement .Comuna dispune de gospodarii cu posibilitati optime de cazare:Dud Gheorghe, nr.1, Ciupa Florian, nr.6, Bustea Ioan, nr.227, Ciobris Teodor, nr.207, Manciu Alexandru, nr.213, Nistor Romica, nr.214, Budau Vasile, nr.238. O buna parte din cetateni dispun de terenuri situate în locuri deosebit de pitoresti unde se pot construi casute de vacanta. Stâna de Vale dispune de conditii excelente de cazare si tratament balnear .

De aici se pot alege trasee turistice spre Padis, Cetatile Ponorului, Focul Viu, Valea Galbena, Micau, Vladeasa, Bohodei, Piatra Tâlharului, Piatra Graitoare, Moara Dracului, Saritoarea Iedutului, Valea Iadului, Casacada Valul Miresei, Barajul Floroiu s.a.

Între ocupatiile locuitorilor comunei se numara:cresterea vitelor, agricultura, pomicultura si prelucrarea lemnului. Se mai tes în razboaie stergari, fete de masa si traiste. Lazile de zestre si alte obiecte de lemn sunt realizate de mesteri priceputi precum:Oancea Ioan-nr.301, Oancea Ioan-nr.285, Oras Vasile-nr.23, Nistor Ioan-nr.171,Laza Nicolae-nr.160,Goina Gheorghe-nr.134, Laza Gheorghe-nr.136.În Saptamâna Patimilor, femeile din comuna noastra încondeiaza cu ceara de albine oua rosii de Pasti.Dintre cele mai îndemânatice sunt de retinut:Chis Viorica-nr.283, Goina Anca-nr. 29, Sala Doina-nr.184, Magda Lenuta-nr.101.

Între preparatele culinare traditionale, îmbietoare sunt: placinta cu brânza si cartofi, cozonacul cu nuca, balmosul, supa de pasare cu taietei de casa, sarmalele, ciorba de miel, clatitele, slanina la frigare, sosul de ciuperci dar si sucurile naturale din fructe de padure sau tuica de prune .