Beius, Districtul Beius, Municipiul Beius, Depresiunea Beiusului, Orasul Beius, Centru Turistic Beius, Padis, Pestera Meziad, Pestera Ursilor, Glavoi, Statiunea Padis, Cetatile Ponorului, Focul Viu, Piatra Altarului, Pestera Piatra Altarului, Finis, Cetat

As începe cu prima întrebare si-as da un raspuns care, sper sa fie, macar pentru cei interesati, acceptat ca un punct de vedere sau reper. Eu sunt interesat si tocmai de aceea am cautat si caut sa fac cunoscut folklorul adevarat, nepoluat în integritatea sa. Pentru cei neinteresati, dar care totusi asculta sau cânta câte ceva, fondul acestei notiuni va ramâne doar ceva exterior pentru ca abordarea nu este nici macar empirica!

Folklorul reprezinta totaliatatea creatiilor astistice ale unei culturi spirituale populare asociate unei etnii. Aceasta scurta definitie vine sa clarifice folosirea termenului uzitat de cele mai multe ori pentru a desemna, deficitar ca sens, doar creatiile folklorice muzicale specifice unui neam, unei etnii. Folklorul este mai mult decât folklor muzical, dar acesta este cel mai la îndemâna maselor de astazi, datorita mass-media care difuzeza mai mult sau mai putin selectiv folklor sau muzica populara. Folklorul coregrafic si cel literar însotesc de multe ori creatiile muzicale ilustrând caracterul sincretic al folklorului.

Ceea ce auzim si vedem de cele mai multe ori astazi la televizor este rezultatul unei teoretizari de câteva decenii sau de un secol, a unei culturi stravechi, care acum îsi traieste ultimele clipe! Nu exagerez. Deloc. De aceea este bine ca o parte a mass-mediei încerca sa aduca în fata telespectatorilor creatii folklorice. Cultura straveche pe care am amintit-o este o perioada care s-a scurs, fara mari schimbari, de câteva mii de ani. Pâna mai ieri structura fundamentala a oamenilor de la noi era taraneasca, rurala... comunitara si utilitara. Acum cum este? Nu voi raspunde eu la aceasta întrebare pentru ca pentru mine acest raspuns este evident!

În timpul acestei perioade folklorul s-a îmbogatit continuu, prin creatiile personale, care odata facute cunoscute comunitatii au devenit un bun al acesteia. Ele au fost preluate, îmbogatite, modificate-daca vreti, dar într-o maniera care respecta tiparele traditionale si transmise firesc,din generatie în generatie.

Folklor cânta acum toata lumea. Foarte multi interpreti sau cântareti au calitati vocale de netagaduit. Cântecele suna frumos si multora le place. E frumos! E românesc si asta conteaza in primul rând. Melodiile sunt atragatoare si ne ridica de pe scaun. Lucru frumos de altfel! Dar e de ajuns sa spunem ca astea toate însiruite se strâng în acea providentiala alcatuire pe care multi o numesc folklor?

Cred ca am uitat sa folosim cu adevarat cuvintele acolo unde le este locul!

FOLKLORUL nu este o creatie de scena! *1 Este o creatie a omului matur care traieste, la modul personal si intim si firesc, momente inefabile. Aceste momente asociate cu diferitele stari sau evenimente din viata sa sau a comunitatii sunt exprimate apoi ca un surplus care se revarsa spre ceilalti. Nu luam în discutie intentia de moment ci doar efectul care pentru ceilalti poate stârni diferite trairi, senzatii, reactii... Scena a fost, poate, cel mai bun mijloc de a face cunoscut folklorul spre a nu pieri!

Folklorul e arhaic! E o alta lume în care pot intra putini. Nu ca n-ar fi vrednici! Doamne fereste! Ci pur si simplu pentru ca vremea lor a trecut si vremea lor e alta. Poate ma veti contrazice. Aveti tot dreptul... Vreau totusi sa va mai spun ceva.

Ziceam mai sus ca exista interpreti de folclor cu valoroase calitati artistice. Exista nenumarati cântareti... Multi dintre ei cânta foarte frumos. Am observat însa un lucru: sunt foarte putini cei care interpreteaza, care traiesc momentul în cunostinta de cauza si care stiu ce cânta. Aici cred eu ca este mare drama a folclorului: multi cânta doar pentru a fi vazuti si nu spun asta doar pentru a fi critic! Poate ca este normal acum când folklorul este cultivat artificial pentru a nu se pierde... Sau poate nu! Nu vreau sa gasesc circumstante atenuante pur si simplu. În folklor, acum , nu este loc de compromis pentru ca riscam sa-l pierdem sau si mai grav sa-l pierdem înlocuindu-l cu false valori! Si înca ceva: folklorul adevarat este o exprimare matura...!!! De aceea e problematica cultivarea folklorului la orice vârsta acum, pentru ca, revin, timpul arhaic a trecut.*2

Muzica populara? Uneori e folklor alteori e falsa valoare!

De ce? Pentru ca aici, de cele mai multe ori nu intervine nimeni sau nimic decât bunul plac. Iar astazi e de ajuns sa-ti placa! Esti liber si parerea celorlalti conteaza prea putin. Vraja lumii schimbate brusc de progres si civilizatie trece peste cadrul traditional, real si propice creatiei folclorice. Cine mai poate crea azi folklor? Doar câtiva dintre cei vechi de zile care-si asteapta marea întâlnire cu Providenta si stramosii... Unde sunt ei? Aproape ca nu mai sunt! Unde e lumea lor? E MAI MULT TRECUTA. Si atunci cine mai creaza folklor? Poate ca înafara de rapsozi mai pot creea, în maniera traditionala doar cei care au trait în mediul traditional, rural sau care într-adevar au destule studii în domeniu, încât sa nu faca deloc compromisuri. Cred sincer ca, azi, dragostea nefatarnica fata de folklor în general si pentru noi fata de cel românesc este singurul reper real care poate crea valoare!

De aceea termenul muzica populara poate avea azi un înteles mult mai larg decât acela care-ar desemna folklorul muzical. În foarte multe emisiuni tv muzica populara trece destul de usor dincolo de folklor. Exista foarte multe albume care arata genul muzical ca fiind popular. Însa influentele muzicale straine si sterilitatea sau uneori vulgaritatea textelor îndeparteaza aceste creatii de folklor. Cred ca ar trebui sa întelegem termenul popular sau populara în raport cu societatea actuala si atunci notiunea ar fi mai clara separând substantial folklorul sau muzica traditionala de muzica populara.

Sa cânti folklor pe scena e un act de curaj si de o mare responsabilitate! Dar oare câti si-o asuma cu demnitate? Cred ca acolo trebuie sa fii un sacerdot! Trebuie sa nu fie un text sec ci unul în care fiecare sa-si regaseasca o parte din sine. Altfel cum vei putea sa-i reprezinti pe ceilalti?

Io nu cânt ca stiu cânta [cânt] ca mn-i neagra irima.

Si nu horesc ca stiu hori [horesc] ca mn-is negri zâlili.

Popa Antita – rapsod popular.

Note:

1. Folklorul nu este o creatie de scena. Scena este doar un mijloc actual de valorificare, de pastrare a acestui tezaur si de aducere la cunostinta publicului larg care nu mai poate cunoaste din alte surse folklorul. El nu mai poate fi transmis firesc pentru ca stilul de viata actual nu mai permite acest lucru. Modificarea societatii românesti într-un ritm accelerat datorita modernizarii pe toate planurile,comunismului si nu în ultima instanta influentei accentuate a civilizatiei occidentale de tip consumist care a schimbat profund lumea rurala, locul de nastere al folklorului nu mai permite decât rarissim si pentru un timp foarte scurt creatia folclorica.

Scena poate fi un pericol real pentru interpret atunci când devine importanta prin ea însasi!

2. Folklorul vazut din afara apare ca un conglomerat de creatii ale omului matur. Abia dupa intrarea în rândul persoanelor mature, pregatite sa se casatoreasca, omul putea sa participe efectiv la procesul creator care era un semn al acceptarii de catre comunitate. Abia acum el putea crea, pe toate planurile,fiind supravegheat de comunitate prin însasi integrarea în sânul ei. Se întelege de la sine ca existau anumite cutume nescrise care reglementau viata pe toate planurile. Astazi,nemaiexistând acest cadru, initierea poate degenera daca este facuta empiric si doar de dragul afirmarii. Interpretarea textelor specific mature de catre copii trebuie facuta cu discernamânt pentru a nu decadea în penibil. Folklorul nu este niciodata penibil.

Prof. Tota Cristian

Colegiul National Samuil Vulcan Beius

ANTOLOGIE DE FOLCLOR DIN ZONA ETNOFOLCLORICA BEIUS

Ioan Degau & Nicolae Branda

Prezentam, în continuare, doua antologii de folclor din zona Beius, puse la dispozitia noastra de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Bihor.

FOLCLOR LITERAR DIN NIMAIESTI, CULES ÎNTRE ANII 1962 - 1970 DE PROF. MARIA COLTEA CUCEU.

CÂNTECE DE AMARACIUNE, NECAZ SI ÎNSTRAINARE

1) Sarac do r, sarac urât,

Sarac dorule die mult,

Da’ oare ce s-o facut,

Ca’n crâsma nu l-am baut

Nici în târg nu l-am vândut.

Cine n-are nici un gând,

Vie la mine sa-i vând,

C’atâtea gânduri îmi vin,

Câte flori vara di fân.

Si-atâtea gânduri ma bat,

Câte flori pa scapatat.

Atâtea gânduri gândesc

Caci cu zile-mbatrânesc.

Vrut-o bate Dumnezau,

Talpa leaganului meu,

Sa nu sa legene bine,

Om fara noroc ca mine.

Inf. Morar Minca, 73 ani

2) Maicuta când m-ai facut,

Rau pa mine t-o parut.

C-un picior m-ai leganat,

Cu gura m-ai blastamat,

Cu blastamu mare di para,

De-oi trai sa n-am ligneala.

Cu blastamu mare di foc,

De-oi trai sa n-am noroc.

Maica me când m-ai facut,

Fost-o nor pâna-n pamânt,

Când l-ai facut pa frat’ile,

O fost sariu ca laptile.

Când m-ai facut, maica, ’n lume

Censurile n-o fost bune,

O fost censurile rele,

Rele-s si zâlile mele.

Maica me când m-o facut,

O ploiet si-o batut vânt.

Si-o fost, maica, vreme re,

Ase-i si viata me.

M-ai facut lânga fântâna,

P-o kiatra si n-o fost buna.

Câti oameni p-acolo trec,

Pa kiatra sa hodinesc,

Pe maica me pominesc.

Saraca inima me,

Mult înoata-n voie re

Si sarac sufletu mieu,

Mult înoata-n sânge rau.

Irima saracacioasa,

Ce n-as da sa fii voioasa.

Sa-mi dai soare, sa-mi dai luna,

Pâna-i lume n-ai fi buna.

Tat ase zîce doru,

De-amarât moare omu.

Omu de-amarât nu moare

Numai-mbatrâneste tare,

Si se usca pa picioare

Dac-ar muri de-amarât

Io dimult as fi-n pamânt.

Tat ma miir di ce nu pk’er,

Gândesti ca-s facut din fier,

Si fieru are potop

Ca-l baga cauaciu-n foc.

Tat ma miir di cin’e tace,

Cu-a lui irima ce face.

Greu-i dealu câta sat,

Nu-l pot sui di banat.

Greu-i dealu la paduri,

Nu-l pot sui di gânduri.

O mânce-te focu codru

Cum poti fi ase di sod

Pe di margin’i di paltin’i

La mijloc cu flori galbin’i,

La mijloc cu flori mn’ierii

Pa margini cu carunjele

La mijloc cu dor si jele.

Di-am vrut sti io ce-oi ajunge

Pina-i lume-am vrut tat plânje,

Dara daca n-am stiut

Pâna-i lume-am tat horit.

Taci irima me, taci, taci!

Daca n-ai ltut ce faci.

Taci irima me nu spun’e

Câte-o fost rele si bun’e.

Pâna-i lume n-oi uita,

Traiu mn’eu di la maica,

Alduiesti, doamn’e-alduiesti,

Alduiesti casa maichii,

Ca din afara-i cu tina,

Pa dinlauntru-i cu odihna

Care-s-n-afara cu var,

Pa dinlauntru-s cu amar.

Izvoras cu apa rece,

P’-înga use maichii trece

Iese maica sa se spele

Nu se putu din a me jele.

Vide ca-s lacrimi di-a mele.

Iese maica la izvor,

Nu putu sta di-a mn’eu dor.

Paste tate satile

Saninu-i ca laptele,

Numai pasta satu mn’eu

Sa ridica-un nor mai greu.

Satu mn’eu cel de-a roata

Duce-m-oi si te-oi lasa.

Satu mn’eu cel facut bine

Ducem-oi plângând din tine.

Cin’e-si da fata-n alt sat,

Moare necumin’ecat

Ca tare-o-nstrainat

Am zis, mama, câta tin’e

Da bag-sama te-ai temut,

Ca ti-oi cere cu-mprumut,

Si nu tî-l-oi da mai mult.

Maica, brâncile ma dor,

Di lucru strainilor

De-as lucra pa sama me,

Brâncile nu m-ar dure.

Jele-i, doamn’e, cui-i jele

Jele-i inimutii mele

Dupa pomii înfloriti

Dupa dragii mn’ei parinti,

Dupa dalbe floricele,

Dupa surorile mele,

Dupa florile di tei,

Dupa fratiorii mn’ei.

Ies afara cot la flori,

Intru-n casa, fara sori,

Ies afara fara brazi,

Intru-n casa fara frati,

Ies afara cot la spini,

Intr-un casa la straini.

Straina-s, strain ma chiama,

Straina-s di bunasama,

Straina-s ca si-o pasare

n-am mila nici di-o latu

Inf. Rif Ana, 49 ani

3) Suparare, cum te-as vinde,

Da focu ti poate prinde

T’e strecori si nu ti vezi,

La irima mi te-asezi

T’e port cu min’e-n hotar

Si ma umpli di amar,

Te baji cu min’i-n razboi,

Pânza mi-o faci latunoi.

Bucurie-as cumpara,

Da nu stiu inde-as afla,

Dac-ar fi boabe di mac,

Aruncate pa teleac.

Le-as culege fir cu fir,

Saptezeci de zile-n sir,

Dac-ar fi fire de iarba,

Le-as culege viata-ntreaga

S-am cu cine ma vorbi,

Amaruri când mi-or vin’i,

O, cât amaru-i în lume

Tat sa opreste la min’e.

Stau în marjina vaii,

În calea supararii,

Nu-s în siru satului,

Ci-n calea banatului.

Ase-s, doamne, di straina,

Di nici apa nu ma mâna.

Si-ar fi apa urlatoare,

M-ar mâna stând în picioare.

Da si apa cura lin,

Nu mâna omu strain.

Inf. Morar Minca, 73 ani

4) Suparare, voie re,

Iesi di la inima me,

Suparare si gând rau,

Iesi di la sufletu-mneu.

Voie buna, când si când,

Supararea vin’i rând,

Voie buna câte-odata,

Supararea nu se gata.

Mândra pana-i norocu,

Nu rasare-n tat locu,

Nu rasare pa razoare,

Norocu-i la cin’e-l are.

Când s-o-mpartât norocu

La altu i-o dat cu caru

Mie mi-o dat cu jejetaru.

Da nici acela n-o fost plin,

Jumatate-o fost pelin.

Pelin beu, pelin manânc,

Sara cu pelin ma culc,

Dimin’eata când ma scol,

Cu pelin pa ochi ma spal.

Câtu-i muntele di-nalt,

Tata n’eaua s-o luat,

Da di la irima me,

Nu sa ie voie ce re.

Ca s-o pus cu juramânt,

Pâna m-a baga-n pamânt.

- Inima amaracioasa,

Ce ti-as da sa fii voioasa?

- Mai voioasa nu poci fi,

Sa-mi dai bin’ili lumii.

Irima di ce nu mori

Di necaz di-atâtea ori?

Irima di ce nu zaci,

Di n’ecazu care-l fac

S-o pus la irima me

Un pahar di voie re,

s-o pus la sufletu mn’eu

un pahar di venin rau.

Tat am zis; ma duc, ma duc,

Si n’ime nu m-o crezut,

Da amu ma poate crede

Ca marg si nu ma mai vede.

Mândru sa vede di luna

La omu cu voie buna.

Da la cin’e-i suparat

Îi pare ca s-o-nnorat.

Mânce-l focu amaru.

Ca-l baui cu paharu,

Nu-l baui tat strop cu strop

Ca-l baui tat dintr-un loc.

Atunci când m-am maritat,

Si parintii mi-am lasat,

Strainu-si dore avere

Si di min’i n-ave vrere.

Mult ma-ntreaba sora buna,

Inde-i voie me ce buna.

Io i-am spus la sfântu soare,

Ca o-am dat pa suparare.

Suparare, suparare,

Baga-te-as de-amoi în vale

Si-o pun’e kiatra pa tin’e,

Sa nu mai superi pa n’ime.

Suparare, voie re,

Fuji di la inima me!

O pusu-te-ai pa sazut,

Pâna ma baji în mormânt.

Inf. Brie Marita, 31 ani

5) N’ime nu-i strain ca min’e,

Numai mn’erla din padure.

Da nici ierla nu-i straina,

Ca si-o prins cuca vecina.

Când pica mn’erla beteaga

Vine cuca si-o întreaba:

- Ce mai faci, tu, mierla draga?

- Sed în cuib si n-am pa n’ime,

Numai frunza, padure,

N-are cine ma jeli,

Doar câmpul cu florili,

Valea si cu ketrili.

Inf. Jutea Maria, 37 ani

6) Saraca inima me,

Iar începe a ma dure

Am gândit ca m-a lasa,

Sa nu ma doara-atâta.

Saraca irima buna,

Nu te m-ai avui di-o luna,

Nici di-o luna, nici di-un an,

Nu te mai avui suhan.

Traire-as cu bade bine,

Nu traieste el cu min’e.

Traire-as cu bade rau

Nu ma lasa Dumn’ezau.

Mult ma-ntreaba iedera,

D’i ce nu-s verde ca ea,

Iedera poate fi verde,

Ca numai la umbra sede

Sta-npadure-ntre copaci

Între fagi îngemanati,

Sa n-o arda soarele,

Ca pa min’e gândurile.

D’ealurile de la noi,

Faci-m-or de-oi me napoi,

D’ealurile di p-aice

Face-m-or di n-oi side.

Dealurile, dealurile,

Mânce-va pârjoalele!

Pârjoalele nu va mânci

C-ati prins bine la voinici.

Inf. Mihit Marinca, 45 ani

7) Ase sta irima-n mine,

Cum sta pasarea pa spine.

Nu sti, sta-u-a, o zbura-u-a,

Ori în patru parti crapa-u-a.

Negru-i, negru-i pamântu,

Mai negru mi-i sufletul,

Neagra, neagra-i padure,

Mai neagra-i irima me.

Spun’e, mândra si gâceste,

Codrui di ce-ngalbeneste,

Omu tânar batrân’este?

Codru di zapada dalba,

Omul di irima neagra,

Codru di zapada gre

Omu di irima re.

Si mai lin, dorule, lin,

Ca p’aici îi loc strain,

Si mai rar, dorule, rar

Ca p-aici îi loc amar.

D-ase-i, doamn’e-ntre straini

Ca la smladita-ntra spini,

Sufla vântu si-o caleste.

D’i tati spin’ii sa loveste.

Inf. Mihale Dumitru, 34 ani

8) Mâncatu-s, doamne, di rele,

Ca un cal di dealuri grele,

Si mâncatu-s di straini,

Ca iarba di boi batrâni.

Si mâncatu-s di n’ecaz,

Ca iarba dinga pirlaz.

Inf. Bolha Ioan, 49 ani

9) Duce-m-oi si n-oi vini

Sa vad cin’e ne-o dori,

Daca nu m-o dori n’ime

Oi fi bun ramas în lume.

Duce-m-ai si l-oi lasa,

Focului, satu-aista,

Focului, luar-ar foc,

Daca n-am avut noroc.

Focului sa ieie para

Daca n-am avut ticneala.

Inf. Rif Ioan, 65 ani

10) Strainu-s, strain ma cheama,

Strainu-s di bunasama.

Mânce-l focu strainu,

Amaru-i ca pelinu.

Pelinu face samânta,

Strainu n-are credinta

Inf. Laza Maria, 33 ani

CÂNTECE PREMARITALE

11) Multi flori la noi pa Rât,

Nu stiu cum sa ma marit.

Întrebai frunza di nuc

Dupa cin’e sa ma duc.

Frunza-mi spun’e mie ase:

Du-te dupa cin’i-i vre

Las-o focului mândreata

Ca-i cu para malaiata.

Când sa vede mândra-n creanga,

Pica jos si nu-i di treaba.

Si mi-o spus frunza di vie

Ca dragoste nu-i mosie.

Nu sâli, fata, sâli,

Nu sâli la maritat,

Ca pomu la scuturat;

Ca pomu iar a-nflori,

Da’ tu, fata nu-i mai fi.

Si maritu nu-i ase

Cum ai lua un mar din drum

Sa-l arunci daca nu-i bun,

Cum ai lua un mar di creanga,

Sa-l arunci daca nu-ti treaba.

Bin’i-i pâna-i fata, fata,

Ca-i joaca irima roata,

Iar daca sa marita,

Joaca-i irima-nketrita

Inf. Codreanu Ana, 66 ani

12) Nu ma da, maica, pa sate

Sa vin cu desagu-n spate

Cu desagii baierind

Cu ochii tat lacramând

Da-ma, mama,’sat la min’e

Daca vrei sa-mi fie bin’e.

Inf. Mihit Mariuca, 45 ani

13) Da-ma, maica,-n sat cu tin’e,

Sa stii maica me di min’e

Sa stii ziua cum traiesc,

Noaptea cum ma hodinesc.

Sa stii ziua cum o duc,

Sara-n ce vreme ma culc

Dimin’eata ce prâznasc

Cu barbatu cum traiesc.

Inf. Rif Catita, 41 ani

_____________________________________________________________________

[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8]

______________________________________________________________

 |UP| |Home| |Galerie Foto| | Obiective Turistice| |Trasee| |Informatii Utile||Contact|

Design by www.pubistart.ro