Beius, Portalul Tarii Beiusului, Beius City, Belenes, Districtul Beius, Municipiul Beius, Depresiunea Beiusului, Orasul Beius, Centru Turistic Beius, Padis, Pestera Meziad, Pestera Ursilor, Glavoi, Statiunea Padis, Cetatile Ponorului, Focul Viu, Piatra Al

Cetatile Ponorului reprezinta fara îndoiala cel mai grandios fenomen carstic al României, cunoscut si apreciat în întreaga lume.

Cetatile Ponorului sunt constituite din trei circuri mari de stânca, aflate într-o imensa depresiune împadurita, adânca de 300 m, partea ei superioara având un diametru de peste 1 km. Culmile înconjuratoare care închid circular depresiunea sunt taiate doar într-un singur loc de canionul Vaii Cetatilor.
Poteca de acces porneste de la drumul forestier si coboara treptat prin padure, pe un teren accidentat, paralel cu Valea Cetatilor pâna în Dolina I.

Peretele lateral de vest, înalt de peste 150 m este perforat de un portal ce depaseste 70 m înaltime la baza caruia se pierde Valea Cetatilor.

Imensul portal al Cetatilor Ponorului, sugereaza o ogiva gotica devenita un fel de simbol al carstului Muntilor Apuseni. Molizii aninati în pereti sunt singurul termen de comparatie pentru uriasa dimensiune a portalului si a peretelui în care este sapat. În partea stânga se zareste partea superioara a unui perete si mai înalt ce strajuieste Dolina III, cu cele doua balcoane de bârne aninate deasupra prapastiei.

În partea dreapta a portalului, o limba de grohotis urca pe sub o arcada în Dolina II. Aceasta este de fapt un aven circular de 200 m înaltime, având la baza doua ferestre: portiunea de acces dinspre Dolina I pe sub Portal si o fereastra spre tunelul subteran al Pesterii Cetatile Ponorului.

Tot sub Portal, în partea stânga, un tunel inundat aduce la lumina pentru putin timp apa ce provine din Lumea Pierduta si care se pierde la mai putin de 1 km mai sus în Pestera Caput.

În Dolina III se poate patrunde din Dolina I, urcând pe scarile metalice din stânga Portalului si depasind pragul ce separa cele doua circuri. Dolina III are forma de triunghi cu latura de 300 m, având în mijloc un portal spre care coboara imense limbi de grohotis. În partea sa vestica, deasupra galeriei de acces spre sectorul subteran, se înalta un perete perfect vertical de peste 200 m, cu mici brâne inundate de vegetatie, în partea sa superioara fiind amenajate doua balcoane din lemn. În partea sudica, poteca turistica urca costis pe panta abrupta a unui vâlcel spalat de torenti, spre balcoane.

Balcoanele, în numar de patru, doua deasupra Dolinei III si doua deasupra Dolinei II, permit contemplarea dimensiunilor impresionantului complex carstic al Cetatilor Ponorului.

Cetatile Radesei si Cheile Somesului Cald
Cetatile Radesei se afla la obârsia Somesului Cald. Pestera se afla într-un stadiu avansat de evolutie, exemplificând perfect modul în care are loc transformarea cavernamentelor în chei de amploare. Pestera are un portal înalt de peste 15 m si lat de 7 m, de forma ogivala, în care intra pârâul Radeasa.

Pestera are o galerie unica, de forma unui tunel lung de 212 m, cu sali de mari dimensiuni si hornuri ce razbat în tavanul pesterii pâna la suprafata. Cele cinci ferestre create de aceste hornuri, lasa sa patrunda în pestera raze de lumina. În aval, tunelul se continua cu un canion lung de circa 50 m si foarte îngust.

Pestera poate fi vizitata datorita amenajarilor efectuate (scari de lemn si podete). Din aval se poate reveni în zona portalului pe deasupra pesterii.

Dupa iesirea din pestera si canionul Radesei, se patrunde în Poiana Radesei, înconjurata de stânci cu vegetatie si pante abrupte cu molizi de mari dimensiuni printre care se gasesc pâlcuri de afinisuri. Aici pârâul Radeasa se uneste cu Pârâul Feredeului si dau nastere Somesului Cald. În continuare, Cheile Somesului Cald ofera privelisti extrem de pitoresti ale abrupturilor calcaroase de peste 100 m ce coboara pâna în patul vaii. Pe lânga numeroasele puncte de belvedere pot fi vizitate canionul Moloh, Pestera Uscata, Pestera Honu, Pestera Tunelul Mic, precum si "zidul" de calcar de 110 m al Cuciulatii peste care se zareste creasta ce leaga culmile Piatra Arsa, Piatra Graitoare, Vârful Britei si Piatra Tâlharului, continuând spre Vladeasa.

Pestera Ursilor
A fost descoperita la 17 septembrie 1975, când în urma unei dinamitari în cariera de marmura de la Chiscau, în masiv s-a format o spartura prin care a coborât artificierul miner Curta Traian din localitate. Dupa cercetarile stiintifice de rigoare, o parte a pesterii a fost amenajata si electrificata, fiind data în exploatare turistica la 14 iulie 1980. (Cai de acces: pe DN 76 Oradea-Deva, cu derivatie la km 86 în comuna Sudrigiu, apoi înca 16 km pâna la Chiscau).

Pestera Ursilor nu primeaza prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formatiuni speologice, fiind din acest punct de vedere, un unicat în rândul pesterilor amenajate pentru turism.

Tot aici se gaseste un mare numar de resturi fosile ale ursului de caverna (Ursus spelaeus) disparut de aproximativ 15.000 de ani.
Intrarea în pestera se face printr-un pavilion de exploatare turistica. Lungimea totala este de peste 1.500 m, din care nivelul inferior are lungime de aproximativ 700 m si este închis turistilor fiind rezervatie stiintifica (sector de Clasa A).

Partea superioara este amenajata cu trotuare, balustrada, pe o lungime totala de 847 m si se compune la rându-i din trei galerii, în ordinea vizitarii: Galeria "Ursilor", Galeria "Emil Racovita" si Galeria "Lumânarilor". Prima galerie este putin mai saraca în formatiuni, bogata în schimb în resturi scheletice ale ursului de caverna, adevaratele frumuseti fiind concentrate în celelalte doua galerii. Iesirea se face printr-o fantastica galerie ornata cu stalagmite în forma de lumânari, ultima sala fiind simbolic denumita "Sfatul Batrânilor".

Pestera Meziad declarat monument al naturii, fiind o rezervatie speologica, este mult cercetata iar în anul 1921 a fost vizitata de o echipa de geologi având în frunte pe renumitul speolog român Emil Racovita, este o pestera mare, fiind una dintre primele pesteri amenajate si mult timp una dintre cele mai lungi pesteri din România (4.750 m lungime cu mai multe nivele) fiind situata în judetul Bihor pe Valea Meziadului în regiunea sud estica a Muntilor Padurea Craiului si zona de vest a Muntilor Apuseni. Pestera a fost reamenajata în anul 1972 si deschisa turismului.

Date istorice. Fiind unul dintre cele mai mari goluri subpamantene din Transilvania si in acelasi timp usor accesibila, Pestera Meziad a fost vizitata inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Celebrul geograf austriac A. Schmidl ne furnizeaza in 1863 o prima descriere detaliata, insotita de un plan si un profil sumar; incepand cu anul 1931, E. Balogh o cerceteaza amanuntit, realizand planul ei complet si descrierea ei detaliata, intre timp, pestera a mai fost cercetata sub raport biospeologic de R. Jeannel si E. G. Racovita, iar paleontologic-antropologic de M. Rosca, C. Riscutia si P. Firu. In 1970 ea a fost recartala de T. Rusu si V. Craciun.

Localizare si cale de acces. Situata la aproximativ 3 km est de satul Meziad (jud. Bihor), pe versantul drept al Vaii Pesterii (afluent drept al Vaii Meziadului, bazinul hidrografic al Crisului Negru).

De la statia C.F.R. Beius se continua drumul cu masina pana in satul Meziad, iar de aici pe jos pana la Cabana turistica Meziad si apoi la pestera. O alta varianta este combinata cu pesterile din Valea Iadului: de la km 28 (Piatra Bulzului) al soselei de pe Valea Iadului, deci amonte de complexul turistic de la confluenta cu Valea Lesului, se urmeaza poteca marcata (triunghi albastru) spre Pestera Meziad (distanta 9 km, timp necesar 3 ore). Sau, in fine, de pe soseaua Oradea—Dr. Petru Groza—Deva (D.N. 76) se deviaza de la Beius pe drumul carosabil, in parte asfaltat, spre Meziad—Pestera Meziad, pana la Cabana turistica Meziad; de aici, pe jos, pana la pestera.

Descriere. Pestera, in cea mai mare parte fosila (este parcursa doar pe o mica portiune de un parau subteran), are trei deschideri mai importante si este ascendenta (diferenta de nivel de la intrarea principala pana in punctul cel mai ridicat fiind de 78 m).

Lungimea totala: 4750 m. Zonele turistice nu mai au concretiuni, acestea fiind in intregime distruse; ele s-au mentinut insa in zonele mai greu accesibile, situate la etaj.

Intrarea (alt. 397 m) este gigantica (h 16 m, lat. 10 m), de forma semicirculara. In stanga ei se mai afla o intrare mica, neansemnata. Sala in care se patrunde este foarte spatioasa, fiind parcursa in apropiere de peretele din dreapta de un paraias subteran ce strabate intregul coridor principal al pesterii, pana aproape de capatul sau, pe o distanta de aproximativ 270 m. Paraiasul iese din pestera dedesubtul peretelui sud-estic al boltii de la intrare, pe un pat de pietris. Vom descrie pestera pe trei mari sectoare: galeria principala, situata la nivelul inferior; etajul I (incepand cu galeriile laterale de acces din partea sudica a galeriei principale, Podul de Piatra, reteaua nordica de galerii, Sala Palmierului, pana la Gatul Dracului); etajul II (incepand de la Gatul Dracului, spre est, cu toate retelele secundare de galerii superioare).

Galeria principala. Acest sector incepe cu galeria mare si larga de acces de dupa intrare, este parcurs de paraiasul subteran si lipsit total de concretiuni; acestea au existat candva dar au fost complet distruse ori degradate. Totusi, galeria este impresionanta prin grandoarea sa, avand in general o latime de 15 — 20 m si o inaltime de asemenea mare. La o departare de 70 m de la intrare, galeria se largeste constituind o prima sala, avand un diametru de peste 30 m. In aceasta debuseaza cea de-a doua intrare mai importanta a pesterii, inspre nord-est, in dreptul unui con de pietris, debuseaza un prim coridor lateral, marcat la inceputul sau printr-o formatiune stalagmitica de culoare alba (Turnul Alb). Sala mare se ingusteaza usor spre est (lat. 7—8 m), continuandu-se dupa un cot abia marcat, iar spre nord-est se largeste treptat. In peretele din dreapta se deschid gurile celor trei galerii laterale mai importante, doua dintre ele constituind puncte de acces spre etajul pesterii. Toate trei sunt ascendente. Vizavi de cea de-a treia galerie laterala din dreapta se deschide un coridor abrupt de acces la etaj, dar impracticabil datorita dificultatilor pe care le prezinta. La circa 30 m mai departe se afla, tot in stanga, galeria larga (lat. 15 m), candva bogat concretionata, care duce spre etaj (ea permite accesul direct spre Colonia Liliecilor). Putin amonte de gura acestei galerii, in jumatatea din dreapta a coridorului, se gaseste un dom stalagmitic de mari dimensiuni, singurul punct ornat al galeriei inferioare. Dupa un loc de aparitie temporara a apei (Izvorul), panta devine abrupta, iar pe deasupra unui con urias de grohotis se poate ajunge in reteaua de galerii superioare a pesterii, spre Gatul Dracului.

Etajul I. Prima galerie laterala din dreapta, situata la o distanta de 40 m de sala mare a galeriei principale, ne conduce pe o panta la inceput abrupta pana la o bifurcatie; cea din dreapta, ingusta, da acces intr-o salita concretionata (Capela), iar cea stanga, dupa ce intersecteaza la scurta distanta un mic coridor intortocheat lipsit de importanta, efectueaza un cot spre stanga, se largeste treptat pana in dreptul formatiunii Cornul Vanatorului, debusand intr-un spatiu si mai larg, accidentat. Spre stanga se poate cobori pe o panta abrupta de pietris (insa cu dificultate) in galeria principala; in dreapta se ramifica un drum lat, al carui capat se sfarseste cu un zid vertical deasupra intrarii in galeria laterala 3 a galeriei principale. In sfarsit, intre cele doua ramificatii extreme se afla galeria larga ce intersecteaza pe deasupra galeria principala (Podul de Piatra) asemenea unui pod; este zona cea mai inalta a pesterii (33 m). Galeria se largeste treptat si dupa ce se parcurge zona in care se gasesc doua formatiuni mai importante (Tabernaculul si Amvonul), ea prezinta in dreapta un coridor a carui panta abrupta debuseaza in galeria principala.

Galeria superioara se largeste mult (25 m) intr-o sala bogat concretionata in trecut, dar care astazi detine doar importante colonii de lilieci. Un drum ascendent spre dreapta conduce in cele din urma intr-un sector aparent terminal, cu urme de sapaturi pe podea, de unde se deschid gurile mici ale unor coridoare laterale inguste. Drumul principal continua prin intermediul unei scari de fier care da acces intr-un coridor lipsit de concretiuni, prezentand o singura formatiune remarcabila, mare si rosie (Calaul). Coridorul debuseaza in cele din urma intr-un spatiu largit (aprox. 15 m latime), marcat de prezenta concretiunii inalte de 7 m denumita Palmierul. Dupa Palmier, spatiul se largeste si mai mult, iar tavanul atinge 10—12 m inaltime. Din sala in care ne aflam se despart trei cai mai importante care duc spre galeria inferioara prin intermediul unor pante abrupte; o a patra cale, lata doar de 0,5 m, constituie Gatul Dracului, punctul de trecere spre etajul II, terminal, al pesterii.

Etajul II. Gatul Dracului reprezinta un fel de punte acoperita cu pietris prin intermediul careia se patrunde intr-un sector caracterizat printr-o retea de coridoare inguste si intortocheate, constituind cel mai complicat labirint al pesterii. Primul coridor mai important din stanga galeriei principale, dupa Gatul Dracului, a fost denumit Galeria Turnului Rosu. De-a lungul galeriei principale se gasesc cateva locuri mai importante, folosite ca puncte de reper in orientare, denumite expresiv: Fantana lui Iacob (o aglomerare masiva de formatiuni, cu un remarcabil bazin de apa), Sala Oaselor, Ponorul, Sala Parchetata etc. Galeria se termina cu doua coridoare inguste si paralele, care converg, apoi se ramifica iarasi, constituind extremitatea cea mai estica a pesterii. Zona centrala a galeriei principale, larga, prezinta in stanga mai multe coridoare laterale de acces spre extremitatea nord-estica a pesterii. Podul de Zapada reprezinta o punte de calcar in apropierea caruia se gaseste o zona bogat concretionata. Sala Coloanelor permite accesul spre portiunea cea mai ridicata a pesterii (Mausoleul lui Pluto), unde se afla si hornul prin intermediul caruia un mic curs de apa de la suprafata a fost captat in golul subteran.

Prin marimea galeriilor si prin structura golurilor subpamantene, Pestera Meziadului prezinta o deosebita importanta pentru studiile de speleogeneza si evolutie carstica. Ea detine de asemenea importante vestigii biospeologice, prin fauna din trecut si din prezent, cat si antropologice, care pana in prezent au fost doar partial cercetate. Din fauna actuala putem aminti pe Niphargus foreli bihorensis si Duvalius (Duvaliotes) redtenbacheri bihariensis. Descoperirile antropologice facute de C. Riscutia si P. Firu In 1960 atesta faptul ca Pestera Meziadului a fost folosita ca adapost de catre omul preistoric.

Conditii de vizitare. Pestera este ocrotita, inchisa, vizitarea ei fiind admisa doar in prezenta ghidului care se afla la Cabana turistica Meziad. Ghidul pune la dispozitia vizitatorilor lampi de carbid, asa incat pentru vizitarea pesterii nu este necesar un echipament special.