Beius, Stei, Stana de Vale, Vartop, Arieseni, Boga, Padis, Bihor, Muntii Apuseni

În cadrul Munţilor Biharia, cei mai înalţi din cadrul Munţilor Apuseni, în partea lor superioară, se găsesc urmele eroziunilor de odinioară. Această suprafaţă este totodată cea mai veche dar şi cea mai înaltă. Datorită unor acalmii tectonice şi exondării Munţilor Apuseni, relieful ridicat anterior tectonic, a fost supus unei eroziuni şi nivelări intense, în tot timpul neozoicului. Se pot deosebi mai multe suprafeţe de nivelare, relieful fiind deci policiclic. Noi ne vom ocupa în continuare cu Munţii Biharia, apoi cu Vlădeasa şi pe urmă cu Munţii Codru-Moma.

Măgura Răbăgani sau Forău (395 m) cum i se mai spune, este o culme detaşată din cadrul Munţilor Codru-Moma de către Crişul Negru şi delimitată faţă de Munţii Pădurea Craiului de către valea Holodului (sau a Videi, cum se spune acestei văi în sectorul superior-mijlociu).

Aşadar, din punct de vedere structural, aparţine Munţilor Codru-Moma. Această culme este alcătuită din roci diferite: calcare compacte mezozoice şi conglomerate şi gresii permiene. Primele sunt şi exploatate la Şoimi şi mai nou la Brăteşti şi Vintere. Din cauza alcăturii geologice se mai consideră că această măgură constituie o insulă permo-mezozoică, deoarece în cadrul mării ce a existat cândva în depresiune, a constituit o insulă.

Lângă localitatea Burda (comuna Budureasa-Bihor) din Depresiunea Beiuşului se găseşte un torent interesant, spectaculos, în lungime de cca 0,5 km şi cu o diferenţă de nivel de aproximativ 75 m (de la 400 m altitudine absolută la 325 m altitudine absolută în punctul inferior), rezultând o pantă medie de 17 m/100 m.

Menţionăm că aceste dealuri în care s-a format torentul au constituit cândva parte a piemontului Budureasa dar care au fost detaşate de piemont după insinuarea aici a văii Buduresei.