Beius, Stei, Stana de Vale, Vartop, Arieseni, Boga, Padis, Bihor, Muntii Apuseni

Alunecarea de teren este situată înspre oraş, deci în vestul dealului, în spatele fostei ferme de ovine, pe malul stâng al Pârâului Nimăieşti, între Beiuş şi localitatea Nimăieşti. De altfel, unul dintre cauzele principale ale producerii alunecării îl constituie tocmai pârâul menţionat. Astfel, după modul declanşării, alunecarea este de tip delapsiv, adică a pornit de jos în sus, şi anume dinspre vale în susul versantului iar ca tip morfologic intră în categoria celor superficiale, afectând pătura de alterare (scoarţa de dezagregare) îndeosebi.

Alunecarea se desfăşoară pe o distanţă de 200 m de-a lungul dealului, deci paralel cu sensul de scurgere a pârâului, şi cam 150 m în susul versantului, pe o diferenţă de nivel de 25 m, pe o pantă de 15^o. În adâncime alunecarea nu depăşeşte un metru decât doar în sectorul inferior unde se şi produc prăbuşiri, se ajunge la doi metri adâncime; în spatele valurilor de alunecare se formează mici lacuri (de ex., în data de 5-III-1995 am numărat 10 (zece) ochiuri de apă) din care apa se infiltrează în subteran, în parte, iar o altă parte se scurge la suprafaţă în Valea Nimăieşti, contribuind la reactivări ale alunecării.

Pe versant, în sectorul superior al alunecării, lipseşte râpa de desprindere, datorită tipului delapsiv de declanşare, trecerea efectuându-se lin de la masa alunecată la restul terenului rămas coeziv.

Malul stâng al Râului Nimăieşti este abrupt şi este afectat de fenomene de şiroiri, scurgeri de noroi şi de prăbuşiri; apa râului transportă în avale produsele de dezagregare astfel că la baza malului se observă stratul gros de marnă argiloasă în grosime de 1,5 metri.                 Alunecarea de teren nu este stabilizată, fapt dovedit de prezenţa numeroaselor crăpături transversale şi longitudinale în porţiunea inferioară a alunecării, crăpături pe unde apa de precipitaţii şi apa scursă din lacuri ajunge în subteran la stratul argilo-marnos. Mai menţionăm că în locurile cu umiditate mai mare creşte o vegetaţie de tufişuri sau chiar arbori izolaţi; restul masei alunecate este acoperit de vegetaţie ierboasă iar partea de jos a alunecării este lipsită de vegetaţie, fapt datorat caracterului activ al alunecării în acest sector.

Suntem siguri că şi în viitor alunecarea se va dezvolta datorită arăturii defectuoase (arătura de sus în jos) a terenurilor din jurul acestei alunecări. Apoi, barajul  care a existat aici a fos complet înlăturat, astfel că apa râului poate şi atacă cu rapiditate baza alunecării, fapt ce duce la creşterea pantei şi, deci, la reactivarea alunecării.

Propunem pentru stingerea definitivă a acestui fenomen, reîmpădurirea, deoarece pădurea care a existat aici a fost cândva defrişată datorită “foamei de pământ”, constuirea unui baraj care să oprească acţiunea laterală negativă a apei, modul corect de arătură a terenurilor utilizate agricol (arătura să fie paralelă curbelor de nivel), păşunat raţional, etc.

Se pare că în ultimul timp corpul alunecării, în partea de sus şi de mijloc a început să se stabilizeze datorită fixării de către vegetaţia arborescentă. La baza alunecării însă, spre vale, alunecări se vor mai putea produce, datorită apariţiei marnei şi a acţiunii râului Nimăieşti.

Foto: Alunecarea de teren de pe Dl. Cermai

Dr. Geogr. Andrei C. INDRIEŞ

M.s. Andrei A. INDRIEŞ