Aval de oraşul Beiuş se găsesc terase morfologice ale Crişului Negru. Se recunosc următoarele terase:
Terasa de luncă (t1) de 2-3 m, situată de-o parte şi de alta a râului. Această terasă este inundabilă la revărsările şi la inundaţiile ce se produc în regiune. Se observă pe hartă că terasa este bine extinsă iar atât râul principal cât şi afluenţii au divagări pe suprafaţa luncii.
Terasa a doua (t2), de 6-10 m, se găseşte aval de Beiuş, spre Pocola, fiind foarte uşor recunoscută deoarece drumul spre Pocola şi Oradea (E79) se află pe această terasă.
Următoarea terasă, cea de a treia (t3 = 15-20 m) este mai puţin extinsă şi este spartă de torenţi ce vin dinspre pădure.
Terasa a patra (t4) de 30-40 m altitudine relativă este de asemenea puţin extinsă şi fiind şi ea spartă de torentzul principal ce vine dinspre Pădurea Delani.
Terasa a cincea (t5 = 55-60 m) este bine extinsă, aici aflându-se atât pădurea cât şi localitatea Delani.
Remarcăm faptul că terasa de luncă (t1) este holocenă, terasele tinere (t2-t3) sunt de vârstă pleistocenă superior iar celelalte, medii (t4-t5), sunt de vârstă pleistocenă medie.
Fig. Terasele geomorfologice la Beiuş
Dr. Andrei C. INDRIEŞ
Mast. Andrei A. INDRIEŞ
Stud. Robert A. INDRIEŞ
