Beius, Stei, Stana de Vale, Vartop, Arieseni, Boga, Padis, Bihor, Muntii Apuseni

Torentul “La Alărie” debuşează în Pârâul Burzii care ajunge, apoi, în Valea Nimăieşti. Versantul erodat activ are 30 m înălţime, cu o pantă aproape de verticală absolută, după care urmează valea torenţială, îngustă la început de 3-5 m după care se lărgeşte până la 30 m în sectorul inferior. Bazinul de recepţie al torentului este o “potcoavă” de cca 100 m lăţime. Acest bazin este brăzdat de numeroase fenomene de şiroire şi de ravinaţie, care ajung să trimită apele de precipitaţii şi noroi în valea torenţială care, apoi, le transportă în Valea Burzii şi mai departe în cea a Nimăieştilor.

Valea torenţială, ce are un curs temporar, doar la precipitaţii bogate, este denivelată, cu un şanţ adânc (ravenă) de un metru, în sectorul superior şi este plată şi înnierbată în sectorul inferior.

Pentru a feri localitatea Burda de viituri torenţiale (apă şi noroi), pe cursul torentului s-au construit trei baraje de beton iar pe vale şi în bazinul de recepţie s-au plantat salcâmi, molizi şi foioase. Doar versantul care este permanent erodat este lipsit de vegetaţie, aici desfăşurându-se o eroziune regresivă continuă.

În urma eroziunii, în sectorul superior al văii se găsesc curgeri noroioase de argile, nisipuri şi pietrişuri iar din subasment sunt scoase bolovănişuri de gresii.

Torentul “La Alărie” s-a putut forma datorită structurii litologice (depozite malvensiene ce cuprind marne argiloase, nisipuri şi pietrişuri), precipitaţiilor abundente (la Budureasa media anuală este de 900 mm/an), pantei mari, etc., fapte comune la majoritatea torenţilor din Depresiunea Beiuşului.

Vârsta torentului este actuală (holocenă).

Fig. 1. Schiţa torentului La Alărie (Burda-Budureasa)

Fig. 2. Torentul anterior amenajărilor hidrotehnice (prin 1970) (foto: M. Bodin)

Fig. 3. Torentul după amenajări şi plantări de arbori (după 1980)

Dr. Andrei C. INDRIEŞ

Mast. Andrei A. INDRIEŞ

Stud. Robert A. INDRIEŞ