Beius, Stei, Stana de Vale, Vartop, Arieseni, Boga, Padis, Bihor, Muntii Apuseni

Această culme, împreună cu continuitatea sa spre est, constituie delimitarea celor două subdiviziuni ale Depresiunii Beiuşului, Depresiunea Beiuş-Vaşcău spre sud-est şi Depresiunea Holodului spre nord.

Autorul I.O. Berindei (1977) consideră că actuala regiune joasă pe unde acum este şoseaua Beiuş spre Tinca-Salonta a fost creată de către Crişul Negru, atunci când curgea la nord de Măgura Răbăganilor.

Ţinând seama de poziţia văilor actuale, noi considerăm că această zonă joasă a fost creată, de fapt, de către Valea Topa ce curgea spre această zonă.

Lungimea totală a complexului deluros se întinde pe cca 8 km pe direcţia NV-SE iar altitudinea maximă se găseşte în SE de 395 m.

În general, suprafaţa complexului deluros este acoperit cu păduri de foioase dar există şi porţiuni unde pădurea a fost defrişată şi acolo şiroirile încep să-şi spună cuvântul.

Complexul deluros constituie un excelent punct de observare a zonei din jur.

Fig. 1. Partea de sud a Măgurii Răbăgani (Forău)

Fig. 2. Partea de nord a Măgurii Răbăgani (Forău)

Dr. Andrei C. INDRIEŞ

Mast. Andrei A. INDRIEŞ

Stud. Robert A. INDRIEŞ