Ioan Degău Născut la 7
octombrie 1937, în localitatea Bunteşti, judeţul Bihor. Absolvent al Şcolii
Medii Tehnice Financiare din Oradea (1955) şi licenţiat al Facultăţii de
Contabilitateşi Economie Agrară din
cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1978). A urmat cursuri de
specializare postuniversitare la Facultatea de Ştiinţe Economice
din Cluj-Napoca (1982).
Parcursul profesional: Contabil la Intreprinderea
Minieră din Oraşul Dr. Petru
Groza (Ştei), perioada 1955-1959; lucrător bancar la filiala din Beiuş a
BănciiNaţionale (1959-1968); director
al filialei din Beiuş a Băncii Agricole (1968-1977); director al filialei din
Beiuş a Băncii Naţionale (1977-1988); director al Sucursalei Judeţene Bihor a
Băncii Naţionale (1988-15 iulie 2000, data pensionării); director la Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop Agenţia Oradea, 15 octombrie 2002 şi în prezent. Activitatea ştiinţifică: a publicat
o serie de studii în presa locală şi reviste de specialitate; în perioada
anilor 1999-2004 s-a prezentat în faţa publicului larg cu câteva lucrări de
mare valoare documentară şi sentimentală: Pagini
din istoria BNR, 3 volume (1999-2000), Antologie
din cântecele care au însoţit istoria, fiinţa şi conştiinţa neamului
(2001), O bancă şi bancherii ei (2002),
Un mugur de zbor, (2003), Monografia comunei Bunteşti, 2 volume
(2004), Peştiş - o vatră de istorie,
cultură şi civilizaţie românească din Bihor (2007). Apreciindu-i calităţile umane, morale şi intelectuale, câţiva valoroşi
oameni de cultură bihoreni - Viorel Horj, Miron Blaga şi Paşcu Balaci - i-au
dedicat un volum memorial, omagial, intititulat „ O viaţă de bancher, Ioan Degău” (2002). Este coordonatorul
acestui studiu monografic şi, în acelaşi timp, iniţiatorul şi finanţatorul lui.
- nascut in 09.10.1954 la Beius
- 1979 absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica
"I.L. Caragiale" din Bucuresti
- 2002 doctor in domeniul Teatru cu lucrarea "Hamlet sau actorul
lucid"
- 2004 absolvent al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si
Cinematografica "I.L. Caragiale", sectia Regie Film, la clasa
Elisaveta Bostan
- roluri in film si televiziune: Iancu Jianu Iancu Jianu), Baiatul cu pasarea
(Mania), Romeo (Romeo si Julieta), Henric (Henric al IV-lea), Zeno (Lumni si
umbre)
- decedat in 08.06.2007 la Bucuresti
"Sunt adeptul
imbatranirii demne, frumoase, pe cat se poate mai plina de energie", Adrian Pintea
S-a născut în satul Meziad,
la 25 mai 1944. Şcoala primară o face în satul natal, în primele două
clase avându-l învăţător chiar pe tatăl său. Ciclul gimnazial şi liceulle face la Beiuş, la Liceul „Samuil Vulcan. Urmează apoi Facultatea de
Filologie, la Institutul Pedagogic de 3 ani din Oradea, în prima
promoţie, având privilegiul de a studia cu universitari clujeni, de la
Universitatea „Babeş-Bolyai” şi Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj.
Încă din liceu a fost
corespondent voluntar al cotidianului „Sportul popular”. După
absolvirea facultăţii şi întoarcerea în satul Meziad, la catedra de
Limba română a şcolii, colaborează la săptămânalul „Crişana”,
colaborare care va dura peste 30 de ani. După revoluţie, nemulţumit de
orientarea declarat profesenistă a ziarului, va începe colaborarea cu
„Noua Gazetă de Vest” din Oradea, fiind o scurtă vreme şeful
subredacţiei dib Ştei al acesteia. După desfiinţarea ziarului scrie la
„Noua Gazetă de Vest”, apoi la „Jurnalul Bihorean”, cu care ţine
legătura şi acum. La „Noua Gazetă de Vest”, pe lângă articole, susţine
şi rubrica de „Cuvinte încrucişate”, câtă vreme a apărut hebdomadarul.
Colaborează la „Jurnal de vacanţă” şi la „Rebus TIM”, conduse de
regretatul Toma Michinici. Actualmente este membru al Uniunii
Ziariştilor Profesionişti din România.
La Meziad, cu ajutorul
colegilor şi al unor săteni talentaţi, pune bazele unei formaţii de
teatru de amatori, cu stagiune permanentă în localitate şi cu
spectacole externe la Remetea, Beiuş, Vaşcău, Oradea şi în alte
localităţi limitrofe Meziadului. În toată această perioadă a colaborat
cu Teatrul de Stat din Oradea, colaborare ce nu va înceta nici după
transferul, prin concurs, la Casa de Cultură a oraşului Ştei. Aici va
fi primul director al Teatrului Popular „Miron Pompiliu.
Se transferă, din motive
personale, la Exploatarea Minieră Bihor, de unde se va şi pensiona după
15 ani de muncă desfăşurată în grupa I.
Experienţa de viaţă
dobândită pe parcursul vieţii în diverse domenii se reflectă, parţial,
şi în cele două cărţi de proză scurtă umoristică publicate, „Un zâmbet
în colţul gurii” şi „La taclale cu Nea Vasile”. În prezent lucrează la
a treia carte, „Sancţionat pentru bună purtare”.
Împreună cu tatăl său,
învăţătorul emerit Petru Miheş, cooptând-o ulterior şi pe sora sa,
profesoara Livia Miheş Papiu, realizează lucrarea monografică „Satul
Meziad – Pagini de monografie”, aflată în curs de apariţie la Editura
Imprimeriei „Ex libris Hoffnung” din Ştei, a cărei lansare este
preconizată în cursul lunii noiembrie 2009.
-nascuta in 08.02.1982 la Beius
- studii universitare: Facultatea de Arta Vizuala din Oradea
- profesor de arte plastice, desen, pictura la Colegiul National "Samuil
Vulcan" si Liceul Pedagogic "Nicolae Bolcas" din Beius
- membru al Asociatiei Creatorilor Populari din Romania
- lucrari prezente in colectii private si muzee din tara si strainatate
- participari cu lucrari la expozitii de grup in tara si strainatate Artista despre arta sa:
"Ori de cate ori incep sa pictez am un sentiment ca un absolut se
exprima prin mine, nu mai contez eu ca persoana, nu mai am nicio importanta ca
individ. Aceasta este relatia pe care trebuie sa o aiba artistul fata de
lume..."
Atelier si galerie
de arta "Argicris":
Str. Devei, nr. 2 – Beius
- nascut in 01.04.1940 la
Saliste de Beius
- scoala primara in satul natal
- studii gimnaziale la Sudrigiu
- 1953 - 1956 Scoala de Silvicultura din Nasaud, apoi Scoala de Maistri din
Sighet
- 1961 - 1962 tehnician silvic in localitatea Tasnad
- studii universitare: Facultatea de filologie Cluj, se transfera la
Universitatea din Bucuresti
- 1963 debuteaza cu un grupaj de poezii in revista "Tribuna" - Cluj
- frecventeaza Cenaclul "Junimea" al Facultatii de limba si
literatura romana si Cenaclul "Nicolae Labis", impreuna cu Nichita
Stanescu, Adrian Paunescu, etc.
- 1965 - premiul I pentru poezie la Consfatuirea pe
tara a cenaclurilor si premiul I de poezie al revistei "Luceafarul"
- 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor
- continua studiile universitare: Institutul de lingvistica din Bayern,
Facultatea de Filozofie din Koln
- 1973 angajat redactor la revista "Viata Romaneasca"
- 1976 ales in Consiliul Uniunii Sciitorilor
- 1978 premiul Uniunii Scriitorilor
- decedat in 06.06.1991 "Orgolii, vanitati n-avui/ Decat sa scriu ceva nervos/ Pentru poporul
cel de jos/ In spiritul simtirii lui / Ca rotile Ardealului/ Si-apoi s-ajung
un mort frumos". (Gheorghe Pitut)
Stea fixa pe cerul poeziei romanesti, Gheorghe Pitut a stralucit prin
frumusetea si profunzimea versurilor sale. Debutul editorial, inca din vremea
studentiei, cu volumul de poezii "Poarta Cetatii", primit
atat de favorabil din partea criticii literare, anunta aparitia unui poet
deosebit de talentat. Marturie raman volumele sale de o incontestabila
valoare, carti ce sporesc patrimoniul culturii romanesti.
In memoria mareului
poet a fost amplasat in parcul din centrul orasului Beius un bust in
bronz realizat de sculptorul Gheorghe Adoc. Ca semn al pretuirii, ca
dovada elocventa ca poezia sa nu trebuie uitata, la Beius are loc in fiecare
an Festivalul National de poezie "Gheorghe Pitut", unde se
decerneaza premii si are loc recitalul laureatilor.
- nascut in 08.10.1929 la Vascau
- scoala primara in localitatea natala
- studii secundare la Beius
- 1961, scoala de literatura “Mihai Eminescu”
- studii universitare filologice la Cluj si Bucuresti
- redactor la "Contemporanul", "Luceafarul", "Gazeta
literara" si altele, redactor sef la "Familia" de la primul
numar pana in 1989
- volume de versuri publicate: "In tara motilor se face lumina"
(1953), pentru care a primit Premiul de Stat in anul 1954, "Dragoste si
ura", "Deceniul primaverii", "Cartea de langa
inima", "Portile de langa aur", "Constelatia lirei",
"Varful cu dor", "70 de simetrii", "Pe drumul
meu", etc.
- decedat in 01.10.1996 la Bucuresti "Nu exista scriitor calificat dupa locul in care traieste. Scriitorul
este unul care da posibilitatea cititorului sa intre intr-o lume aparte, pe
care n-o traieste in cotidian." (Alexandru Andritoiu)
In vremurile strans conditionate ideologic si politic in planul ideilor, dar
si in cel al vietii materiale, Alexandru Andritoiu, "poet cu
har si ins carismatic, deci o captura cu atat mai pretioasa pentru regimul
comunist care-l folosea din plin si de care se folosea deopotriva"
(dupa cum scria despre el Gheorghe Grigurcu), a fost un conducator abil al
revistei "Familia",
stiind sa-si foloseasca sarmul, perspicacitatea, arta compromisurilor si
intuitia valorilor. Andritoiu a avut abilitatea de a aduce in redactia revistei scriitori de
reala vocatie: Ovidiu Cotrus, Nicolae Balota, Gheorghe
Grigurcu, Radu Enescu, etc.
"Alexandru Andritoiu avea si darul de a combina fara efort cuvintele
si de a face fraze elegante, asa cum altii, cu o gratie innascuta, executa de
la prima incercare orice pas de dans" (Alex. Stefanescu). Poezia sa
nu contine aproape niciodata elemente in stare genuina, desprinse direct din
realitate, ci, inaintea de a fi integrate in creatia lirica, sunt supuse unui
proces de purificare si de-dramatizare. Poetul marturisea fara ezitare
aceasta preferinta: "Cea mai frumoasa luna e in lac, / Cel mai frumos
luceafar e pe mare, / si canta cel mai sincer pitpalac / nu-n pomi, ci-n
amintiri si in uitare. / Cea mai frumoasa luna e in lac". (Arta
poetica)
Intr-un articol mai vechi al revistei Familia, Valentin Chifor scria
despre poet: "Andritoiu, Orfeu modern, socotea desigur poezia un
mijloc de salvare a fiintei. A slujit-o neostoit cu sufletul sau de trubadur
modern".
GHEORGHE CIUHANDU - preot, istoric si publicist
roman
- nascut in 23.04.1875 la Rosia
- studii secundare la Beius
- 1905, doctoratul in Teologie la Cernauti
- 1908, uns diacon
- 1910 devine preot si apoi protopop ortodox al Aradului
- 1922, presedinte al Asociatiei Clerului Ortodox Roman din Transilvania
- 1936, iconom stavrofor, aparator al scolilor confesionale romanesti din
Eparhia Aradului importiva incercarilor de maghiarizare
- din 1946, membru de onoare al Academiei Romane
- autor a numeroase studii legate de istoria bisericii din Bihor si
Transilvania
-
lucrari: Reorganizarea Mitropoliei Ardelene; Schisma romaneasca sau
"unirea cu Roma"; Dezbinarea religioasa a romanilor ardeleni.
Falsificarea credintei si a istoriei; Cartile de afurisanie sau de blestem
din Ardeal; Schite din trecutul romanilor aradeni din veacul al XVIII-lea;
Episcopii Samuil Vulcan si Gherasim Rat; Memorii (1907-1925). Din
viata mea. Facute si patite, spuse ca sa invete si altii.
- decedat in 29.04.1947 la Vata de Jos (Hunedoara)
Gheorghe Ciuhandu s-a remarcat si s-a impus ca un
personaj central in intelectualitatea preoteasca ardeleana. Publicist
redutabil, Gheorghe Ciuhandu a fost un istoric al romanilor de la Brazda
de Vest si luptator pentru unitatea nationala a neamului romanesc.
- nascut in 14.08.1940 la Ghighiseni (Rieni)
- scoala primara la Stei
- studii secundare: scoala profesionala de mecanici agricoli din Salonta
(1957), liceul seral din Stei (1961)
- studii universitare: Facultatea de matematica a Institutului Pedagogic din
Timisoara (1965)
- director al Caminului Cultural din Carpinet (1961-1962)
- profesor de matematica (1965-2000)
- 2003, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Arad
- membru al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte din Oradea
- volume
publicate: "Dictionar de sentimente", "Far in portul
iubirii", "Constelatii", "Calatorii in cuvant",
"Aforisme Lirice", "Lumi paralele", "Cuibul cu
intelepciune", "Neamurile" (I, II Patima si iubire, III Nunta,
IV Muntele, V Dansul mirilor) Debuteaza la 25 martie 1971 in "Tribuna" cu un fragment
din romanul "Neamurile" (Umbra lui Leibniz), intr-un numar
festiv pentru debutanti cu prilejul implinirii unui secol de la debutul
scriitorului Ioan Slavici. Urmeaza colaborari la revistele "Orizont",
"Familia", "Steaua", "Trei Crisuri",
"Arca" si la ziarele judetene "Crisana",
"Bihorul", "Jurnalul bihorean de duminica",
"Realitatea Bihoreana".
Aprecieri: "Proza lui Lazar Cerescu, vibranta, de un autentic realism
ardelenesc, aduce poezia locurilor natale, natura si fantasmul ei,
ambitionand sa devina si o fresca sociala a anilor 1944-1960. Romanul sau
"Neamurile", inspirat din biografia unui copil de tarani, trecut
prin diverse medii, supus la diverse influente, ajuns, in final, un
intelectual, onest". (Ion Arieseanu)
"Aforismele lui Lazar Cerescu sunt, in buna parte, cugetari si
observatii, ca la toata lumea. Dar cele mai multe - si poate si cele mai
reusite - sunt, de fapt, imagini. Lazar Cerescu isi scrie aforismele pe
principiul poemului intr-un vers, pe principiul contragerii supreme intr-o
imagine. Aforismele sunt poezia lui". (Al. Cistelecan)
Aforisme: "Concert. Cade ploaia pe claviatura ierbii". "Constelatii. Caravane de camile in desertul cerului". "Cantecul pasarilor. Samanta in tarana zorilor". "Dezghet. Din fulger, picura trasnetul". "Florile. Zambetul prelungit al pamantului". "Alfabetul
cunoasterii incepe cu silaba om".
-
nascut in 20.06.1848 la Stei
- scoala primara la Baita
- studii secundare la Beius
- studii universitare: drept si litere la Budapesta, Bucuresti, Iasi
- membru al "Junimii"
- profesor la scoala militara si liceul national din Iasi
- a publicat numeroase poezii si o culegere de balade populare
- decedat in 20.11.1897 la Iasi
"O natie cand se trezeste din adanca sa amortala seculara, si
deschide ochii lanceziti la binefacatoarea lumina a stelei sale reaparute,
inainte de toate trebuie sa caute, unde se afla, sa-si aminteasca de unde s-a
pomenit acolo, prin ce imprejurari si desastre a purtat-o destinul si-n fine
sa patrunda cu privirea pana in fundul sufletului sau propriu, cu scopul de a
lua cunostinte despre afectiunile, dorurile, suvenirile si sperantele, c-un
cuvant despre intreaga comoara de simtiri si impresiuni, gramadite in inima
ei". (Miron Pompiliu, Balade populare romane) Unul dintre cei mai marcanti critici ai literaturii romane, Eugen
Lovinescu, prezenta in primul volum al Memoriilor sale,
portretul unor scritori ardeleni care au avut o influenta marcanta nu numai
in literatura noastra, ci si asupra vietii si activitatii sale de critic.
Referindu-se la cea dintai incercare a sa de expresie critica, Lovinescu isi
aduce aminte si descrie pe profesorul de limba romana de la Liceul Internat
din Iasi, Miron Pompiliu, care i-a acordat nota 3 pentru comentariul
critic al "Scrisorii a III-a" ce a reprezentat "cel
dintai spin nu numai in laurii mei scolaresti, ci si intr-o prezumtie dospita
in ani de lectura si de singuratate sufleteasca, sfioasa si orgolioasa, cu
atitudini de superioritate intelectuala".
Lovinescu ne lasa si o scurta descriere fizica a Lui Miron Pompiliu: "
[...] batranelul sur, cu aparente de flacau tomnatic, cu obraz rar, aspru,
cu mustata groasa, lasata pe gura, cu usoare bucle cenusii, probabil canite,
cu glas taraganat si impleticit, cu puternic accent ardelenesc, subliniat de
gesturi largi de maini ce voiau sa imbratiseze sau sa binecuvanteze".
MARIUS SALA -
lingvist, doctor docent in filologie
- nascut in 08.09.1932 la Vascau
- studii secundare la Liceul "Samuil Vulcan" Beius
- studii superioare la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Filologie
- 1967 doctoratul in filologie
- 1974 doctor docent in stiinte filologice
- 1978 ales membru corespondent al Academiei Spaniole
- membru corespondent al Academiei Romane
- director al Biroului din Bucuresti al "Unitatii Latine"
- lectii
si conferinte la universitatile din: Leipzig, Berlin, Viena, Havana, New
York, Chicago, Huston, Ierusalim, etc.
- a participat la congresele de lingvistica de la Amsterdam, Madrid, Mexic,
Napoli, etc.
- volume publicate: "Contributii la fonetica istorica a limbii
romane", "Limbi in contact", "De la latina la
romana", "Introducere in etimologia limbii romane",
"Contemporanul lor, contemporanul lui", "Aventurile unor
cuvinte romanesti"
-
nascuta in 02.01.1964 la Beius
- studii: Şcoala de Arte Plastice "Francisc Hubic", Universitatea
de Arte Vizuale Oradea
- membra a Asociatiei Artistilor Plastici
- are picturi in colectii private in toata lumea si a organizat expozitii
personale si de grup in Romania ................................................................................................................. "Capcana pentru ganduri", este insuşi opera, sau
conceptul de creatie in care omul isi inchide gandurile, sentimentele,
trairile, caci vrand a se descatusa de povara sufletului, daruieste
sensibilitate prin explozia de culori, forme, mijloace de expresie, raporturi
de vibratie, inchizand in subiectivitate ceea ce lui ii prisoseste si pe care
le lasa mostenire universului
- nascuta in 12.09.1959 la
Beius
- studii la Oradea
- 1975, interpreta de muzica populara in Ansamblul Tineretului Lioara din
Oradea
- incepand din 1980, participa la festivalurile si concursurile folclorice si
de arta traditionala populara, castigand numeroase premii de-alungul timpului
- 1982, a absolvit Scoala Populara de Arta din Oradea, clasa Silvia Pop D.
Popa
- 1996, absolventa a Facultatii de Arta, sectia Etnomuzicologie si Folclor,
din cadrul Universitatii Hyperion din Bucuresti
- membra a Asociatiei
Creatorilor Populari din Balcani
- in prezent, redactor muzical la Radio Antena Satelor
Pentru Mariana Stanescu, taranul roman este simbolul artei si
folclorului, valente in care se regaseste, prin ceea ce a mostenit, de acolo
din vatra parinteasca. Repertoriul
sau este compus doar din piese autentice.
- nascut in 31.03.1841 la
Holod
- studii primare in comuna Leta Mare
- liceul la Gimnaziul Premonstratens
- studii universitare la Facultatea de Drept din Budapesta
- 1865, pune temeliile revistei "Familia", cu scopul de a raspandi
cultura romana in Transilvania
- a scris poezii (Lira mea), piese de teatru (Stefan Voda cel tanar,
Gargaunii dragostei, Mireasa pentru mireasa, Sore cu ploaie, Fanfaronii),
opere istorice (Panteonul Roman), nuvele (De la sate), romane (Ranele
natiunii, Sclavul amorului) si traduceri
- decedat in 08.09.1907 la Oradea
.............................................................................................................. In anul 1866, Iosif Vulcan primeste la sediul redactiei "Familia"
o scrisoare insotita de o poezie ("De-as avea") semnata de tanarul
poet Mihail Eminovici. Incantat de aceasta poezie, o publica, schimband
numele poetului din Eminovici in Eminescu.
Din acest motiv, Iosif Vulcan este considerat "nasul literar"
al luceafarului poeziei romanesti.
Multi poeti si scriitori romani au fost ajutati si promovati de catre marele
carturar, printre care ii amintim pe George Cosbuc si Vasile
Alecsandri.
Personalitatea lui Iosif Vulcan a dominat timp de mai multe decenii cultura
Tarii Crisurilor care mai poarta si azi amprenta trecerii sale. Pentru
meritele sale, Iosif Vulcan, a ramas inscris in cartea de aur a orasului
Oradea, fiind cinstit asa cum se cuvine, cu o strada, o statuie, o revista, un liceu, o trupa de teatru si
un muzeu
care ii poarta numele.
S-a născut în comuna Roşia jud. Bihor, în 14 iulie 1918, din familia care
l-a dat pe academicianul dr. Gheorghe Ciuhandu. Bunicul Petru şi tatăl Teodor
au fost preoţi în Roşia din 1875 până în 1942.
A făcut liceul la Beiuş, Teologia la Oradea şi licenţa în Teologie în Cernăuţi, apoi Seminarul Pedagogic la Universitatea din Iaşi.
Hirotonit de către
Epioscopul Nicolae Popovici în 11 octombrie 1942.
A slujit la parohiile:
Roşia 1943; Susag-Beliu 1944-1948; Dicăneşti-Ceica 1949-1951 şi Roşia
1952-1991, când s-a pensionat.
În 1982 a supravegheat reparaţia şi pictarea-frescă a bisericii, resfinţită de către
Episcopul Vasile Coman, care i-a acordat rangul de iconom stavrofor.
A catalogat bogata arhivă
parohială care cuprinde acte de valoare pentru şcoala confesională -
aproximativ 50 dosare. A ţinut la zi CRONICA PAROHIEI ROŞIA, iniţiată în 1907
de bunicul şi completată de tatăl său. A tipărit-o în 1995, cu ocazia
centenarului bisericii.
Ca student, a început să
scrie în Biserica şi Şcoala de la Arad, apoi în Gazeta de Vest, Crişana şi Lumina de la Oradea, precum şi în Bunavestire, la Beiuş. Din ultima, menţionez „Credinţa la români” – foiletoane în numerele 5, 1993,
până în 1995, numărul 3.
A tipărit următoarele lucrări:
1. Biserica Ortodoxă Română şi
Biserica Greco-Catolică în faţa Neamului, Beiuş, 1994, retipărită la Bacău în 2004.
2. Înţelegi oare ce citeşti?
Biserica, sectele şi metafizicienii în faţa Sfintei Scripturi, Beiuş, 1998;
3. Pentru prietenia româno-maghiară.
Trecutul trebuie mărturisit... Timişoara, 2002, retipărită la Beiuş în 2004.
S-a născut la 3
martie 1941, în satul Dumbrăvani, comuna Bunteşti. A urmat cursurile şcolii
primare în satele Săud (cl.I), Poienii de Jos (cl.a II-a şi a III-a), Seghişte
(clasa a IV-a), Câmpanii de Jos (cl. V-VIII). În perioada 1954-1957 este elev
al Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuş. După terminarea Liceului profesează la
Şcoala Generală din Bunteşti ca profesor
suplinitor şi apoi contabil la Intreprinderea
Comercială de Stat din Vaşcău. În
toamna anului 1960 este student la Facultatea de Istorie – Filosofie
a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1965. În
perioada 1965-1968 este profesor la Şcoala Generală din Ghighişeni.
Din anul 1968 şi până în 1990 a lucrat la Muzeul orădean ca muzeograf principal, şef de birou şi şef de secţie (istorie),
perioadă în care a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică, muzeografică,
publicistică şi de difuzare a cunoştinţelor istorice.
A susţinut comunicări la peste 200 de manifestări ştiinţifice organizate în
Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Arad, Oradea, Beiuş şi alte localităţi.
În 28 februarie 1980 a susţinut, la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, lucrarea de doctorat – Cultura românilor din Bihor (1848-1918),
obţinând titlul ştiinţific de doctor în istorie.
La 20 mai 1990 a fost ales senator de
Bihor şi preşedinte al Grupului Interparlamentar Român (1990-1992). În
semestrul II (1990-1991) a devenit conferenţiar universitar, iar în toamna
anului 1996 a devenit profesor la Universitatea din Oradea. Este conducător de doctorat. A publicat peste 15 cărţi şi 275
de studii şi articole de istorie naţională şi locală (între acestea, multe şi
despre Beiuş).
În 1992 a devenit preşedinte al
Secţiunii teritoriale Oradea a Institutului de Istorie şi Teorie Militară.
Intelectual prodigios, Viorel Faur îşi continuă bogata activitate, atât în
cadrul Universităţii din Oradea, cât şi pe tărâm ştiinţific şi cultural.
Blaga Mihoc s-a
născut la 1 ianuarie 1943 în localitatea Talpe, judeţul Bihor. A absolvit
liceul la Beiuş, în 1960 şi Facultatea
de Istorie-Filosofie la Universitatea „Babeş-Bolyai”
din Cluj, în 1965. Din 1965 până în 1967 funcţionează ca profesor la Liceul „Samuil Vulcan’ din Beiuş şi între 1967-1968 ca metodist la Casa de Cultură din acelaşi oraş. În perioada 1968-1977 lucrează ca muzeograf la Muzeul Judeţean Maramureş din Baia Mare, unde studiază şi scrie despre istoria
Maramureşului mai multe articole şi studii publicate în volume şi reviste de
specialitate, organizând două muzee memoriale, la Şişeşti, dedicat dr. Vasile
Lucaciu şi la Băseşti dedicat lui George Pop
de Băseşti. Din 1977 activează ca muzeograf şi apoi ca cercetător ştiinţific
principal I la Muzeul Ţării Crişurilor din
Oradea (secţia Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”), studiind chestiuni de istorie culturală
şi economică. Din decembrie 2000 este profesor universitar titular al Catedrei
de istorie modernă universală şi a României, la Departamentul din Oradea al Facultăţii de teologie greco-catolică, din cadrul
Univesităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Este doctor în ştiinţe istorice. A publicat cărţi, studii, articole şi
eseuri în reviste de cultură din ţară şi străinătate (Familia, Vatra, Maramureşul, Cele Trei Crişuri, Unirea, Vaţa noastră etc.)
şi de specialitate (Marmaţia, Acta Musei
Porolissensis, Muzeul Naţional, Crisia, Revista Muzeelor, Studia Universitatis
Babeş-Bolyai etc.).
Este autorul
următoarelor volume.
1. Vasile Lucaciu, Contribuţii documentare, Biblioteca Crisia, VI, Oradea, 1979;
2. Istorie şi politică, Editura Alibi S.A., Oradea, 1993;
3. Dr. Vasile Lucaciu 1852-1922. Un luptător pentru Marea
Unire, Editura Alibi S.A., Oradea, 1993;
4. Reforma agrară din 1921, O istorie a agriculturii în
judeţul Bihor (1918-1940), Editura Convex,
Oradea, 1944;
6. Religie şi naţionalitate, Editura Logos ’94, Oradea, 1998;
7. Caritate şi prigoană, Editura Logos ’94, Oradea, 1999;
8. Justiţie şi moralitate, Editura Logos ’94, Oradea, 2000;
9. Biserică şi societate în nord-vestul României, Editura Logos ’94, Oradea, 2003;
10. Valenţele emancipării. Etnie, confesiune şi civism,
Editura Logos ’94, Oradea, 2004;
11. Biserica şi secularul, sau despre oficierea binelui, Editura Treira, Oradea, 2007;
12. Semnul faptelor, Editura Logos ’94, Oradea, 2008.
În 1993 a obţinut premiile M.G. Samarineanu (al revistei Familia)
şi Ioan Buşiţia (al Astrei din
Beiuş). În 2004 obţinut premiul Cea mai bună carte a anului pentru
lucrarea Valenţele emancipării,
oferit de cotidianul Jurnalul Bihorean
din Oradea.