Beius, Stei, Stana de Vale, Vartop, Arieseni, Boga, Padis, Bihor, Muntii Apuseni

Ioan Degău

Născut la 7 octombrie 1937, în localitatea Bunteşti, judeţul Bihor. Absolvent al Şcolii Medii Tehnice Financiare din Oradea (1955) şi licenţiat al Facultăţii de Contabilitate şi Economie Agrară din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1978). A urmat cursuri de specializare postuniversitare la Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj-Napoca (1982).

Parcursul profesional: Contabil la Intreprinderea Minieră din Oraşul Dr. Petru Groza (Ştei), perioada 1955-1959; lucrător bancar la filiala din Beiuş a Băncii Naţionale (1959-1968); director al filialei din Beiuş a Băncii Agricole (1968-1977); director al filialei din Beiuş a Băncii Naţionale (1977-1988); director al Sucursalei Judeţene Bihor a Băncii Naţionale (1988-15 iulie 2000, data pensionării); director la Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop Agenţia Oradea, 15 octombrie 2002 şi în prezent. Activitatea ştiinţifică: a publicat o serie de studii în presa locală şi reviste de specialitate; în perioada anilor 1999-2004 s-a prezentat în faţa publicului larg cu câteva lucrări de mare valoare documentară şi sentimentală: Pagini din istoria BNR, 3 volume (1999-2000), Antologie din cântecele care au însoţit istoria, fiinţa şi conştiinţa neamului (2001), O bancă şi bancherii ei (2002), Un mugur de zbor, (2003), Monografia comunei Bunteşti, 2 volume (2004), Peştiş - o vatră de istorie, cultură şi civilizaţie românească din Bihor (2007). Apreciindu-i calităţile umane, morale şi intelectuale, câţiva valoroşi oameni de cultură bihoreni - Viorel Horj, Miron Blaga şi Paşcu Balaci - i-au dedicat un volum memorial, omagial, intititulat „ O viaţă de bancher, Ioan Degău” (2002). Este coordonatorul acestui studiu monografic şi, în acelaşi timp, iniţiatorul şi finanţatorul lui.

Brânda Nicolae

Cadru universitar, etnograf, antropolog, poet, ziarist. S-a născut la 9 octombrie 1942, în Căpâlna, jud. Bihor. Şcoala primară şi elementară le-a făcut în Căpâlna, studiile secundare la Liceul“Samuil Vulcan” din Beiuş, iar cele universitare la Facultatea de Filologie din Cluj, luându-şi licenţa în anul 1968. Itinerar socio-profesional: pentru scurtă vreme profesor în comuna Lunca - Bihor, apoi instructor la Casa orăşenească de cultură Beiuş, director al acestei instituţii, perioadă în care activitatea unităţii cunoaşte un important reviriment. Este atras de cercetare, probabil de aceea, profitând de reorganizarea activităţii Muzeului orăşenesc, face demersurile necesare spre a fi transferat director al acestuia. Cercetează fenomenul etnografic din Ţara Beiuşului, arta populară. Comunică în diverse ocazii (simpozioane, sesiuni de comunicări, studii şi articole în periodice) rezultatele cercetărilor şi contribuie la îmbogăţirea substanţială a patrimoniului muzeului, prin achiziţionarea de importante valori ale artei populare din zonă, pe care le cunoştea bine din desele deplasări de studii făcute în toată Ţara Beiuşului şi în zonele limitrofe. Organizează pe alte criterii expoziţia de bază a muzeului, mai ales în partea de etnografie, într-o viziune spaţială proprie. După 1991 lucrează în ziaristică, fiind şef de departament la ziarul local Crişana. Tot în această perioadă devine lector, apoi conferenţiar la Universitatea din Oradea. În anul 2000 îşi ia doctoratul în sociologie, la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Devine prodecan al Facultăţii de Arte Vizuale a Universităţii din Oradea. În zona scrisului s-a manifestat, cu egală dăruire şi vocaţie în ziaristică, în poezie şi cercetare. Ca ziarist, a scris mii de articole. Din august 2003 este directorul săptămânalului de informaţie Impact, editat de Universitatea din Oradea. Ca poet, a publicat două volume de poezie: Lumina rugului, (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1976) şi Catabasis. Scrisori către Euridice, (Oradea, Editura Adsumus, 2001). Pe lângă volumele de poezie, Nicolae Brânda publică două lucrări, rezultate din studiu şi cercetare în zona antropologiei culturale, a filozofiei culturii. Este vorba de Mituri ale antropocentrismului românesc, I. Mioriţa, (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1991), Mythos. Epos. Ethnos, (Oradea, Editura Universităţii, 2002).

Vesa Stela

Studii:  Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universităţii Timişoara.

Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, si a International Association of Art - UNESCO

Pictează: personaje, portrete, peisaje, natură statică, compoziţii cu teme fantastice .

Activitate expozitională:

Are nenumarate expozitii in tara ( Beius, Oradea, Timisoara, Arad, Baia Mare, Bucuresti, Piatra Neamt, etc … ), si in strainatate : Danemarca,  Suedia,  Germania,  Austria,  Franţa,  Belgia, Olanda,  SUA - California,  SUA - New York, Spania,  Ungaria, etc ...

Picturi în colecţii particulare de artă: Suedia, Italia, Danemarca, Franţa, Spania, Belgia, Israel, Canada, Statele Unite ale Americii, Ungaria, China, Elveţia, Germania, Austria, Noua Caledonie, Africa de Sud

Aparitii in carti :

Monografia orasului Beius, I. Degau, N. Branda, 2009

Pictori contemporani din Bihor, M. Zimt, 2011

Matei Francisc

Profesor de educaţie fizică, antrenor, sportiv de performanţă. S-a născut la 8 ianuarie 1913, în comuna Balc- Bihor. A absolvit Liceul “Gojdu” din Oradea, în 1930, şi Institutul Superior de Educaţie Fizică din Bucureşti în 1936. Inînvăţământ a obţinut gradul II şi gradaţia de merit şi a funcţionat fără întrerupere la următoarele şcoli: Liceul Militar “Nicolae Filipescu” din Predeal, Şcoala Normală de Băieţi “Solomon Haliţa” din Năsăud, Liceul de Băieţi din Sighişoara, Liceul de Băieţi “Mircea cel Bătrân” din Constanţa, Scoala Normală de Băieţi din Buzău (Profesor subdirector), Liceul Mixt din Careii Mari ( profesor director), Şcoala Pedagogică de Educaţie Fizică din Predeal, Şcoala Pedagogică Mixtă din Oradea, Şcoala Medie Nr. 1 din Oradea (actualul Liceu “Gojdu”). La Liceul“Samuil Vulcan” din Beiuş a funcţionat ca profesor de educaţie fizică şi ca responsabil al Scolii Sportive de la 1 septembrie 1956 până la 1 septembrie 1973, când se pensionează. În îndelungata sa activitate pe tărâmul educaţiei fizice şi sportului a pregătit numeroase cadre de sportivi cu performanţe deosebite, a condus diferite tabere sportive, a activat ca antrenor la multe altele şi a fost arbitru la numeroase campionate naţionale şi internaţionale. Participant la Olimpiada din 1936, component al echipei de gimnastică a ANEFS (echipa naţională). Pentru valoroasa şi cuprinzătoarea sa activitate didactică şi sportivă a fost distins cu “Medalia Muncii” clasa a V- a, cu medalia “Merite Sportive” clasa a III- şi clasa a I- a, cu Diploma de Onoare, conferită de către Federaţia Română de atletism. Continuă, după pensionare, o muncă susţinută pentru pregătirea cadrelor sportive. Profesor la 90% din actualii profesori de sport din Bihor. Pedagog eminent, purtător al faimei sportive a oraşului Beiuş (prin sportivi, lucrări etc.). Antrenor la lotul naţional de atletism. Cetăţean de onoare al oraşului Beiuş (după: Dărăbăneanu, Ioan, Pro memoria. Prof. Francisc Matei (1913-2003), în: Luna cinstirii, Foaie scoasă de Primăria oraşului Beiuş, An 10, aprilie 2003, p. 5.

Andrei Indrieş

Născut la 4 ianuarie 1953, la Beiuş;

studii: 1960-1968 – Şc. Generală Finiş; 1968-1972 –Liceul teoretic „Samuil Vulcan” Beiuş; 1974-1978 – Facultatea de Geografie, Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca;

Locuri de muncă: 1978-1981 – Şc. Cizer (jud. Sălaj); 1981-1982 – Şc. Forău (Bihor); 1982-1983 – Şc. Pomezeu; 1983-1987 – Şc. Curăţele; 1987-1988 – Lic. Industrial Beiuş; 1988-2009 – Lic. (Colegiul) Naţional „Samuil Vulcan” Beiuş; 2009-prezent, lector titular la Fac. de Ştiinţe Socio-Umane, Univ. din Oradea. Am mai lucrat concomitent: 1993-2004 – Lic. Pedagogic Beiuş; 1998-1999 – Facultatea de Geografie, Univ. „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca; 2001-2006 – Colegiul Universitar Pedagogic Beiuş (Univ. din Oradea); 2006-2009 – Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Catedra de Ştiinţe ale Educaţiei, Univ. din Oradea;

Grade didactice: 1981 – Grad didactic definitiv; 1987 – Grad didactic II; 1992 – Grad didactic I (îi); 1997 – Doctor în geografie, specializarea Geografie Fizică, Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca;

Autor şi coautor la 10 cărţi, dintre care: Munţii Padiş-Scărişoara (1997), Beiuşul şi lumea lui (2008-2009), Munţii Padiş-Scărişoara, studiu de geografie regională (2010);

Autor şi coautor la peste 110 articole ştiinţifice şi turistice;

Participări la aproape 40 de manifestări ştiinţifice regionale, naţionale şi internaţionale.

ADRIAN PINTEA - actor de teatru si film

Nascut in 09.10.1954 la Beius

- 1979 absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" din Bucuresti

- 2002 doctor in domeniul Teatru cu lucrarea "Hamlet sau actorul lucid"

- 2004 absolvent al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale", sectia Regie Film, la clasa Elisaveta Bostan

- roluri in film si televiziune: Iancu Jianu Iancu Jianu), Baiatul cu pasarea (Mania), Romeo (Romeo si Julieta), Henric (Henric al IV-lea), Zeno (Lumni si umbre)

- decedat in 08.06.2007 la Bucuresti

"Sunt adeptul imbatranirii demne, frumoase, pe cat se poate mai plina de energie", Adrian Pintea

Mircea Miheş

S-a născut în satul Meziad, la 25 mai 1944. Şcoala primară o face în satul natal, în primele două clase avându-l învăţător chiar pe tatăl său. Ciclul gimnazial şi liceulle face la Beiuş, la Liceul „Samuil Vulcan. Urmează apoi Facultatea de Filologie, la Institutul Pedagogic de 3 ani din Oradea, în prima promoţie, având privilegiul de a studia cu universitari clujeni, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj.

Încă din liceu a fost corespondent voluntar al cotidianului „Sportul popular”. După absolvirea facultăţii şi întoarcerea în satul Meziad, la catedra de Limba română a şcolii, colaborează la săptămânalul „Crişana”, colaborare care va dura peste 30 de ani. După revoluţie, nemulţumit de orientarea declarat profesenistă a ziarului, va începe colaborarea cu „Noua Gazetă de Vest” din Oradea, fiind o scurtă vreme şeful subredacţiei dib Ştei al acesteia. După desfiinţarea ziarului scrie la „Noua Gazetă de Vest”, apoi la „Jurnalul Bihorean”, cu care ţine legătura şi acum. La „Noua Gazetă de Vest”, pe lângă articole, susţine şi rubrica de „Cuvinte încrucişate”, câtă vreme a apărut hebdomadarul. Colaborează la „Jurnal de vacanţă” şi la „Rebus TIM”, conduse de regretatul Toma Michinici. Actualmente este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

La Meziad, cu ajutorul colegilor şi al unor săteni talentaţi, pune bazele unei formaţii de teatru de amatori, cu stagiune permanentă în localitate şi cu spectacole externe la Remetea, Beiuş, Vaşcău, Oradea şi în alte localităţi limitrofe Meziadului. În toată această perioadă a colaborat cu Teatrul de Stat din Oradea, colaborare ce nu va înceta nici după transferul, prin concurs, la Casa de Cultură a oraşului Ştei. Aici va fi primul director al Teatrului Popular „Miron Pompiliu.

Se transferă, din motive personale, la Exploatarea Minieră Bihor, de unde se va şi pensiona după 15 ani de muncă desfăşurată în grupa I.

Experienţa de viaţă dobândită pe parcursul vieţii în diverse domenii se reflectă, parţial, şi în cele două cărţi de proză scurtă umoristică publicate, „Un zâmbet în colţul gurii” şi „La taclale cu Nea Vasile”. În prezent lucrează la a treia carte, „Sancţionat pentru bună purtare”.

Împreună cu tatăl său, învăţătorul emerit Petru Miheş, cooptând-o ulterior şi pe sora sa, profesoara Livia Miheş Papiu, realizează lucrarea monografică „Satul Meziad – Pagini de monografie”, aflată în curs de apariţie la Editura Imprimeriei „Ex libris Hoffnung” din Ştei, a cărei lansare este preconizată în cursul lunii noiembrie 2009.

CLAUDIA BOCSE

Nascuta in 08.02.1982 la Beius

- studii universitare: Facultatea de Arta Vizuala din Oradea

- profesor de arte plastice, desen, pictura la Colegiul National "Samuil Vulcan" si Liceul Pedagogic "Nicolae Bolcas" din Beius

- membru al Asociatiei Creatorilor Populari din Romania

- lucrari prezente in colectii private si muzee din tara si strainatate

- participari cu lucrari la expozitii de grup in tara si strainatate Artista despre arta sa:

"Ori de cate ori incep sa pictez am un sentiment ca un absolut se exprima prin mine, nu mai contez eu ca persoana, nu mai am nicio importanta ca individ. Aceasta este relatia pe care trebuie sa o aiba artistul fata de lume..."

Atelier si galerie de arta "Argicris":
Str. Devei, nr. 2 – Beius

GHEORGHE PITUT – poet si prozator

Nascut in 01.04.1940 la Saliste de Beius

- scoala primara in satul natal

- studii gimnaziale la Sudrigiu

- 1953 - 1956 Scoala de Silvicultura din Nasaud, apoi Scoala de Maistri din Sighet

- 1961 - 1962 tehnician silvic in localitatea Tasnad

- studii universitare: Facultatea de filologie Cluj, se transfera la Universitatea din Bucuresti

- 1963 debuteaza cu un grupaj de poezii in revista "Tribuna" - Cluj

- frecventeaza Cenaclul "Junimea" al Facultatii de limba si literatura romana si Cenaclul "Nicolae Labis", impreuna cu Nichita Stanescu, Adrian Paunescu, etc.

- 1965 - premiul I pentru poezie la Consfatuirea pe tara a cenaclurilor si premiul I de poezie al revistei "Luceafarul"

- 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor

- continua studiile universitare: Institutul de lingvistica din Bayern, Facultatea de Filozofie din Koln

- 1973 angajat redactor la revista "Viata Romaneasca"

- 1976 ales in Consiliul Uniunii Sciitorilor

- 1978 premiul Uniunii Scriitorilor

- decedat in 06.06.1991

"Orgolii, vanitati n-avui/ Decat sa scriu ceva nervos/ Pentru poporul cel de jos/ In spiritul simtirii lui / Ca rotile Ardealului/ Si-apoi s-ajung un mort frumos". (Gheorghe Pitut)

Stea fixa pe cerul poeziei romanesti, Gheorghe Pitut a stralucit prin frumusetea si profunzimea versurilor sale. Debutul editorial, inca din vremea studentiei, cu volumul de poezii "Poarta Cetatii", primit atat de favorabil din partea criticii literare, anunta aparitia unui poet deosebit de talentat. Marturie raman volumele sale de o incontestabila valoare, carti ce sporesc patrimoniul culturii romanesti.

In memoria mareului poet a fost amplasat in parcul din centrul orasului Beius un bust in bronz realizat de sculptorul Gheorghe Adoc. Ca semn al pretuirii, ca dovada elocventa ca poezia sa nu trebuie uitata, la Beius are loc in fiecare an Festivalul National de poezie "Gheorghe Pitut", unde se decerneaza premii si are loc recitalul laureatilor.

ALEXANDRU ANDRITOIU - poet si publicist

Nascut in 08.10.1929 la Vascau

- scoala primara in localitatea natala

- studii secundare la Beius

- 1961, scoala de literatura “Mihai Eminescu”

- studii universitare filologice la Cluj si Bucuresti

- redactor la "Contemporanul", "Luceafarul", "Gazeta literara" si altele, redactor sef la "Familia" de la primul numar pana in 1989

- volume de versuri publicate: "In tara motilor se face lumina" (1953), pentru care a primit Premiul de Stat in anul 1954, "Dragoste si ura", "Deceniul primaverii", "Cartea de langa inima", "Portile de langa aur", "Constelatia lirei", "Varful cu dor", "70 de simetrii", "Pe drumul meu", etc.

- decedat in 01.10.1996 la Bucuresti

"Nu exista scriitor calificat dupa locul in care traieste. Scriitorul este unul care da posibilitatea cititorului sa intre intr-o lume aparte, pe care n-o traieste in cotidian." (Alexandru Andritoiu)

In vremurile strans conditionate ideologic si politic in planul ideilor, dar si in cel al vietii materiale, Alexandru Andritoiu, "poet cu har si ins carismatic, deci o captura cu atat mai pretioasa pentru regimul comunist care-l folosea din plin si de care se folosea deopotriva" (dupa cum scria despre el Gheorghe Grigurcu), a fost un conducator abil al revistei "Familia", stiind sa-si foloseasca sarmul, perspicacitatea, arta compromisurilor si intuitia valorilor.

Andritoiu a avut abilitatea de a aduce in redactia revistei scriitori de reala vocatie: Ovidiu Cotrus, Nicolae Balota, Gheorghe Grigurcu, Radu Enescu, etc.

"Alexandru Andritoiu avea si darul de a combina fara efort cuvintele si de a face fraze elegante, asa cum altii, cu o gratie innascuta, executa de la prima incercare orice pas de dans" (Alex. Stefanescu). Poezia sa nu contine aproape niciodata elemente in stare genuina, desprinse direct din realitate, ci, inaintea de a fi integrate in creatia lirica, sunt supuse unui proces de purificare si de-dramatizare. Poetul marturisea fara ezitare aceasta preferinta: "Cea mai frumoasa luna e in lac, / Cel mai frumos luceafar e pe mare, / si canta cel mai sincer pitpalac / nu-n pomi, ci-n amintiri si in uitare. / Cea mai frumoasa luna e in lac". (Arta poetica)

Intr-un articol mai vechi al revistei Familia, Valentin Chifor scria despre poet: "Andritoiu, Orfeu modern, socotea desigur poezia un mijloc de salvare a fiintei. A slujit-o neostoit cu sufletul sau de trubadur modern".

GHEORGHE CIUHANDU - preot, istoric si publicist roman

Nascut in 23.04.1875 la Rosia

- studii secundare la Beius

- 1905, doctoratul in Teologie la Cernauti

- 1908, uns diacon

- 1910 devine preot si apoi protopop ortodox al Aradului

- 1922, presedinte al Asociatiei Clerului Ortodox Roman din Transilvania

- 1936, iconom stavrofor, aparator al scolilor confesionale romanesti din Eparhia Aradului importiva incercarilor de maghiarizare

- din 1946, membru de onoare al Academiei Romane

- autor a numeroase studii legate de istoria bisericii din Bihor si Transilvania

- lucrari: Reorganizarea Mitropoliei Ardelene; Schisma romaneasca sau "unirea cu Roma"; Dezbinarea religioasa a romanilor ardeleni.  Falsificarea credintei si a istoriei; Cartile de afurisanie sau de blestem din Ardeal; Schite din trecutul romanilor aradeni din veacul al XVIII-lea; Episcopii Samuil Vulcan si Gherasim Rat; Memorii (1907-1925). Din viata mea. Facute si patite, spuse ca sa invete si altii.

- decedat in 29.04.1947 la Vata de Jos (Hunedoara)

Gheorghe Ciuhandu s-a remarcat si s-a impus ca un personaj central in intelectualitatea preoteasca ardeleana. Publicist redutabil, Gheorghe Ciuhandu a fost un istoric al romanilor de la Brazda de Vest si luptator pentru unitatea nationala a neamului romanesc.

LAZAR CERESCU - poet si prozator

Nascut in 14.08.1940 la Ghighiseni (Rieni)

- scoala primara la Stei

- studii secundare: scoala profesionala de mecanici agricoli din Salonta (1957), liceul seral din Stei (1961)

- studii universitare: Facultatea de matematica a Institutului Pedagogic din Timisoara (1965)

- director al Caminului Cultural din Carpinet (1961-1962)

- profesor de matematica (1965-2000)

- 2003, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Arad

- membru al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte din Oradea

- volume publicate: "Dictionar de sentimente", "Far in portul iubirii", "Constelatii", "Calatorii in cuvant", "Aforisme Lirice", "Lumi paralele", "Cuibul cu intelepciune", "Neamurile" (I, II Patima si iubire, III Nunta, IV Muntele, V Dansul mirilor)

Debuteaza la 25 martie 1971 in "Tribuna" cu un fragment din romanul "Neamurile" (Umbra lui Leibniz), intr-un numar festiv pentru debutanti cu prilejul implinirii unui secol de la debutul scriitorului Ioan Slavici. Urmeaza colaborari la revistele "Orizont", "Familia", "Steaua", "Trei Crisuri", "Arca" si la ziarele judetene "Crisana", "Bihorul", "Jurnalul bihorean de duminica", "Realitatea Bihoreana".

Aprecieri:

"Proza lui Lazar Cerescu, vibranta, de un autentic realism ardelenesc, aduce poezia locurilor natale, natura si fantasmul ei, ambitionand sa devina si o fresca sociala a anilor 1944-1960. Romanul sau "Neamurile", inspirat din biografia unui copil de tarani, trecut prin diverse medii, supus la diverse influente, ajuns, in final, un intelectual, onest". (Ion Arieseanu)

"Aforismele lui Lazar Cerescu sunt, in buna parte, cugetari si observatii, ca la toata lumea. Dar cele mai multe - si poate si cele mai reusite - sunt, de fapt, imagini. Lazar Cerescu isi scrie aforismele pe principiul poemului intr-un vers, pe principiul contragerii supreme intr-o imagine. Aforismele sunt poezia lui". (Al. Cistelecan)

Aforisme:

"Concert. Cade ploaia pe claviatura ierbii".

"Constelatii. Caravane de camile in desertul cerului".

"Cantecul pasarilor. Samanta in tarana zorilor".

"Dezghet. Din fulger, picura trasnetul".

"Florile. Zambetul prelungit al pamantului".

"Alfabetul cunoasterii incepe cu silaba om".

MIRON POMPILIU - scriitor, poet si folclorist

Nascut in 20.06.1848 la Stei

- scoala primara la Baita

- studii secundare la Beius

- studii universitare: drept si litere la Budapesta, Bucuresti, Iasi

- membru al "Junimii"

- profesor la scoala militara si liceul national din Iasi

- a publicat numeroase poezii si o culegere de balade populare

- decedat in 20.11.1897 la Iasi

"O natie cand se trezeste din adanca sa amortala seculara, si deschide ochii lanceziti la binefacatoarea lumina a stelei sale reaparute, inainte de toate trebuie sa caute, unde se afla, sa-si aminteasca de unde s-a pomenit acolo, prin ce imprejurari si desastre a purtat-o destinul si-n fine sa patrunda cu privirea pana in fundul sufletului sau propriu, cu scopul de a lua cunostinte despre afectiunile, dorurile, suvenirile si sperantele, c-un cuvant despre intreaga comoara de simtiri si impresiuni, gramadite in inima ei". (Miron Pompiliu, Balade populare romane)

Unul dintre cei mai marcanti critici ai literaturii romane, Eugen Lovinescu, prezenta in primul volum al Memoriilor sale, portretul unor scritori ardeleni care au avut o influenta marcanta nu numai in literatura noastra, ci si asupra vietii si activitatii sale de critic.

Referindu-se la cea dintai incercare a sa de expresie critica, Lovinescu isi aduce aminte si descrie pe profesorul de limba romana de la Liceul Internat din Iasi, Miron Pompiliu, care i-a acordat nota 3 pentru comentariul critic al "Scrisorii a III-a" ce a reprezentat "cel dintai spin nu numai in laurii mei scolaresti, ci si intr-o prezumtie dospita in ani de lectura si de singuratate sufleteasca, sfioasa si orgolioasa, cu atitudini de superioritate intelectuala".

Lovinescu ne lasa si o scurta descriere fizica a Lui Miron Pompiliu: " [...] batranelul sur, cu aparente de flacau tomnatic, cu obraz rar, aspru, cu mustata groasa, lasata pe gura, cu usoare bucle cenusii, probabil canite, cu glas taraganat si impleticit, cu puternic accent ardelenesc, subliniat de gesturi largi de maini ce voiau sa imbratiseze sau sa binecuvanteze".

MARIUS SALA - lingvist, doctor docent in filologie

Nascut in 08.09.1932 la Vascau

- studii secundare la Liceul "Samuil Vulcan" Beius

- studii superioare la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Filologie

- 1967 doctoratul in filologie

- 1974 doctor docent in stiinte filologice

- 1978 ales membru corespondent al Academiei Spaniole

- membru corespondent al Academiei Romane

- director al Biroului din Bucuresti al "Unitatii Latine"

- lectii si conferinte la universitatile din: Leipzig, Berlin, Viena, Havana, New York, Chicago, Huston, Ierusalim, etc.

- a participat la congresele de lingvistica de la Amsterdam, Madrid, Mexic, Napoli, etc.

- volume publicate: "Contributii la fonetica istorica a limbii romane", "Limbi in contact", "De la latina la romana", "Introducere in etimologia limbii romane", "Contemporanul lor, contemporanul lui", "Aventurile unor cuvinte romanesti"

ELENA BISSINGER - pictor

Nascuta in 02.01.1964 la Beius

- studii: Şcoala de Arte Plastice "Francisc Hubic", Universitatea de Arte Vizuale Oradea

- membra a Asociatiei Artistilor Plastici

- are picturi in colectii private in toata lumea si a organizat expozitii personale si de grup in Romania

"Capcana pentru ganduri", este insuşi opera, sau conceptul de creatie in care omul isi inchide gandurile, sentimentele, trairile, caci vrand a se descatusa de povara sufletului, daruieste sensibilitate prin explozia de culori, forme, mijloace de expresie, raporturi de vibratie, inchizand in subiectivitate ceea ce lui ii prisoseste si pe care le lasa mostenire universului

MARIANA STANESCU - interpreta de muzica populara

Nascuta in 12.09.1959 la Beius

- studii la Oradea

- 1975, interpreta de muzica populara in Ansamblul Tineretului Lioara din Oradea

- incepand din 1980, participa la festivalurile si concursurile folclorice si de arta traditionala populara, castigand numeroase premii de-alungul timpului

- 1982, a absolvit Scoala Populara de Arta din Oradea, clasa Silvia Pop D. Popa

- 1996, absolventa a Facultatii de Arta, sectia Etnomuzicologie si Folclor, din cadrul Universitatii Hyperion din Bucuresti

- membra a Asociatiei Creatorilor Populari din Balcani

- in prezent, redactor muzical la Radio Antena Satelor

Pentru Mariana Stanescu, taranul roman este simbolul artei si folclorului, valente in care se regaseste, prin ceea ce a mostenit, de acolo din vatra parinteasca. Repertoriul sau este compus doar din piese autentice.

IOSIF VULCAN - academician, publicist si scriitor

Nascut in 31.03.1841 la Holod

- studii primare in comuna Leta Mare

- liceul la Gimnaziul Premonstratens

- studii universitare la Facultatea de Drept din Budapesta

- 1865, pune temeliile revistei "Familia", cu scopul de a raspandi cultura romana in Transilvania

- a scris poezii (Lira mea), piese de teatru (Stefan Voda cel tanar, Gargaunii dragostei, Mireasa pentru mireasa, Sore cu ploaie, Fanfaronii), opere istorice (Panteonul Roman), nuvele (De la sate), romane (Ranele natiunii, Sclavul amorului) si traduceri

- decedat in 08.09.1907 la Oradea

In anul 1866, Iosif Vulcan primeste la sediul redactiei "Familia" o scrisoare insotita de o poezie ("De-as avea") semnata de tanarul poet Mihail Eminovici. Incantat de aceasta poezie, o publica, schimband numele poetului din Eminovici in Eminescu. Din acest motiv, Iosif Vulcan este considerat "nasul literar" al luceafarului poeziei romanesti.

Multi poeti si scriitori romani au fost ajutati si promovati de catre marele carturar, printre care ii amintim pe George Cosbuc si Vasile Alecsandri.

Personalitatea lui Iosif Vulcan a dominat timp de mai multe decenii cultura Tarii Crisurilor care mai poarta si azi amprenta trecerii sale. Pentru meritele sale, Iosif Vulcan, a ramas inscris in cartea de aur a orasului Oradea, fiind cinstit asa cum se cuvine, cu o strada, o statuie, o revista, un liceu, o trupa de teatru si un muzeu care ii poarta numele.

Petru Ciuhandu

S-a născut în comuna Roşia jud. Bihor, în 14 iulie 1918, din familia care l-a dat pe academicianul dr. Gheorghe Ciuhandu. Bunicul Petru şi tatăl Teodor au fost preoţi în Roşia din 1875 până în 1942.

A făcut liceul la Beiuş, Teologia la Oradea şi licenţa în Teologie în Cernăuţi, apoi Seminarul Pedagogic la Universitatea din Iaşi.

Hirotonit de către Epioscopul Nicolae Popovici în 11 octombrie 1942.

A slujit la parohiile: Roşia 1943; Susag-Beliu 1944-1948; Dicăneşti-Ceica 1949-1951 şi Roşia 1952-1991, când s-a pensionat.

În 1982 a supravegheat reparaţia şi pictarea-frescă a bisericii, resfinţită de către Episcopul Vasile Coman, care i-a acordat rangul de iconom stavrofor.

A catalogat bogata arhivă parohială care cuprinde acte de valoare pentru şcoala confesională - aproximativ 50 dosare. A ţinut la zi CRONICA PAROHIEI ROŞIA, iniţiată în 1907 de bunicul şi completată de tatăl său. A tipărit-o în 1995, cu ocazia centenarului bisericii.

Ca student, a început să scrie în Biserica şi Şcoala de la Arad, apoi în Gazeta de Vest, Crişana şi Lumina de la Oradea, precum şi în Bunavestire, la Beiuş. Din ultima, menţionez „Credinţa la români” – foiletoane în numerele 5, 1993, până în 1995, numărul 3.

A tipărit următoarele lucrări:

1. Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-Catolică în faţa Neamului, Beiuş, 1994, retipărită la Bacău în 2004.

2. Înţelegi oare ce citeşti? Biserica, sectele şi metafizicienii în faţa Sfintei Scripturi, Beiuş, 1998;

3. Pentru prietenia româno-maghiară. Trecutul trebuie mărturisit... Timişoara, 2002, retipărită la Beiuş în 2004.

4. Creştinismul la români. Craiova, 2000.

Viorel Faur

S-a născut la 3 martie 1941, în satul Dumbrăvani, comuna Bunteşti. A urmat cursurile şcolii primare în satele Săud (cl.I), Poienii de Jos (cl.a II-a şi a III-a), Seghişte (clasa a IV-a), Câmpanii de Jos (cl. V-VIII). În perioada 1954-1957 este elev al Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuş. După terminarea Liceului profesează la Şcoala Generală din Bunteşti  ca profesor suplinitor şi apoi contabil la Intreprinderea Comercială de Stat din Vaşcău. În toamna anului 1960 este student la Facultatea de Istorie – Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1965. În perioada 1965-1968 este profesor la Şcoala Generală din Ghighişeni.

Din anul 1968 şi până în 1990 a lucrat la Muzeul orădean ca muzeograf principal, şef de birou şi şef de secţie (istorie), perioadă în care a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică, muzeografică, publicistică şi de difuzare a cunoştinţelor istorice.

A susţinut comunicări la peste 200 de manifestări ştiinţifice organizate în Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Arad, Oradea, Beiuş şi alte localităţi.

În 28 februarie 1980 a susţinut, la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, lucrarea de doctorat – Cultura românilor din Bihor (1848-1918), obţinând titlul ştiinţific de doctor în istorie.

La 20 mai 1990 a fost ales senator de Bihor şi preşedinte al Grupului Interparlamentar Român (1990-1992). În semestrul II (1990-1991) a devenit conferenţiar universitar, iar în toamna anului 1996 a devenit profesor la Universitatea din Oradea. Este conducător de doctorat. A publicat peste 15 cărţi şi 275 de studii şi articole de istorie naţională şi locală (între acestea, multe şi despre Beiuş).

În 1992 a devenit preşedinte al Secţiunii teritoriale Oradea a Institutului de Istorie şi Teorie Militară. Intelectual prodigios, Viorel Faur îşi continuă bogata activitate, atât în cadrul Universităţii din Oradea, cât şi pe tărâm ştiinţific şi cultural.

Blaga Mihoc

Blaga Mihoc s-a născut la 1 ianuarie 1943 în localitatea Talpe, judeţul Bihor. A absolvit liceul la Beiuş, în 1960 şi Facultatea de Istorie-Filosofie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, în 1965. Din 1965 până în 1967 funcţionează ca profesor la Liceul „Samuil Vulcan’ din Beiuş şi între 1967-1968 ca metodist la Casa de Cultură din acelaşi oraş. În perioada 1968-1977 lucrează ca muzeograf la Muzeul Judeţean Maramureş din Baia Mare, unde studiază şi scrie despre istoria Maramureşului mai multe articole şi studii publicate în volume şi reviste de specialitate, organizând două muzee memoriale, la Şişeşti, dedicat dr. Vasile Lucaciu şi la Băseşti dedicat lui George Pop de Băseşti. Din 1977 activează ca muzeograf şi apoi ca cercetător ştiinţific principal I la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea (secţia Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”), studiind chestiuni de istorie culturală şi economică. Din decembrie 2000 este profesor universitar titular al Catedrei de istorie modernă universală şi a României, la Departamentul din Oradea al Facultăţii de teologie greco-catolică, din cadrul Univesităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Este doctor în ştiinţe istorice. A publicat cărţi, studii, articole şi eseuri în reviste de cultură din ţară şi străinătate (Familia, Vatra, Maramureşul, Cele Trei Crişuri, Unirea, Vaţa noastră etc.) şi de specialitate (Marmaţia, Acta Musei Porolissensis, Muzeul Naţional, Crisia, Revista Muzeelor, Studia Universitatis Babeş-Bolyai etc.).

Este autorul următoarelor volume.

1. Vasile Lucaciu, Contribuţii documentare, Biblioteca Crisia, VI, Oradea, 1979;

2. Istorie şi politică, Editura Alibi S.A., Oradea, 1993;

3. Dr. Vasile Lucaciu 1852-1922. Un luptător pentru Marea Unire, Editura Alibi S.A., Oradea, 1993;

4. Reforma agrară din 1921, O istorie a agriculturii în judeţul Bihor (1918-1940), Editura Convex, Oradea, 1944;

5. Insinuarea falsului istoriografic, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 1996;

6. Religie şi naţionalitate, Editura Logos ’94, Oradea, 1998;

7. Caritate şi prigoană, Editura Logos ’94, Oradea, 1999;

8. Justiţie şi moralitate, Editura Logos ’94, Oradea, 2000;

9. Biserică şi societate în nord-vestul României, Editura Logos ’94, Oradea, 2003;

10. Valenţele emancipării. Etnie, confesiune şi civism, Editura Logos ’94, Oradea, 2004;

11. Biserica şi secularul, sau despre oficierea binelui, Editura Treira, Oradea, 2007;

12. Semnul faptelor, Editura Logos ’94, Oradea, 2008.

În 1993 a obţinut premiile M.G. Samarineanu (al revistei Familia) şi Ioan Buşiţia (al Astrei din Beiuş). În 2004   obţinut premiul Cea mai bună carte a anului pentru lucrarea Valenţele emancipării, oferit de cotidianul Jurnalul Bihorean din Oradea.

Ing. Gheorghe Turle.

S-a nascut si a copilarit in satul Broaste (Stancesti) ,judetul Bihor la 28-04-1933, parintii sai fiind Silvia si Nicolaie .

A urmat liceul Samuil Vulcan din Beius pe care l-a terminat in 1953,apoi la Brasov a urmat la Facultatea de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic promotia 1958; a urmat Facultatea Tehnico-Economica din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti absolvita in 1970;Facultatea de Chimie Industriala cursuri postuniversitare terminata in 1972.

In orasul Stei,a inceput in 1958 ca inginer proiectant la Intreprinderea Mecanica unde a fost promovat pana la tehnolog sef in 1966.

Datorita profesionalismului de care a dat dovada in permanenta,a fost solicitat de catre Institutul IPROCHIM Bucuresti,sa lucreze si sa coordoneze mai multe proiecte aflate in Romania si prin multe alte tari (Germania,Japonia,Egipt etc) ajungand pana in 1983 la functia de sef atelier proiectare.Insa ca orice fiu al Ardealului,nu putea sta departe de glia natala si de aceasta minunata Tara a Beiusului,intorcandu-se la Intreprinderea Mecanica din Stei unde intre 1983 si 1990 a fost inginer sef de conceptie iar din 1994 pana in 2004 a fost consilier tehnic la aceasta intreprindere care si-a schimbat denumirea in SC Hiperion SA.

Latura sa profesionala a fost intregita de cea spirituala,avand o impresionanta biblioteca in care sunt cuprinse aproape 7000 de volume din care multe editii princeps,unele dintre ele purtand dedicatii sau autografe ale unor scriitori celebri,carti pe care le-a citit in totalitate avand diverse recenzii pentru fiecare,avand o vasta colectie filatelica si totodata fiind un meloman desvarsit.

A fost casatorit cu invatatoarea Elena Aurelia Turle,a avut 3 copii si 4 nepoti,a iubit si a respectat mai mult decat  propria-si  fiinta Ardealul si tara sa,Tara Beiusului in pamantul careia a ramas definitiv plecand la patria cereasca pe 5 Iunie 2008.

Mariana Stănescu

S-a născut la 12 septembrie 1959, Beiuş, judeţul Bihor, este o interpretă a folclorului românesc.

In 1975, devine interpreta de muzica populara in Ansamblul Tineretului Lioara din Oradea

In 1979, a absolvit studiile liceale la Oradea - profil Filologie Istorie

Incepand din 1980, participa la festivalurile si concursurile folclorice si de arta traditionala populara, castigand numeroase premii de-alungul timpului

In 1982, a absolvit Scoala Populara de Arta din Oradea, clasa Silvia Pop D. Popa

In 1996, a absolvit Facultatea de Arta, sectia Etnomuzicologie si Folclor, din cadrul Universitatii Hyperion din Bucuresti

In 1996 devine membra a Asociatiei Creatorilor Populari din Balcani

In prezent, redactor muzical la Radio Antena Satelor

Elena Bissinger

S-a născut la 2 ianuarie 1964, Beiuş-Bihor

Este membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici, cu studii artistice completate la Şcoala de Arte Plastice "Francisc Hubic" şi licenţiată la Universitatea de Arte Vizuale Oradea. Are picturi în colecţii private în toată lumea şi a organizat expoziţii personale şi de grup în România.

Ioan Degau/Nicolae Branda