Login

Register

User Registration
Login Close
---

---
Cumpara CANA Tara Beiusului
Cazare transport anunturi shop
A+ A A-

Beius Bihor Romania.

Beiuş (în maghiară Belényes, colocvial Binş) Depresiunea Beiusului, strabatuta de Crisul Negru, adaposteste multe asezari dintre care cea mai importanta este orasul Beius. Situat în sud-estul judetului Bihor la 62 km de Oradea, la poalele Muntilor Apuseni, Beiusul este unul din cele mai vechi orase ale judetului.

spre depresiunea beius piatra pietranilor


Este înconjurat de lanturi muntoase: la aproximativ 30 km spre est se ridica cele mai înalte creste ale Apusenilor, Muntii Bihorului cu vârful Cucurbata Mare, spre sud si vest la o distanta de aproximativ 8 km încep Muntii Codru-Moma, iar la nord Muntii Vladeasa si Padurea Craiului. Orasul  Beius este asezat pe malul drept al Crisului Negru si este strabatut de afluentul acestuia, Valea Nimaiesti, care împarte orasul în doua parti.

Beius

Asezarea in acest cadru natural precum si faptul ca se afla la o rascruce de trasee turistice, confera un pitoresc aparte acestui oras. S-au descoperit unele urme stravechi de locuire din paleolitic, in toata Tara Beiusului, în pesterile de la Chiscau, Valea Sighistelului, Recas, Meziad, Câmpani. Pe Piatra Petranilor si la Meziad au fost gasite asezari neolitice fortificate.

Noapte peste Beius

In Tara Beiusului, înca din primele secole ale erei noastre existau sate ale caror locuitori se îndeletniceau cu agricultura. Dupa retragerea stapânirii romane din Dacia populatia din Tara Beiusului, organizata in obsti satesti a continuat sa practice agricultura, cresterea animatelor si mestesugurile. In a doua jumatate a mileniului I, dezvoltarea social-economica, aparitia relatiilor de productie feudale au determinat aparitia primelor formatiuni politico-administrative pe acest teritoriu, reprezentate de cnezate si voievodate.

Multimea satelor atestate in secolul al XII-lea in Tara Beiusului este o dovada a dezvoltarii economice a zonei si implica existenta unor asezari mai însemnate unde locuitorii satelor sa poata realiza schimbul de produse în cadrul târgurilor.

spre depresiunea beius vf. poieni

La hotarul dintre dealuri si putina câmpie cu multiple cai de acces au aparut aceste asezari printre care si Beiusul. Prima mentiune cunoscuta a localitatii dateaza de la 1263 dar orasul a existat dinainte, dovada fiind ca la 1241 se vorbeste de un district al Beiusului complet pustiit de tatari in timpul invaziilor de la 1241-1246.

Cei dintâi episcopi ai Oradiei vorbesc despre cel mai important centru economic românesc datorita bogatiilor si fortei de munca ieftine.

In documentele din perioada 1291-1422 localitatea apare cu toponimul Benenus, Benenes, Belenus, Belenes, Voyuoda de Bivinis, Belenyes. Pâna la începutul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de Bins.

Tot mai multe asezari tot mai multi voievozi ,cnezi, juzi sunt amintiti in documentele vremii referitoare la aceasta zona. Un astfel de document din 1363 vorbeste despre voievodul loan de Beius (Wayaoda Iwan de Belenus) si fratii sai Bok si Balk care s-au împacat cu Nicolae fiul lui Candea din Zlatna în urma unei judecati. Avem deci confirmarea existentei unui voievodat al Beiusului la 1363.

Formatiunile politice si administrative conduse de voievozi si cnezi români din Beius si împrejurimi au fost probabil destul de puternice din moment ce documentele îi amintesc pâna destul de târziu, în secolul al XVIII-lea pastrându-si unele privilegii printre care si acela de a judeca pricinile dintre români.

Urmarind sa exploateze mai intens bogatiile naturale si forta de munca stapânirea acorda Beiusenilor începând cu secolul al XIII-lea unele privilegii în legatura cu exploatarea aurului si argintului din minele de la Baita cunoscute si exploatate înca de daci si romani iar apoi de catre episcopul de Oradea, Ladomer, la 1346.

In anul 1410 documentele mentioneaza Beiusul ca oppidum cu jude si jurati. In aIn anul 1410 documentele mentioneaza Beiusul ca oppidum cu jude si jurati. In anul 1410 este mentionat orasul liber Beius, iar la 28 octombrie 1451 episcopul loan Vitez de Zredna declara Beiusul oras liber cu drept de judecata si sigiliu ,si care în dadea dreptul sa traiasca dupa obiceiurile orasului Oradea fiind scos de sub jurisdictia castelanilor din cetatea Finisului.

In cadrul luptei cele trei principate locuite de români pentru a scapa de pericolul stapânirii turcesti este de subliniat participarea cu oaste a voievozilor de Beius si Remetea la bataliile purtate de Iancu de Hunedoara între anii 1442-1456 împotriva turcilor.

Ioan Vitez de Zredna episcop al Oradiei (1445-1465), cancelar al lui Iancu de Hunedoara, umanist, diplomat abila manifestat interes fata de orasul Beius.

Astfel prin Diploma din 1448 el înfrâneaza abuzurile functionarilor domeniali din Beius si ale castelanilor din Cetatea Finisului. Dupa cum reiese din document pentru orice contraventie privitoare la iobagii români, ba chiar si la cetatenii din orasul Beius, îi închideau într-un turn sau în temnite ude, fara lumina.

Prin Diploma din 28 octombrie 1451 a aceluiasi episcop Beiusenii au fost scutiti de dari fata de coroana cât si fata de feudalii Cetatii Finis. In fiecare an orasul avea dreptul ca în ziua de Sf. Gheorghe sa-si aleaga un jude primar, doisprezece jurati dintre cei mai distinsi si cei mai de seama locuitori ai orasului.

Diploma Regala a orasului data de regele Vladislav al V-lea în 1454, Diploma in 1478 data de episcopul Pruis, Diploma în 1495 a episcopului Dominic Kalmancsehi din care reiese ca Beiusul avea târguri saptamânale si se acordau înlesniri negustorilor locali în târgurile din împrejurimi, Diploma episcopului Gheorghe Szatmari din 1503 care potoleste frictiunile dintre (“târgarii "din Beius si orasul episcopal Suplac (Szeplak) sunt documente notabile referitoare la comert-târguri si iarmaroace, exploatarea minelor de fier si arama si la traiul populatiei.

Dupa batalia de la Mohacs din 1526 Beiusul a jucat un rol important atât ca oras de granita cu rosturi poMce cât si ca centru strategic.

Documentele istorice ale vremurilor, însemnarile unor calatori straini peregrini prin partile noastre din secolele Xll-Xlll si chiar mai târziu, se refera si la Beius. Iezuitul spaniol Alfonso Carillo (1553-1608) trimis în misiune la sfârsitul lui decembrie 1590 pentru informare asupra situatiei din Transilvania si pentru a face propaganda iezuitâ face referiri si la Beius în scrierile sale. De asemenea marele carturar turc EvHa Celebi (1611-1684) a vizitat cetâtik Pomezeu si Finis, iar în 1661 si orasul Beius despre care scria: “ “Este o comuna mare cu o multime de raiale, intre unguri si valahi, înstariti si cu sate înfloritoare, la înscriere aceasta comuna a fost trecuta la cetatea Oradea. Fiind un Unui foarte bogat,oameni mai aratosi ca cei de aici nu se întâlnesc în alte tinuturi”“.

In 1551 mercenarii lui Castaldo sub conducerea lui Componius Bernardo d”Aldana au pradat Beiusul si satele de pe valea Crisului Negru.

Referindu-se ia Districtul Beiusului conscriptia din anul 1552 prin care fiscul imperial din Bihor prin oficialul Ladislau Litteratus consemneaza pentru acesta un numar de 420 porti, ceea ce însemna ca era un district mare. Cele 420 porti cuprinse in conscriptie erau formate din aproximativ 840 familii si peste 7560 locuitori.

In cunoasterea relatiilor feudale de pe Domeniul Beiusului la sfârsitul secolului al XVI-lea ne ajuta doua documente de o exceptionala însemnatate publicate de marele istoric Dimitrie Prodan. Este vorba de doua conscriptii suna din 1589 si cealalta din august 1600, care înscriu obligatiile taranilor si satelor din domeniul amintit : dijme, cenzuri, daturi, daruri, lucru etc. Urbariul din 1589 cuprinde orasul Beius si ceh 15 sate unde sunt înscrisi 541 de supusi ,pe când urbariul din 1600 este mai complet si cuprinde 65 localitati cu1773 capi de familie. Din aceste documente cunoastem ocupatiile de baza ah locuitorilor: agricultura, vânatoarea, pescuitul, munca la padure, mestesugurile, exploatarea si prelucrarea minereului de fier si cupru, fieraritul, aramitul, lemnaritul. Sunt atestate numeroase mori de apa, topitorii de fier si arama. In contul obligatiilor feudale aproape toate satele de pe domeniul Beius erau obligate sa lucreze pentru aceste manufacturi.

Urbariile din secolele XVI-XVII întaresc unele privilegii sau acorda altele noi care favorizau dezvoltarea agriculturii si a mestesugurilor in corelatie cu factorii naturali si sociali ele vor determina fenomenul specializarii satelor din jur mestesuguri taranesti din care unele se pastreaza si azi. In Beius au aparut breslele tabacarilor, cojocarilor, zidarilor, fierarilor etc. Ele se vor regasi si în numele strazilor care se vor pastra pâna dupa jumatatea secolului al XX-lea: strada Vasile Lucaciu s-a numii “Tabacarilor”, strada Devei s-a numit “Zidarilor”, strada Brândusei - “Lautarilor” s.a.

Pe plan politic sunt semnificative raporturile dintre întâiul unificator de tara si neam - Mihai Viteazul si orasul Beius. Astfel, în anul 1599 dupa victoria obtinuta la Selimbar, Minai Viteazul pune stapânire pe Cetatea Finisului. La 26 august 1600 înstiinta pe Bartolomeu Somogy - “prefectul” Beiusului asupra pericolului ce-l reprezinta o ceata de 700 razboinici, polonezi si cazaci, ce veneau dinspre Ineu trimisi de Sigismund Bathory în scop de jaf Somogy le iese în întâmpinare evitând omorurile si pradaciunile. Dupa nefericita batalie de la Miraslau la 18 septembrie 1600 Mihai Viteazu pierde pe rând Transilvania si Moldova si Tara Româneasca fiind silit sa ia drumul bejeniei. In drum spre Viena strabate Valea Jiului, trece prin Deva si face popas la Halmagiu de unde ii scrie lui Paul Nyari - marele capitan al cetatii Oradea aducându-i la cunostinta ca “mâine ne vom sili pe lânga Halmagiu în sus spre tinuturile Beiusului “. In aceeasi epistola îsi exprima si îngrijorarea ca “ tara este din nou sub turci, daca noi nu o vom împiedica In graba...” si ca daca am putea ajunge acolo [ la Oradea] cu sanatate si pace am putea fi inca cu draga inima si folositoare în slujba crestinatatii “.

Nereusind sa treaca Muresul in apropierea Lipovei fiind atacati de ostile nobiliare ,voievodul apuca pe drumul Deva, Brad, Baia de Cris, Halmagiu, Vascau, Beius iar apoi spre Oradea.

Domnitorul poposeste pentru doua zile la Beius unde îsi lasa ostenii sârbi sub comanda postelnicului Dimitrie Buzinca sa pazeasca orasul. Aceasta se stie intr-o scrisoare a lui Bartolomeu Somogy prin care la 28 martie 1601 U comunica lui Mihai Viteazu ca „în ceea ce priveste scrisoarea Mariei Tale cu referiri la sârbi cum ca Maria Ta ai fi trimis deja solda lor pâna acum nu ni s-a adus de nicaieri nici un ban ,de când s-au despartit de Maria Ta i-am retinut pentru Maria Ta cu multe promisiuni si fagaduieli si cu multa cheltuiala, lucru pe care Maria Tapoti sa-l afle de la umila Mariei Tale sluga. si de acum încolo voiesc cu draga inima Mariei Tale cu ce pot”.

Mihai a promis printr-o scrisoare sa-l trimita pe Aga Leca pentru a fi comandantul ostenilor sai si orasului, la care Bartolomeu Somogy i-a raspuns: “pe Aga Leca l-am vedea, zau, cu ochi buni ,dar mai mult ne-ar place sa vedem ,ostenii si cu mine,persoana Mariei Tale”.

Ceva mai târziu Bartolomeu Somogy castelanul Beiusului trimite o scrisoare pentru a cere din partea lui Mihai Viteazu ajutoare pentru apararea orasului. Daca aceasta scrisoare a ajuns sau nu la destinatie nu se stie, ceea ce este sigur este ca ostile lui Sigismund Bathory au atacat Beiusul, reusind sa-l cucereasca. Nu se stie ce s-a întâmplat cu Bartohmeu Somogy, dar stim ca oastea lui Bathory a fost alungata în scurt timp din Beius.

In anii 1618 si 1660 Beiusul este devastai de turci Jar în anul 1661 ajunge sub stapânire turceasca fiind anexat pasalâcului Orazii Mari pâna ia 1686, când armata austriaca U va alunga din Beius si din Cetatea Finisului.

Din anul 1692 stapânirea turceasca a fost înlocuita de cea austriaca ,sau cum spune cronicarul Mihai Cserei: „jugul de lemn turcesc a fost înlocuit cu jugul de fier habsburgic. Marirea darilor desfiintarea unora între vechile privilegii au cauzat o permanenta stare de agitatie în rândul taranimii care a afectat viata orasului întrucât el era strâns legat prin caracterul sau de târg de schimbul de produse cu taranii.

Trupele austriece cresc ca efective mai ales dupa înfrângerea rascoalei anti habsburgice cunoscuta sub numele de rascoala curutilor, condusa de principele Francisc Rakoczi al 11-lea (1711) si la care au participat si un mare numar de români bihoreni. In vâltoarea acestor miscari sociale, cetatile Beius si Pomezeu devin baze de aplicatie ah curutilor. Cete de sârbi, aliati ai habsburgilor dau foc si prada orasul Beius in doua rânduri.

Prin pacea de la Satu Mare din 1 mai 1711, încheiata intre rasculati si guvernul imperial se spune darâmarea tuturor cetatilor de rezistenta ale curutilor. „Astfel îsi sfârseste existenta si Cetatea Finisului, cea care veacuri în sir a fost scutul si apararea acestui colt de tara”. Din falnica cetate au ramas peste veacuri doar câteva ziduri si mormane de piatra.

Documentele atesta ca in secolul al XVIII-lea in orasul Beius din Tara Beiusului, înfloresc agricultura, mestesugurile, comertul astfel ca spre sfârsitul secolului si începutul” noului secol districtul Beius cuprindea un târg –Beiusul - si 72 de sate.

Tot in acest secol orasul cunoaste o perioada de afirmare a elementului românesc în viata politica si sociala. In baza urbanului din 1769 împarateasa Maria Tereza da dreptul românilor sa-si schimbe domiciliul. Un numar destul de mare se stabilesc în Beius unde învata meserii si se ocupa cu negotul.

Aceste momente încheie o prima parte a istoriei orasului Beius secolul al XVIII-lea reprezentând intrarea sa în modernitate. De aici încolo se poate vorbi despre dezvoltarea culturala a orasului.

Catre sfârsitul secolului al XVII-lea locul otomanilor a fost luat de habsburgi iar Dieta Transilvaniei a fost nevoita sa accepte “protectoratul” împaratului Austriei. La 4 decembrie 1691 a fost elaborata “Diploma leopoldina” care a reprezentat temeiul organizarii Transilvaniei pâna în 1867, Ea garanta institutiile existente din aceasta provincie. Considerata ca o constitutie a Transilvaniei aceasta stabilea in 18 puncte raporturile cu guvernul de la Viena precum si principiul de guvernare. Conform acestor reglementari principatul urma sa fie condus de un guvernator ales de Dieta Transilvaniei, dar cu confirmarea acestuia de catre Curtea de la Viena, ajutat de 12 membri. Sunt confirmate privilegiile celor “trei natiuni politice “- singurele ce puteau ocupa functii politice,ca si drepturilor celor “patru religii recepte” Despre români nu se face nici o mentiune, ei fiind tolerati ca si religia ortodoxa. Cu instaurarea stapânirii habsburgice a venit rândul Bisericii romano-catolice de a-si reocupa pozitiile pierdute. Au fost reînfiintate episcopiile romano-catolice din Oradea (1692) si Alba Iulia (1715), li s-au restituit mosiile, s-au facut danii noi iar calugarii iezuiti au fost readusi în principat ca misionari. Prin atragerea românilor la unire cu Biserica Romei “ se urmarea pe de o parte înmultirea catolicilor si implicit cresterea rolului politic al statului catolic transilvan (reprezentantii catolici în Dieta), caci membrii acesteia se alegeau dupa numarul credinciosilor fiecarei confesiuni, iar pe de alta parte ruperea legaturii românilor din Transilvania cu fratii din Tara Româneasca si Moldova.”

In atare situatie românii s-au vazut nevoiti “sa accepte conditionat unirea în credinta cu Biserica Romei”.

Nici în Tara Beiusului multimea preotilor si credinciosilor nu se lasa atrasi “cu voia” la unitatie - dupa episcopul ortodox Petru Hristofor (1709-1712)- nu va mai avea un episcop propriu timp de doua veacuri si mai bine fiind pusi sub obladuirea duhovniceasca a episcopilor de Arad, având la Oradea doar un vicar.

In Beius si satele din jur propaganda pentru unitatie începe în anul 1711 prin persoana vicarului ungur Mihai Kebel. In anul urmator se aseaza la Beius secuiul Pavel Laszlo care se prezinta cu titlul de protopop si foloseste im sigiliu cu chipul Sf. Nicolae - sfânt foarte popular la ortodocsi, si începe o sustinuta activitate prozelita.

Face vizite în satele din jur, multe nu-i permit sa intre în bisericile lor iar cele ce-l primesc suni declarate unite.

Episcopul ortodox din Arad, Vincentiu Ivanovici, a scris bihorenilor scrisori de încurajare si a trimis petitii Curtii Imperiale prin care cerea o comisie de ancheta pentru verificarea starii religioase de fapt. In vara anului 1727 aceasta comisie constata “ca românii toti sunt ortodocsi”.

La 27 septembrie românii bihoreni si preotii înfrunte cu protopopii lo , se aduna la Oradea într-o adunare publica pentru a protesta împotriva nedreptatilor ce se fac contra credintei lor si trimit o cerere atât comitatului cât si guvernului, semnata de protopopii din Lunca, Beius, Cefa, Pomezeu, Pestis si Oradea, care a ramas însa fara rezultat. Închegarea religioasa în Tara Beiusului s-a facut cu deosebire prin biserica si scoala. Cele doua institutii fundamentale au pregatit fortele ce vor lumina veacul al XIX-lea.

Lipsa nemesilor in Tara Beiusului, existenta unui singur feudal - Episcopia catolica din Oradea a facut ca influentele calvinesti sa fie slab resimtite. Având nevoie de forta de munca a românilor biserica catolica le va asigura acestora putinta unui trai mai bun.

Despre un început de organizare a elementului românesc se poate vorbi doar din primele decenii ale secolului al XVIII-lea.. “Noi românii, neam de sate - spune Constantin Pavel - afara de pre statiuni iobagesti si câteva slujbe pe lânga domeniu n-aveam aici pe lânga oras întocmiri sociale si rostim...superioare” si deci “nimic nu ne vorbeste pâna la data aceasta de vreo organizare bisericeasca aici în Beius, unica forta ce în trecut ne-a strâns în jurul unui modest altar, care în aceeasi vreme avea sa fie nu numai altarul legii ci si acela al limbii românesti”. Asa se explica de ce primii copiatori de carti bisericesti “pribegiti de peste munti in partile Bihorului nu se opresc la Beius, ci in sate si comune modeste ca Rabagani, Saca, Josani, Gurbesti, Cabesti... si ca primul protopopiat înainte de anul 1503 se gaseste la Seghiste, iar apoi la Campanii de Sus si Vascau.

La vremea când începe sa bata si in Moldova vântul ce aducea libertatea cultelor exprimate în edictele imperiale - Regulamentul Natiunii Ilirice din 1770, Ratio Educationes din anul 1777 si edictul

“tolerantiae” din 1781, în satele din Tara Beiusului existau deja soli de organizatii bisericesti..

Cat priveste Beiusul desi se organizeaza sub aspect bisericesc mai târziu va deveni centul luptei de rezistenta ortodoxa. Acest fapt a fost favorizat si de asezarea aici, începând din primii ani ai secolului al XVIII-lea unui mare numar de macedo – români si greci fugiti din calea turcilor, oameni bogati foarte harnici si buni gospodari. Nefiind subordonati stapânului feudal, ei se bucurau de libertate de miscare, dându-i Beiusului un important impuls pe plan economic si cultural-bisericesc.

începuturile bisericii ortodoxe suni controversate. Constantin Pavel afirma ca “românii abia în 1726 în putura ridica în Beius o clopotnita” iar Petru E. Papp ca “dintr-o notita pe marginea unei psaltiri se spune ca kt 1733 s-a ridicat o capela ortodoxa si o clopotnita pentru trei clopote. Titus Rosu intareste aceasta afirmatie amintindu-l pe Popa losif, preot, zugrav, scriitor, legator de carti, cel care a zidit în 1733 biserica de lemn din Beius si care a dainuit pâna la ridicarea cehi de zid la finele secolului al XVIII-lea “. In fine parintele Teodor Cios ne spune ca “printre ceh 100 de biserici ortodoxe române din Bihor, mentionate la 1724, in Beius era o biserica înzestrata cu clopote”. Lasând la o parte datele în discutie este importanta atestarea acestei biserici care de atunci încoace a avut un rol foarte important.

Informatii despre Beius si alte centre religioase de pe valea Grisului Negru le gasim într-un manuscris ramas de la Mihai de la Beius din anul 1695. Aflam de aici ca la acea data in Tara Beiusului existau trei importante centre cultural - regioase Beiusul, Seghiste si Susti, ca biserica ortodoxa de aici desfasura o intensa activitate de traducere a cartilor religioase din limba slavona în româna, de copiere a unor carti destinate cultului si pentru a învata scrisul si cititul Toate acestea atesta ca în Beius exista inca de la sfârsitul secolului al XVII-lea o organizatie bisericeasca puternica.

Titus Rosu apreciaza ca la Beius exista sediul unei autoritati ecleziastice superioare de care trebuiau sa asculte toti preotii si monahii din zona.

Preotul losif din Beius, cunoscut ca “popa Iosif consemneaza pe o carte slavona: In anii de kt Hristos 1733...la acest an,am început a face biserica cea româneasca”. Aceasta bisericuta de lemn a fost

loc de închinaciune si reculegere pâna în anul 1784 când a fost ridicata biserica actuala din deal. Pentru uniti se construieste in centrul orasului una pompoasa care a fost terminata în 1800.

Biserica româneasca nu s-a marginit doar la a sustine credinta stramoseasca ci, prin preoti si diecii ei cunoscatori ai slovei au aprins si întretinui lumina stiintei de carte.

Preocupari similare au si românii unita Astfel kt cererea vicarului episcop Meletie Covaci adresata in 1756 Consiliului Locotenential de a crea “scoli poporale” la Oradea, Beius si Vascau, împarateasa raspunde favorabil. Cert este ca la mijlocul secolului al XVIII-lea în Beius exista o scoala în care invatau atât copii din familiile unite cât si ortodoxe. Scoala este atestata si printr-un document pastrat la Arhivele Statului din Oradea si anume catalogul elevilor din Beius datat 19 iunie 1759,in care gasim numele a 12 elevi si al învatatorului Nyekeforo Papp.

Trebuie sa mentionam si faptul ca înca din anul 1553 în oras functiona o scoala cu limba de predare latina.

Împarateasa Maria Tereza a acordat atentie înfiintarii scolilor în scopul luminarii popoarelor din monarhie si în acest scop a dispus sa se ridice scoli în fiecare comuna cu obligatia locuitorilor de la sate sa-si trimita copiii la scoala. Interesul manifestat de împarateasa pentru cultivarea popoarelor a avui kt baza cel putin doua cauze: nestiinta de carte ca urmare a dominatiei îndelungate a turcilor si nevoia de osteni destoinici si supusi.

Legea (Regulamentul) scolar “Ratio educationes totius que rei Liberarie per Regnum Hungariae ete Provincias euden adnexas” (1777) dispune înfiintarea scolilor în toate comunele „ca fiecare natiune sa fie instruita prin scoalele sale nationale „ in fruntea carora sa fie învatatori cunoscatori ai limbii materne dar si in acele Umbi folosite mai mult. Scolile se împart în trei categorii: satesti, oppidane si orasenesti.

In lupta de eliberare sociala si nationala a românilor din Transilvania un eveniment memorabil a fost marea rascoala de la 1784 condusa de Horea, Closca si Crisan. Rasunetul rascoalei ajunge si în Tara Emisului umplând de speranta inimile celor asupriti. Temeiul acestei rascoale a fost demonstrat de înlesnirile acordate ulterior.

La 5 iulie 1787 împaratul losif al II-lea întareste dreptul orasului de a tine patru târguri peste an: primul la 16 februarie, al doilea kt 4 mai }al treilea la 3 august al patrulea la 4 noiembrie si în fiecare joi piata saptamânala. Urmarea este dezvoltarea economica si demografica deosebita, care va pregati terenul pentru rolul pe care-l va juca Beiusul in secolul al XIX-lea in acest colt de tara.

Orasul va cunoaste o intensa si bogata activitate culturala si de învatamânt. Ceea ce va impulsiona în mod deosebit dezvoltarea orasului si ridicarea sa culturala va fi deschiderea unui gimnaziu de catre vladica Samuil Vulcan în 1828. Acesta purta inscriptia „Educatione iuventuti huius provinciae” deschidea larg portile pentru luminarea tinerimii din toate provinciile vecine. Dupa cum constata Constantin Pavel: “Gestul episcopului fondator intr-o vreme de nesiguranta si necurmate razboaie de la începutul sutei a XIX-a devine un act eroic si istoric de cea mai mare importanta în viata românilor ardeleni. ..Peste 338 de sate românesti numai în cuprinsul Bihorului fara urma de vreo scoala româneasca mai înalta. si unde mai pui Aradul, din nemijlocita apropiere, cu o populatie exclusiv româneasca. ..si pe urma Satmarul si Maramuresul, sa nu mai amintesc si Banatul. Pe toata aceasta imensa întindere româneasca n-avea nici o scoala nationala secundara.”

Infiintarea acestei institutii de învatamânt a fost un eveniment de mare însemnatate pentru românii din Transilvania deoarece va pregati intelectuali români care vor deveni luptatori neobositi pentru libertate nationala, pentru unirea tuturor românilor. Intelectualii Beiuseni (si bihoreni) profesorii acestui asezamânt cultural, clerul bihorean, vor duce o lupta necurmata pentru transformarea gimnaziului în liceu si pentru pastrarea limbii române ca limba de predare. Aceasta se dobândeste în doua etape - prima: 1836-1837 când gimnaziul este completat la sase clase iar in a doua etapa intre 1851-1852 când episcopul Vasile, baron de Erdefy, ridica liceul la opt clase.

Episcopul Mihai Pavel numit de Nicolae lorga “emeritul binefacator prin scoli si danii” da in folosinta la 1 septembrie 1891 “. Internatul pavelean “pentru elevi si localnici, dupa ce la 1887 adaugase la lacasul initial înca un corp de cladire. Tot Mihai Pavel deschide la 22 septembrie 1896 o scoala medie de fete si un internat pentru “o suta de copile”.

Episcopul Dimitrie Radu, personalitate cu vederi liberale, apreciat de Nicolae lorga ca “prelat a carui viata întreaga a fost strâns legata de luptele nationale“ adauga noi constructii pentru largirea edificiului gimnazial. Printre acestea este si “Fundatia Radu” realizata prin reconstruirea unei case din vecinatatea liceului, cladire în care a functionat Libraria si Tipografia “Doina, iar mai târziu au fost tiparite ziarul “Beiusul” si revistele “Observatorul, “Crisul Negru” si altele. Cea mai mare parte din venit era destinat pentru sprijinul scolii si elevilor.

Putem afirma ca Beiusul a fost prezent in toate marile evenimente ale istoriei neamului nostru: Dupa David Prodan Beiusenii au adapostit-o pe sotia lui Horea care era cautata de autoritatile vremii spre a fi arestata. In revolutia de la 1848 orasul este prezent prin loan Dragos deputat de Beius în Dieta de la Budapesta care a negociat o întelegere între revolutionarii maghiari si români în primavara lui 1849, si prin profesorul Ion Munteanu participant direct la revolutie.

Românii Beiuseni au fost aproape în permanenta reprezentau in Parlamentul de la Budapesta. Intre anii 1866-1872 l-au avut pe Dimitrie lonescu, cel care a luptat pentru Liceul „Samuil Vulcan” Beiuseanul Partenie Cosma remarcabil luptator pentru drepturile românilor, a reprezentat orasul în Parlament între anii 1872-1881. Mai târziu nume te lui va fi legai de înfiintarea si activitatea “Astrei” din Sibiu, Banca “Albina” din Sibiu si crearea Partidului National Român, el facând parte din grupul care a elaborat programul partidului. Dintre parlamentarii Beiuseni mai amintim pe Vasile Lucaciu (Leul de la Sisesti), personalitate deprima marime in istoria luptelor pentru realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Dupa stingerea revolutiei de la 1848 în viata economica si sociala a orasului se petrec schimbari importante. Câte târgurile Beiusului se îndreptau oameni din toate colturile Crisanei, Banatului si Tarii Motilor aducând spre valorificare produsele muncii lor.

Beiusul este un punct central în Depresiunea Beiusului, fapt pentru care multi istorici o numesc Tara Beiusului. Târgurile de peste an aveau si un caracter social, cu ocazia lor „arvunindu-se” mâna de lucru pentru zonele de câmpie mu pentru lucrarile agricole din zona. Astfel era „târgul slugutelor„ ce avea loc de Sângeorz.

Un remarcabil eveniment în viata culturala a românilor din Beius a fost înfiintarea Casinei Române în 1871 din initiativa lui Partenie Cosma care va raspândi cultura în Tara Beiusului si ideea luptei pentru pastrarea fiintei nationale si pentru unirea tuturor românilor. Casina Româna a fost socotita “mama tuturor celorlalte societati si asociatiuni culturale ce s-au creat în Beius „întreaga viata social-politica si culturala a orasului a pulsat în cadrul si in Jurul acestei casine: biblioteca publica, conferintele, portul popular, adunarile meseriasilor si negustorilor. O importanta actiune organizata de membrii casinei a fost colectarea de fonduri si bunuri de întrebuintare îndelungata pentru frati de peste Carpati Luptatori in razboiul pentru independenta.

Consultând lista membrilor Casinei Române constatam ca figurau nume din întreaga Tara a Beiusului ceea ce dovedeste ca orasul a fost un important centru polarizator pentru satisfacerea necesitatilor educational-culturale a locuitorilor din zona.

Legat de razboiul pentru independenta trebuie amintit ca Regimentul 2 Dorobanti cu garnizoana actuala în Beius a participat la acest razboi si o parte din trupa subofiteri si ofiteri au fost decorati prin Înaltul Decret 1245 din 22 mai 1878.

Pentru a putea promova idealurile culturale si ideea unitatii nationale intelectualii orasului împreuna cu învatatorii si preotii satelor creeaza numeroase alte societati si asociatiuni culturale : Reuniunea meseriasilor români, Despartamântul Beius al Astrei, Reuniunea de cântari “Lyra”, Reuniunea femeilor române din Beius si jur, care activau nu numai în Beius ci si în sate unde îsi creeaza “sectiuni”, filiale”, “agenturi”.

Un alt moment important în viata orasului Beius l-a constituit lupta deputatilor români din Parlamentul din Budapesta împotriva Legii ha Appony prin care se elimina din învatamânt predarea cunostintelor în limba româna. In sprijinul acestei lupte locuitorii orasului si taranii din satele din întreaga Tara a Beiusului au participat "în numar impresionant” la o mare adunare populara de protest la 4 aprilie 1906.

Pentru a întregi tabloul actiunilor de consolidare a imitam nationale mentionam evenimentul alegerii în Vasile Lucaciu, “Leul de la Sisesti” deputat în Parlamentul de h Budapesta ,1a 27 august 1907. Referindu-se kt desfasurarea campaniei electorale si alegerea Iui Vasile Lucaciu ziarul “Lupta” din Budapesta scria: “Beiusule falnic, tu care prin truda si jertfa facusi aceasta, minune, cuib de vechi cnezi si voievozi români, izvor de lumina pe care ni l-au dai Samuil Vulcan si Mihai Pavel. Astazi marire tie se cuvine, Beiusule. Tie celui dintâi dintre orasele si satele românesti din Bihor”.

De-a lungul deceniilor, polarizarea în jurul Beiusului a întregii suflari românesti din tara ce-i poarta numele se accentueaza devenind organizatorul luptei pentru împlinirea visului de aur al tuturor românilor, Marea Unire cu Tara Mama. Aceasta polarizare devine mai evidenta kt finele secolului trecut si în perioada interbelica.

La 31 octombrie 1918 ia fiinta Consiliul National Român Central iar la 3 noiembrie Consiliul National Român din Beius având ca presedinte pe dr. Ioan Ciordas. In prealabil, în luna octombrie luase fiinta Garda Nationala Româna compusa din 20 de luptatori si care a primit ulterior o organizare militara serioasa cu 70 de soldati si câtiva ofiteri sub comanda capitanului loan Vostinar.

Populatia din Beius a primit cu deosebita bucurie rezultatul luptei lor - reintroducerea limbii române ca limba de predare în Liceul “Samuil Vulcan”.

Ca o recunoastere a luptei si militantismului beiusenilor pentru idealurile românilor din Ardeal si pentru meritele sale personale în organizarea si conducerea acestor activitati în Beius dr. Ioan Ciordas este ales membru de vaza în conducerea centrala a Partidului National Român. El a fost printre cei care au elaborai si adoptati Proclamatia de Unire cu Tara din 12 octombrie 1918 de la Oradea.

La 27 noiembrie 1918 in localul Casinei Române are loc adunarea electiva a cercului electoral Beius - Vascau In care din ordinul Consiliului National Român central suni alesi 5 delegati pentru Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia printre care si Beiusenii loan Ciordas si Ilarie Crisan.

In acelasi local si aceeasi zi se constituie provizoriu si îsi alege delegatele pentru Alba Iulia Reuniunea femeilor române din Beius si împrejurimi. Asociatiunea se constituie definitiv în ianuarie 1919. La Aiba Iulia si-au trimis delegati mai toate societatea si asociatiunile culturale si profesionale din Beius.

In vreme ce reprezentantii orasului la Alba Iulia ascultau Proclamatia Unirii, acasa in Beius ziua de 1 decembrie 1918 a fost sarbatorita cu toata solemnitatea dar si cu toata bucuria. La întoarcerea acasa delegatilor ti s-a facut o primire triumfala. In ziua de 26 decembrie 1918 la Beius s-a tinut o mare adunare populara la care au participat pe lânga oraseni si “o impresionanta multime de tarani” din satele Tarii Beiusului cu care ocazie Petru E. Papp protopopul ortodox român de Beius a vorbit despre însemnatatea actului de la 1 Decembrie 1918.

Cu toate ca Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia a hotarât si consfintit unirea Transilvaniei cu România reprezentantii Antantei au fost de acord sa se impuna o linie de demarcatie provizorie prin care Bihorul si judetele limitrofe ramâneau sub jurisdictia vechii stapâniri. Aceasta situatie precum si izbucnirea revolutiei socialiste ungare dupa modelul rusesc a dezlantuit actiuni de terorizare a românilor.

Elementele revolutionare si comandamentul din Beius având în frunte pe cei mai sovini si nationalisti dintre ei se fac vinovati de crime comise in localitatile Sighistel, Fanate, Câmpani de Sus, Câmpani de Jos, Lunca, Vascau, Cârpinet, Finis, Beius. Printre cei ucisi bestial se aflau capii miscarii unioniste, martirii Beiusului, Bihorului, ai României, dr. Ioan Ciordas si dr. Nicolae Bolcas din Beius, Nicolae Bogdan din Vascau, Gheoghe Palcut din Finis si un mare numar de tarani din localitatile mai sus mentionate.

Dupa primul razboi mondial se impunea ca o necesitau redresarea economica a Tarii Beiusului lipsita de industrie cu o populatie saraca ce dispunea de insuficiente mijloace de trai.

Situatia clasei muncitoare se înrautateste, muncitorii solicitau interventia ziarului “Beiusul” pentru a gasi un loc de munca. Singura sursa de câstig era munca la padure, dar guvernul opreste exploatarea lemnului ceea ce loveste crunt mai ales satele din zona montana.

Reforma agrara din 1921 aduce unele imbunatatiri în conditiile de viata. In Beius sunt împroprietarite 144 persoane cu terenuri în intravilan si 108 cu terenuri în extravilan.

Desi a avui scaderile ei in conceptie si mai ales in aplicare reforma agrara a contribuit la dezvoltarea relatiilor de productie capitaliste din agricultura si a îmbunatatit situatia materiala a unei pâr ti a taranimii.

In perioada interbelica relatiile de productie capitaliste se fac simtite si in Beius. Apar mici fabrici si ateliere: fabrica de spirt fabrica de caramida, moara mecanica, uzina electrica, moara de ulei. In Beius sunt aproximativ 119 comercianti si tot atâtia meseriasi la o populatie de 4293 locuitori la finele anului 1930.

In perioada Dictatului de la Viena Bihorul a pierdui cek mai bogate zone care au devenit surse de materii prime si produse agro-alimentare pentru armatele hortiste si germane.

Este o perioada deosebii de grea pentru Beius deoarece fiind în partea care nu a fost cedata devine resedinta de judet unde sunt mutate toate autoritatile si institutiile judetene cu personalul lor si în plus a trebuit sa faca fata unui mare numar de refugiati in conditiile în care orasul si locuitorii nu erau înstariti.

Aceasta situatie dureaza pâna dupa octombrie 1944 când Oradea este eliberata si administratia se reîntoarce la, vechile locuri ceea ce nu usureaza prea mult pe Beiuseni care trebuie sa faca fata greutatilor impuse de reconstructia tarii.

Intr-un document din 13 februarie 1940 se mentioneaza ca Beiusul are “5070 suflete din care 978 capi de familie reprezentau pe profesiuni: 236 functionari (în acest numar intra si judecatorii precum si profesorii), 25 avocati, 2 notari publici, 9 preoti, 44 ofiteri, 54 subofiteri, 11 medici, 6 farmacisti, 2 medici dentisti, 75 comercianti, 2 cofetari, 8 macelari, 18 croitori, 16 cojocari, 6 coafori, 10frizeri, 3franghieri, 3 fotografi, 2 tapiteri, 7 zugravi, 9 constructori, 11 cizmari, 7 dulgheri, 2 librari, 1 compactor, 1 tipograf, 30 pantofari, 6 brutari, 35 zidari, 5 dogari, 12 morari, 3 sobari, 4 tinichigii, 4 chelneri, 2 curehri, 7 rotari,, 4 palarieri, 2 caciulari, 6 gradinari, 1 vopsitor, 1 pieptanar, 2 rictuitori de ghete, 8 tabacari, 2 sitari, 2 tocilari, 4 ceasornicari, 1 hornar, 1 pietrar, 3 hahami, 1 legator de perii, 23 carausi, 142 plugari, 21 muzicanti. In oras functiona Banca populara Regionala “Vintila Bratianu, Cooperativa agricola “Beiusana” si Cooperativa Crisul Negru. Sunt 778 case construite din caramida si câteva din lemn... Exista un dispensar comunal si un spital pe specialitati, 3 farmacii... Sunt 4 scoli primare cu 7 clase: scoala primara de stat cu 223 elevi scoala primara romano-catolica cu 26 elevi, scoala primara reformata cu 35 elevi si scoala izraelita cu 31 elevi... 2 biserici ortodoxe, 2 biserici unite, 1 catolica, 1 reformata, 1 sinagoga, 1 casa de rugaciune pentru baptisti plus 6 capele.”.

Comertul în cea mai mare parte este reprezentat prin comertul de stat prin Cooperativa “Incoop“ si prin comertul particular care cuprindea: 4 magazine textile, 1 magazin fierarie, 1 magazin articole sticlarie, 14 magazine mixte, 24 cârciumi, 2 restaurante, 2 cofetarii, 2 tutungerii, 2 librarii, 1 cooperativa cu caracter universal. Ateliere: 1 aramarie, 4 brutarii, 15 croitorii, 10 cizmarii, 3 ceasornicarii, 5 croitorii dame, 12 cojocarii, 1 compactorie, 3 coafuri, 3 cofetarii, 1 curelarie, 3 dogari, 2 dulgherii, 4 fierarii, 2 frânghieri, 3 geamgii, 1 electrice, 1 instalatori, 3 foto, 8 frizerii,, 4 lacatuserii, 2 lingerii, 10 macelarii, 2 tinichigerii, 16 pantofari, 4 tabacarii, 5 tâmplarii, 2 tocilarii, 2 rotarii, 3 palarierii, 2 opincari, 1 sitari, 1 mobila, 2 chimice.

Cooperative : “Victoria”, “Doina”, “Bradul Beiusului”, “Crisul”, “Beiusana“ - banca populara. Situatia sanitara: 9 medici ,6farmacisti si 4 dentisti.

Institutii publice:

Prefectura Beius, Primaria orasului, Judecatoria mixta, Comisariat de politie, Birou de siguranta, Sectia de jandarmi pentru plasa Beius, Perceptie fiscala, Serviciu de control fiscal, Garda financiara, Ocol agricol, Ocol silvic, Liceu de baieti, Liceu de fete, Scoala normala de conducatoare, Scoala de ucenici, Scoala primara de stat, Scoala primara reformata, Subinspectoratul muncii, Oficiul PTT, Gradinita de copii de pe lânga scoala primara, Gradinita de copii de pe lânga scoala normala de conducatoare, Spital de stat, Serviciu sanitar uman Serviciu sanitar veterinar, Depozit MAT, Oficiul casei asigurarilor sociale, Gara CFR, Oficiul SA Telefoane, Regimentul 35 artilerie, Biserica ortodoxa româna, Biserica româna imita, Biserica romano-catolica, Biserica reformata, Biserica izraelita, Comisia locala a sindicatelor unite. Organizasi politice:

Partidul muncitoresc român, Partidul national popular, Frontul plugarilor, Uniunea populara maghiara, Uniunea femeilor democrate române, Uniunea democrata evreiasca, Sindicatul salariatilor comunali, Sindicatul corpului didactic, Sindicatul micilor meseriasi, Sindicatul comerciantilor.

In oras mai functionau urmatoarele : 0 sala de teatru,o sala de cinematograf, un hotel,un camin de ucenici, doua centre de lapte,cantina copiilor saraci care functiona sub patronatul primariei si era subventionata de aceasta.

Intr-un alt document din 1 iulie 1955 se mentioneaza faptul ca în Beius sunt 1950 cladiri suprafata locuinte lor fiind de 8570 ha. La data de 15 septembrie orasul avea 6150 locuitori din care barbati 2971, femei 3179 si 1877 familii. La data de 24 noiembrie 1955 în oras existau 3 autoturisme, 1 autobus ,8 autocamioane si 4 tractoare rutiere în sectorul de stat si 1 tractor si 3 motociclete în proprietate privata.

Dupa cum se poate constata dezvoltarea economica si demografica a orasului Beius a fost extrem de lenta, situatie ce se mentine pâna la reforma administrativ-teritoriala din 1968 când în oras sunt amplasate o seama de institutii cu caracter teritorial, precum si unele sectii sau servicii ale unor unitati productive din Oradea printre care amintim: Oficiul muncii, Punctul de lucru ADAS, Oficiul de gospodarire a apelor, Depozitele UJCOOP, Tribunalul teritorial, Judecatoria, Filiala Bancii Nationale si altele care au oferii noi locuri de munca. Dintre sectiile cu caracter productiv amintim: Santierul de drumuri, Coloana auto si serviciul de investitii 1 MTF, Coloana ITSAIA, Santierul TCLO.

Pâna în 1972 unitatea cu cel mai mare numar de salariati a fost Fabrica de industrie locala cu aproximativ 380 salariati. In 1972 a fost data în folosinta Fabrica de mobila care a pornit la drum cu 500 salariati iar în 1990 a ajuns la 1500 salariati. In 1977 intra în productie Fabrica de masini de gaurit cu peste 860 salariati în care în prezent au fost disponibilizati peste 50 la suta. Mai mult de 50 la suta din salariatii ce lucreaza în întreprinderile si institutiile orasului sunt navetisti.

Am facut aceasta prezentare istorica a orasului Beius pentru a scoate în evidenta rolul important pe care l-a jucat acesta în vestul tarii de-a lungul anilor.

Orasul Beius are o existenta multiseculara ,înca din veacul al XIII-lea a fost sediul administratiei Domeniului episcopal catolic, a avut un liceu cu limba de predare româna - al doilea din Transilvania, într-o perioada dificila pentru romanitate, a avui o bogata viata culturala si a dat oameni de vaza care i-au purtat cu cinste numele.

Locuitorii din Tara Beiusului sunt într-o relatie de dependenta cu orasul Beius care le asigura locuri de munca, posibilitati de aprovizionare, prestari de servicii publice, educationale si culturale.

 

www.tarabeiusului.ro

Cauta in site

PANTANO
RECLAMA TA  la tara Beiusului EMF EXTREME WEST COMPUTERS BEIUS STIRI DOI LUPI APUSENI HUNTING GUARDIA SECURITY