Login

Register

User Registration
Login Close
---

---
Cumpara CANA Tara Beiusului
Cazare transport anunturi shop
A+ A A-

Vascau

Orasul Vascau este aşezat în partea de sud-est a judeţului Bihor, pe DN 79, pe cursul superior al văii Crişului Negru, străjuit de Munţii Bihorului la răsărit şi Munţii Codru – Moma spre apus, oraşul Vaşcău şi localităţile din jurul său formează una dintre cele mai pitoreşti zone ale judeţului, fiind în acelaşi timp parte componentă a „Ţării Beiuşului”; situat în culoarul depresionar deluros, la nivelul căruia se realizează întrepătrunderea dintre Munţii Apuseni şi Câmpia de Vest.

Vascau

 

Vascau (maghiara Vaskoh, din vas „fier” si kohó „furnal”) este un oras în judetul Bihor, Transilvania, România, aflat la o distanta de circa 7 km de orasul Stei. Are o populatie de 2.863 locuitori si o suprafata de 6.504 ha.

Din punct de vedere al unitatilor teritoriale de planificare din judetul Bihor, localitatea Vascau, împreuna cu localitatile apartinatoare, face parte din Zona de Sud-Est SteiNucetVascau.

Asezat în partea de sud-est a judetului Bihor, pe DN 79, pe cursul superior al râului Crisul Negru, fiind limitat de Muntii Bihorului la rasarit si Muntii Codru – Moma spre apus, orasul Vascau si localitatile din jurul sau formeaza una dintre cele mai pitoresti zone ale judetului, fiind în acelasi timp parte componenta a „Tarii Beiusului”.

Asezat în culoarul Depresiunii Beiusului, la nivelul caruia se realizeaza întrepatrunderea dintre Muntii Apuseni si Câmpia de Vest, Vascaul este pozitionat la intersectia paralelei de 46° 28′ latitudine N cu meridianul de 22° 28′ longitudine E.

Localitatea este limitata în Est de satele Varzarii de Jos si Varzarii de Sus, în Sud de satele Carpinet si Izbuc, la Vest se învecineaza cu satele Cîmp si Colesti, în Nord cu satul Sustiu (localitate componenta a comunei Lunca), iar în imediata vecinatatea se gasesc alte doua orase ale judetului: orasul Nucet – în Est, iar la 7 kilometri spre Nord, se afla orasul Stei.

Vascaul, luat împreuna cu satele componente, prezinta urmatoarele limite: Nord – satul Sustiu, Nord-Est – satul Sîrbesti (comuna Lunca), satul Cîmpani (comuna Cîmpani), Sud – satele Leheceni, Carpinet, Izbuc (comuna Carpinet), Sud-Vest – comunele Dezna si Moneasa (judetul Arad), Sud-Est – satele Poiana, Saliste de Vascau (comuna Cristiorul de Jos), Est – Fînate (comuna Cîmpani) si orasul Nucet.

În componenta orasului Vascau intra satele:

Câmp

Câmp-Moti

Colesti

Varzarii de Jos

Varzarii de Sus

Suprafata totala a teritoriului orasului Vascau împreuna cu localitatile componente este de 66,135 km², ceea ce reprezinta 0,88% din teritoriul judetului Bihor.

Relief

Se disting în cadrul reliefului urmatoarele unitati: Muntii Biharia, Muntii Codru-Moma, Dealurile Crisene, Depresiunea Beius.

Relieful muntos al orasului Vascau scoate în evidenta altitudinea de 295 m.

Cel mai reprezentativ este relieful dezvoltat pe roci carbonatice, care se suprapune peste Platoul Vascau, ce se înfatiseaza ca o cununa de depresiuni închise, lipsite de cursuri de apa. La marginea platoului se remarca prezenta rocilor impermeabile, care formeaza o cununa montana, cu Vf. Momuta (930 m) ca cel mai înalt punct altimetric.

Platoul Vascau este sarac în ape permanente, ele pierzându-se în ponoare. Printre aceste vai se remarca: valea Cohuri-Ponor, valea Ponoras si valea Recea. Cea mai semnificativa, ca debit si lungime, este valea Pampar, care vine de la Calugari, trece prin Izbuc, apoi se pierde într-o uriasa gura de pestera numita Cîmpeneasca (avenul are 35 m adâncime). Dupa aproximativ 3 km de la gura pesterii, drum strabatut subteran de Pampar, apa iese la suprafata la Vascau, într-un punct numit izvorul din Boiu.

Pe marginea Platoului Vascau sunt 2 izbucuri deosebite: unul în valea Brihenilor si altul în hotarul localitatii Calugari. Izbucul de la Calugari, care în trecut avea dubla intermitenta, în prezent are o singura intermitenta, fiind declarat rezervatie geologica naturala.

De-a lungul muntilor se întind Dealurile Crisene ca o treapta prelunga a Muntilor Apuseni, având în interiorul Depresiunii Beiusului o dispozitie în amfiteatru, reteaua hidrografica fiind convergenta. Ele sunt rezultatul unui proces de eroziune asupra piemontului de acumulare de la baza Muntilor Apuseni, precum si asupra unui strat de marne, argile, pietrisuri si nisipuri.

Din Dealul Curmaturii Cristiorului, prin culmea principala care trece din Dealul Mare prin Dealul Murgului, Dealurile Izbucului pâna la Dealurile Vascaului se prezinta sub forma unui lant de culmi deluroase, între care amintim: Rontaru (910 m – Colesti), Cicera Ursului (900 m – Câmp), Merisor sau Porceasa (900 m – Câmp-Moti), Vf. Runcului (860 m – Briheni), Magura Osoiului (620 m – Vascau).

Depresiunea Beiusului este un rezultat al afundarii formatiunilor de tip carpatic din partea de vest a Muntilor Apuseni. Vaile sunt largi si putin adânci, favorizând asezarile umane. Asa sunt: Valea lui Tiesu, Valea Rudareasa, Valea Balineasa.

În partea sudica a orasului Vascaului, caracterizata prin prezenta dealurilor piemontane ca o prelungire a Muntilor Codru-Moma, amintim câteva dintre aceste culmi deluroase:

Vârful Rontarul (910 m – Colesti)

Cicera Ursului (900 m – Câmp)

Varful Merisor/Porceasa (900 m)

Cornet (650 m – Câmp)

Vârful Osoiu (620 m – Ples).

Muntii Bihorului

Reprezinta unitatea cea mai înalta si mai masiva din cadrul Apusenilor. Sunt alcatuiti din sisturi cristaline si calcare mezozoice, ceea ce a impus o mare diversitate morfologica: relief de nivelare policiclica, relief glaciar si crionival. La poalele vârfului Cucurbata Mare (1849 m) au fost identificate 2 circuri glaciare incipiente. Culmile acestor munti coboara domol si prelung spre Depresiunea Beiusului.

Muntii Codru-Moma

Care închid Tara Beiusului la vest, sunt formati din 2 grupe muntoase (Muntii Codru în partea de nord si sud-vest si Muntii Moma în partea de sud-est) despartite de valea Briheni în est si valea Moneasa în vest. Sunt alcatuiti din sisturi cristaline si intruziuni granitice, calcare, gresii si roci vulcanice. Sunt munti din categoria celor mici (vf. Plesu – 1112 m, altitudinea maxima), în care calcarele au generat un carst dintre cele mai interesante, unde apare întregul complex de forme endocarstice si exocarstice.

Vegetatie

Se remarca etajarea vegetatiei pe verticala. Padurile de conifere ocupa regiunile muntoase situate între 1000-1650 m, des întâlnite fiind: molidul (Picea excelsa) si bradul (Abies alba). Etajul fagului, cuprins între 600-1000, are specific fagul (Fagus silvatica), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul (Carpinus betulus). Etajului stejarului (pâna la 500 m altitudine) îi sunt specifice: gorunul (Quercus petraea), sângerul (Cornus sanguinea).

Vegetatia de silvostepa, care avea o mare raspândire în trecut a cedat locul culturilor agricole.

Fauna

Padurile de conifere si de foioase includ elemente faunistice cum sunt: cerbul (Cervus elephus), ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), jderul de padure (Martens martens), mistretul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus).

Se remarca numarul mare de pasasri: privighetoarea (Luscinia megarhynchos), turturica (Streptopelia turtur), mierla neagra (Turdus merula) si elemente ale faunei ihtiologice: pastravul (Salmo trutta fario), mreana (Barbus barbus), cleanul (Leuciscus cephalus).

În pârâul Boiul se gaseste pastravul si slavoca, în pârâul Cristiorel mreana vânata si pastravul, în Taul lui Ghib, Taul de la Colesti si Taul Dâmbu Soimului specii de caras si pile.

Soluri

Specifice padurilor de fag si în amestec de fag cu rasinoase sunt solurile brune de padure, în arealul padurilor de molid se identifica paduri brun-acide, iar în Muntii Codru-Moma se identifica rendzinele.

Clima

Regiunea Vascau are un climat temperat continental moderat, care rezulta din pozitionarea în vestul Muntilor Apuseni, care se opun patrunderii maselor de aer polar din directie E, regiunea fiind sub influenta aerului oceanic, umed si rece, determinând ca verile sa fie calduroase si iernile nu foarte aspre, în vaile dealurilor creându-se acumulari de aer rece, iar pe crestetul dealurilor acumulari de aer mai cald.

Temperatura medie anuala este de 9,8°C în vatra depresiunii, de 7-8°C în Muntii Codru-Moma si de 2-7°C în Muntii Biharia. Temperatura medie lunara cea mai scazuta se înregistreaza în luna ianuarie (-1,3°C), iar cea mai ridicata este caracteristica lunii iulie (19,4°C).

Clima si microclima regiunii este influentata de particularitatile locale: orientarea culmilor muntoase si a povârnisurilor, adâncimea vailor, gradul de acoperire cu paduri, etc. Un rol deosebit îl constituie ascensiunea maselor de aer vestice pe pantele Muntilor Apuseni, care provoaca o mare varietate în valoarea si regimul factorilor climatici.

Media anuala a cantitatii de precipitatii este de 700 mm în depresiune si 1000-1200 mm în regiunile muntilor josi. Nebulozitatea cea mai accentuata este în lunile de iarna, aceasta scazând spre lunile de vara (în august gradul de acoperire cu nori a cerului este de 4,2).

Vânturile cele mai frecvente sunt cele de sud, urmate de cele vestice si de cele din sector nordic.

Hidrografie

Principalul curs de apa curgatoare este râul Crisul Negru ce izvoraste din masivul Muntii Apuseni (localitatea Poiana de Vascau), strabate localitatile Saliste, Leheceni si Carpinet, pentru a trece apoi prin Vascau, de unde îsi continua cursul spre localitatile Sustiu, Lunca si Stei.

De pe teritoriul Vascaului si al localitatilor învecinate râul Crisul Negru primeste numerosi afluenti: Zarea, Beleoancea, Cristiorel, Boiul, apele celui din urma au o temperatura aproape constanta, indiferent de anotimp. Afluentii care coboara din Muntii Biharia au ape mai bogate decât cei care vin din Muntii Codru-Moma. De la izvorul sau din Biharia, Crisul Negru curge printr-o vale îngusta pe directia E-V pâna la Saliste, având o panta de scurgere accentuata, apoi urmeaza o directie de scurgere SE-NV, cursul fiind meandrat, având o lungime de 4 km pe teritoriul orasului Vascau.

Debitul sau variaza în functie de cantitatea de precipitatii, vara nivelul fiind mai scazut, precipitatiile fiind mai putine.

Din afluentii râului Crisul Negru de pe teritoriul orasului Vascau se aminteste:

pârâul Boiu

iruga Morii

pârâul Baltuta

valea Boncii

În Platoul Vascaului apele permanente sunt destul de reprezentative, aproape toate pierzându-se în ponoare. Numeroase sunt ochiurile de apa din doline, numite tauri, formate datorita impermeabilitatii versantilor cu argila de calcifiere. Cele mai însemnate lacuri sunt:

Taul lui Barna;

Taul Iezer si lacul Ursului

Taul Lupului

Taul Dîmbu Soimului

Lacul Ponor de la Câmp-Moti

Taul lui Ghib (între Câmp si Izbuc)

Taul de la Colesti

Taul Tapului

Lacul antropic de la Marmura - cel mai mare lac din regiunea Vascaului

Istorie

Începuturile vietii omenesti în zona orasului Vascau sunt atestate arheologic înca din paleolitic. Bogatia bazinului hidrografic, climatul destul de blând si formele de relief, cu întinse zone muntoase acoperite de paduri, au creat conditii pentru formarea de asezari omenesti aproape una lânga alta, deci cu însemnate concentrari de populatie.

Cea mai veche mentiune documentara care indica o atestare certa a localitatii Vascau este cea din Conscrierea portilor „Liber regius”, întocmita în anul 1552 de fiscul regal, unde Vascaul apare mentionat sub denumirea de Nagykoh(ó) („Cuptorul Mare”); în acelasi timp apar mentionate si localitatile Varzari de Sus si Varzari de Jos, împreuna cu alte doua localitati, acestea disparute ulterior. Începând cu sec. al XVIII-lea, respectiv anul 1851 denumirea orasului va ilustra principala bogatie si ocupatia de baza a locuitorilor, aceea de lucratori la fierarie: Vaskoh – nume provenit din limba maghiara si format din doua cuvinte: vas „fier” si kohó „cuptor de topit, furnal”.

Dintre cele mai vechi si mai importante îndeletniciri ale locuitorilor din orasul Vascau si satele apartinatoare se pot aminti: cultura cartofului si cresterea vitelor, prelucrarea fierului, olaritul, cioplitul în piatra de marmura, cojocaritul, cizmaritul, cioplitul în lemn, zidaritul si dulgheritul, fabricarea si valorificarea varului, fabricarea si valorificarea bauturilor spirtoase, moraritul, crâsmaritul.

Pâna în secolul XIX Vascaul a facut parte din tinutul Beiusului, în 1886 Vascaul apare ca plasa independenta de Beius, având 42 de localitati. Populatia localitatii Vascau era de aproximativ 70 de persoane în 1600, ajungând la 472 persoane în 1784 si la 1264 locuitori în 1910.

Revolta din 1784 a cuprins si partile Vascaului unde a fost adusa o centurie a legiunii de Vins si unde se consemneaza faptul ca protopopul de Beius a citit în târgul de la Vascau scrisoarea vicecomitelui, care îi îndemna pe localnici sa nu dea ascultare rasculatilor.

Vascaul a fost prins si în vâltoarea evenimentelor revolutionare de la 18481849, dar mai cu seama în evenimentele marii uniri din 1918. Din Consiliul National Român pentru Oradea si Bihor faceau parte si Ioan Ovesea (contabil la banca Soimul din Vascau), dr. Augustin Ciurdariu (avocat în Vascau) si Vasile Negru (proprietar în Vascau). Vascaul si-a trimis delegatii la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia: Adrian Deseanu (protopop), dr. Augustin Ciurdariu, Alexandru Sala (învatator), Maxim Nonu (contabil).

La Vascau s-a creat si o garda nationala, condusa de locotenentul Petre Popovici, care a avut misiunea de a asigura trecerea administratiei de la autoritatile maghiare la cele române, acest lucru realizându-se deja la 11 ianuarie 1919.

Dupa unire Vascaul a devenit plasa a judetului Bihor, în urma reformei agrare din 1921 au fost împroprietariti taranii de aici cu terenurile expropriate de la Episcopia Romano-Catolica si de la cea Greco-Catolica.

În perioada interbelica s-au construit scoli în satele apartinatoare comunei Vascau, pastravaria si fabrica de marmura.

În anul 1956 localitatea Vascau este ridicata la rangul de oras, de care apartin si cele 5 sate componente, mentionate mai sus.

Cultura si educatie

Scoala Generala cu clasele I-VIII „Nicolae Bogdan

În anul anul 2001 scoala din Vascau primeste numele de Scoala Generala „Nicolae Bogdan” – Vascau , aceasta a purtat mai multe denumiri: 1981/82 – Sc. Gen. cu treapta I de liceu; 1982/83 – 1993/94 – Scoala Generala; 1994/1995 – Liceul Teoretic; 1995/1996 – 1999/2000 – Scoala cu clasele I – VIII; începând cu anul 2001 se numeste Scoala Generala cu clasele I –VIII „N. Bogdan” – Vascau.

În prezent, Scoala cu clasele I – VIII „Nicolae Bogdan” din Vascau are rol de centru coordonator pentru scolile cu clasele I – IV din: Câmp, Varzarii de Jos si pentru Gradinita cu Program Prelungit si Gradinita cu Program Normal din Vascau.

Casa de cultura „Vasile Sala

În progrmaul Casei de Cultura a orasului Vascau au loc anual manifestari grupate sub titlul „Vetre Folclorice” la care participa formatiuni artistice atât din orasul Vascau, cât si din localitatile învecinate.

De asemenea, Casa de Cultura organizeaza si gazduieste programe artistice cu ocazia „zilei orasului” la care sunt invitati atât artisti din localitate, cât si trupe de muzica populara si usoara din România.

Muzeul „Nicolae Bocu”

Punctul muzeistic „Nicolae Bocu” a fost inaugurat la data 9 Mai 1980 si trebuie precizat faptul ca a fost doar «punct muzeistic», deoarece la Scoala Generala din Vascau si în unele dintre scolile apartinatoare mai existau asemenea «puncte muzeistice», numite «muzee scolare».

Adunarea materialelor, exponatelor, pentru înfiintarea acestor «puncte muzeistice» s-a facut datorita muncii si daruirii extraordinare a profesorului Nicolae Bocu, din orasul Beius, dar originar din comuna Carpinet.

Acesta a stiut sa-i motiveze pe copiii scolilor din Vascau si satele din împrejurimi pentru a cauta si a aduna obiecte etnografice cu valoare istorica, care sa poata fi expuse într-un mic muzeu al orasului sau al scolii unde învatau.

Alaturi de vechi obiecte de uz casnic, costume populare, vase de lut, carti vechi, documente istorice, elemente de numismatica, au fost expuse si obiectele din colectia personala a profesorului Nicolae Bocu. În acelasi timp, în activitatea sa, profesorul Nicolae Bocu a fost sprijinit de autoritatile locale din acea perioada.

Prin activitatea sa, profesorul Nicolae Bocu a reusit sa recupereze o parte a trecutului si obiceiurilor acestei zone, încercand sa salveze aceasta parte de istorie pentru generatiile viitoare. Din pacate, dupa anul 1989 locatiei care gazduia micul muzeu al orasului i s-a dat o cu totul alta destinatie, iar exponatele punctului muzeistic, pentru colectionarea carora Nicolae Bocu a pus multa pasiune si careia i-a acordat mult timp, sunt înghesuite într-o sala oarecare, depozitate total necorespunzator, parte dintre acestea fiind distruse sau «pierdute».

Biblioteca oraseneasca „Alexandru Andritiou

Lacase de cult

Doua dintre cele mai vechi biseri de pe teritoriul orasului Vascau, existente de la sfârsitul sec. al XIII – lea, sunt: una greco-ortodoxa, iar cealalta romano-catolica. Din pacate nu exista informatii despre aceste doua biserici.

Biserica romano-catolica

Se stie cu precizie ca la Vascau a fost sfintita noua biserica romano-catolica la 26 iulie 1744, biserica construita pe locul celei vechi, pe dealul Calvaria, acolo unde functiona odinioara topitoria de fier si unde se gaseste si astazi. Aceasta parohie s-a construit prin grija si obladuirea contelui Nicolae Csaky, episcop de Oradea. Altarul si coloanele sunt executate din marmura de Câmp si Colesti, în mai multe culori, de o mare frumusete.

Biserica ortodoxa

Primele stiri mai amanuntite despre existenta si activitatea Bisericii Ortodoxe Românesti din Vascau le avem din anul 1716, an în care biserica aceasta deservea si Barastii (pe vatra de astazi a localitatii Vascau erau 3 localitati separate: Vascau, Barasti si Boiu). La biserica ortodoxa din Vascau, credinciosii celor trei localitati se asezau dupa pozitia localitatii fiecaruia fata de locul unde era biserica. Cei din Vascau se asezau, în biserica, în partea dreapta, iar cei din Barasti, în partea stânga. Acest obicei nu se pastreaza în ziua de azi. În anul 1874 au aparut disensiuni între credinciosii din Vascau si Barasti, disensiuni care au avut drept consecinta ruinarea bisericii; cu toate acestea, la începutul anului 1879, conflictul se stinge iar credinciosii se ocupa de repararea bisericii. Prin urmare, în anul 1880, nu s-a construit o noua biserica, cum s-a crezut mult timp, ci s-au executat doar lucrari de renovare si reparare. Biserica ortodoxa din Vascau are hramul «Pogorârea Sfântului Duh». În anul 1905, când a fost electrificat orasul Vascau, este electrificata si biserica ortodoxa.

Biserica ortodoxa din Câmp se începe construirea ei în anul 1850 si se finalizeaza în anul 1861 (având hramul «Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril».

Biserica ortodoxa din Varzari de Jos este construita de catre credinciosi în anul 1857 (având hramul «Adormirea Maicii Domnului»).

Biserica ortodoxa din Varzarii de Sus a fost construita în anul 1859, din piatra si acoperita cu sindrila (având hramul «Înaltarea Sfintei Cruci»).

Biserica ortodoxa din Colesti, mentionata înca din anul 1752, este singura de pe teritoriul Vascaului care a fost construita din lemn, fiind un monument arhitectonic de valoare istorica si una dintre cele mai vechi biserici din sudul Bihorului.

Locuri de agrement

În partile orasului Vascau exista multe locuri pitoresti atractive din punct de vedere turistic. În împrejurimi sunt si unele monumente de arhitectura populara, monumente ale naturii, biserici din lemn: bisericile din lemn de la Fânate, Rieni, Bradet; numeroase pesteri: Pestera de la Fânate, pesterile din zona izvoarelor Crisului Negru, Portile Bihorului, pesterile de pe Valea Sighistelului, Pestera Ursilor de la Chiscau, Pestera de la Câmpeneasa (Izbuc).

Pestera de la Câmpeneasca

Se afla la o distanta de 3,5 km de orasul Vascau, situata la cca. 100-150 m de ultima casa din Izbuc; traseul este accesibil cu masina pâna la un anumit punct, dupa care se merge pe o poteca usoara. Pestera este situata într-o adâncitura a depresiunii Tarina, între padurile Curpinis (N-V) si Fata Dealului (N-NE).

Apele Vaii Pamparului, dupa ce vin de la Calugari si strabat satul Izbuc, cotesc brusc si se pravalesc de la o înaltime de 35 m spre imensa gura a pesterii, fiind parca înghitite de pestera. Dar dupa ce strabat o distanta de 2 km prin pestera, apele Pamparului ies la lumina zilei la Vascau la o distanta de 500 m de oras, formând un „izbuc” puternic numit Izvorul Boiului.

În ceea ce priveste numele Pesterii Câmpeneasca se spune ca acesta s-ar trage de la numele depresiunii Tarina, unde se afla pestera si care, având aspectul unui câmp si fiind vechi loc de pasunat pentru animalele oamenilor din zona, ar fi determinat alegarea acestui nume. Datorita faptului ca, în timp, acest câmp a fost locul unde oamenii îsi aduceau si tineau boii pentru mai mult timp, oamenii i-au dat locului numele de „Bouriste”, adica locul de pasunat al boilor; acest nume s-a pastrat în paralele cu cel de „Pestera Câmpeneasca”.

Izvorul Boiu

Situat la 500 m de centrul orasului Vascau, are un puternic debit de apa care nu îngheata niciodata (temperatura apei este constanta pe toata perioada anului). Utilizând apele acestui izvor, în anul 1937 ia fiinta ]n orasul Vascau crescatoria de pastravi al lui Partenie Coroi.

Cercetarile au dovedit ca apele Pamparului, care intra în Pestera Câmpeneasca, dupa ce strabat adâncurile pamântului, ies la lumina zilei la Vascau. De aici se trage si numele izvorului, izvor a carui ape care pleaca din locul numit si Bouriste, iar la Vascau i s-a dat numele de Izvorul Boiu.

Numele acestui izvor a dat si numele unei localitati stravechi de pe vatra de azi a Vascaului, care figura în documentele din anul 1600 cu numele de satul Boiu si care ulterior s-a contopit cu localitatea Vascau. Tot de la numele acetui izvor se trage si denumirea unei strazi din oras, situata foarte aproape de izvor, care si în ziua de azi se numeste Strada Boiu.

Un alt punct de atractie al zonei îl constituie satul Calugari, localitate componenta a comunei Carpinet, sat renumit datorita Izbucului de la Calugari

Izbucul de la Calugari

Este vorba de un fenomen carstic, apa izvorului izbucnind la suprafata si apoi retragându-se (mecanismul de golire se produce pe baza sifonarii unui bazin carstic), ciclu repetându-se la un interval de 15-40 de minute, în functie de debitul apelor izvorului.

Crezând în proprietatile miraculoase ale apelor izvorului, aici a fost înfiintata o manastire, Manastirea de la Izbuc, care a devenit un atractiv punct turistic cercetat si vizitat de foarte multa lume. Pelerinajele au loc aici în fiecare an, la sarbatoarea de „Sfânta Maria Mare”, în data de 15 august, si la sarbatoarea „Înaltarea Domnului”, în data de 8 septembrie.

 

 

Cauta in site

PANTANO
RECLAMA TA  la tara Beiusului EMF EXTREME WEST COMPUTERS BEIUS STIRI DOI LUPI APUSENI HUNTING GUARDIA SECURITY