Login

Register

User Registration
Login Close
---

---
Cumpara CANA Tara Beiusului
Cazare transport anunturi shop
A+ A A-

Obiective turistice Padis, Cetatile Ponorului, Focul Viu, Muntii Apuseni.

Principalele obiective turistice sunt:

PIATRA ALTARULUI POIANA PONOR GLAVOI

ANDREI A. INDRIEŞ

1. ŞESUL PADIŞULUI

Ocupă  toată partea de nord a platoului, fiind închisă la nord de Culmea Măgura Vânătă (1 641 m), la est de Biserica Moţului (1 466 m) iar la vest şi sud de vârfurile Oşelul (1 281 m) şi respectiv Răchita (1 343 m) şi Rotunda (1 340 m). Ocupă altitudinea de cca 1 250 m, baza platoului, în această subdiviziune găsându-se Cabana Padiş şi Cantonul silvic Padiş. Fundul platoului este ocupat de cuarţite cristaline astfel că aici s-au format fie lacuri permanente, fie mlaştini oligotrofe de tipul tinoavelor, denumite local molhaşuri. Şesul se continuă spre sud cu prelungiri, ocupate şi ele de lacuri permanente sau de turbării. Aceste prelungiri sudice sunt ca nişte golfuri separate de dealuri, dealuri pe care apar la zi calcare brăzdate de lapiezuri (şanţuri săpate pe suprafaţa rocii, fie de apa de şiroire, fie de apa de scurgere rezultată după ploi), sau alte forme cum sunt, de pildă, doline sau chiar avene (ex. La Peştere, un aven situat aproape de ponorul Gârjoabei).

O prelungire pitorească este cea vestică, unde este situat cantonul silvic Padiş şi unde se găsesc numeroase lacuri şi molhaşuri. Culmile, formate din calcare sau din alte roci, sunt ocupate de păduri iar în unele locuri se ivesc calcare eliberate de vegetaţie cu microforme deosebite mai sus, care de departe par a fi turme de ovine.

În cadrul Şesului Padiş obiective de interes turistic şi ştiinţific sunt pâraiele cu  ponoarele lor, apoi cuesta Biserica Moţului şi punctele de privelişte de pe Măgura Vânătă, Biserica Moţului. Amintim aici ponoarele Gârjoabei, Trânghieştiului, Arsurii, Renghii, apoi punctul de privelişte de pe Vârful Biserica Moţului (1 466 m) de unde poate fi văzută toată partea nordică a platoului ca şi culmea sudică a Vlădesei culminând cu Vf. Cârligatele (1 694 m). Tot de pe această culme, dar de pe partea sudică, poate fi văzută culmea înaltă a Bihariei, cu vf. Cucurbăta Mare (1 849 m) şi Cucurbăta Mică (1 769 m), primul vârf uşor de recunoscut datorită releului de televiziune amplasat acolo. Un punct absolut de observare îl constituie observatorul de lemn de pe Măgura Vânătă, care oferă un minunat tur de orizont asupra întregii zone înconjurătoare.

 

2. POIANA PIATRA BOGHII

Deşi în multe lucrări această poiană este inclusă Şesului Padiş, iar în altele Poienii Vărăşoaia, noi o considerăm o subdiviziune de sine stătătoare, dar care comunică cu celelalte subdiviziuni menţionate şi cărora este subordonată după unii autori. În această poiană se găsesc şi râuri, printre care mai important este Valea Cuţilor ce dispare la baza unui mic masiv calcaros printr-un ponor, dar în această poiană sunt situate câteva lacuri carstice dintre care cel mai mare este Lacul (Tăul) Vărăşoaia. Tot în această poiană se află Peştera din Padiş, o peşteră descendentă, dezvoltată pe feţe de strat (M. Bleahu, 1981).

În această poiană pătrunde vârful maiestuos al Pietrei Boghii (1 436 m) şi Vf. Vărăşoaia (1 441 m), ultimul constituind un minunat punct de observare a regiunii. Pe acest vârf se găsesc şi trei mici avene. În est şi nord poiana este mărginită de culmea înaltă a Măgurii Vânete.

 

3. POIANA VĂRĂŞOAIA

Este poiana situată în nordul platoului, fiind delimitată la vest de Vf. Vărăşoaia (1 441 m), la est de Măgura Vânătă iar la nord de o culme joasă ce o separă de Someşul Cald. La sud, Poiana Vărăşoaia este separată de cea a Boghii prin Şaua Vărăşoaia. În cadrul poienii se găseşte micul pârâu cu acelaşi nume care dispare la baza Vf. Vărăşoaia printr-un ponor, trecând dincolo la vest, de unde se formează un afluent al Bogăi. Tot în această poiană un mic pârâu, situat chiar în nordul poienii, curge în direcţia Someşului Cald, singurul ce debuşează spre Someş, toate celelalte râuri ale Platoului Padiş ajungând în Criş.

 

4. POIANA PONOR

Constituie un  alt bazin hidrografic situat la sud de Şesul Padişului care, în mic, este o polie de cca 2 kmp. Poiana are o mare importanţă turistică deoarece aici ajung subteran apele din Şesul Padişului, după un parcurs de 3 400 m în linie dreaptă, prin intermediul Izbucului Ponor (1 100 m altitudine) iar după un parcurs subaerian de cca 600 m, apele Pârâului Ponor se pierd iarăşi subteran prin mai multe sisteme de sorburi, situate în patul văii, iar la ape mari prin sisteme de ponoare; de aici apele ajung subteran la Peştera Cetăţile Ponorului. La ape foarte mari, sorburile şi ponoarele nu reuşesc să “înghită” toate apele şi de aceea se formează un lac temporar care se drenează treptat, o parte  şi prin Valea Vraniţa, spre Valea Cetăţilor. Valea Vraniţa este azi seacă, doar la capătul inferior apare un mic pârâiaş, mai ales pe vreme ploioasă.

 

5. POIANA BĂLĂLEASA

Constituie o uvală din vestul platoului Padiş, situată chiar imediat lângă Şaua Scăriţa, şi care are continuare spre est, după o treaptă antitetică, cu Valea Cetăţilor. Este o depresiune carstică lipsită de apă curgătoare permanentă, ciuruită de numeroase doline şi mici avene, pe sub care se scurge un pârâu subteran format dintr-un izvor situat la capătul de nord-vest al poienii.

Din această poiană se ajunge fie în Şesul Padişului, fie la Peştera Cetăţile Ponorului.

Vara aici sunt instalate stâne pentru oi şi sunt aduse şi alte animale, cai şi vite, la păşunat.

Totodată, se mai observă urmele explorărilor geologice, formate de schelele de extracţie abandonate.

 

6. VALEA CETĂŢILOR-CETĂŢILE PONORULUI

La capătul de est, Bălileasa se continuă cu o vale ce începe după o treaptă antitetică de circa 40 m, la baza căreia se găseşte un mic izbuc de unde-şi are originea Valea Cetăţilor. Pârâul Cetăţilor, denumit anterior Valea Bălileasa, are un curs meandrat, şi după ce depăşeşte cantonul silvic Glăvoiu începe treptat să se adâncească intrând definitiv, dar numai pe vreme ploioasă, în Peştera Cetăţile Ponorului, care constituie în final locul definitiv de evacuare a apelor din întregul platou carstic Padiş. Pe vreme ploioasă apele ajung la peşteră dar pe vreme secetoasă apele încep să se infiltreze în patul văii. Valea Cetăţilor primeşte, dar tot pe vreme de ploaie abundentă, pe Pârâul Vraniţa, lângă care, în apropiere, se găseşte Avenul Vraniţa, de 50 m adâncime ce adăposteşte un lac pe fundul său.

Din acest sector, se poate ajunge în alte regiuni ale platoului din care menţionăm Valea Ursului şi care, de asemenea, facilitează alte legături.

 

7. VALEA URSULUI

Este o vale importantă pentru buna funcţionare hidrologică a platoului, care-şi are izvorul la baza Vf. Bălăceana (1 477 m), şi curge în direcţia vest, culegând pe cărări subterane apele din cadrul platoului Paragina, prin intermediul Izbucului Ursului, şi respectiv din Platoul Lumea Pierdută, prin intermediul Izbucului Izvorul Rece (sunt autori care deseori inversează denumirile !). Apele pârâului se pierd subteran, la ape mici, în patul văii, dar la ape mari, ele ajung la Peştera de la Căput, lângă o treaptă antitetică de circa 10 m înălţime, de unde, subteran, ajung la Peştera Cetăţile Ponorului.

Tot la Peştera de la Căput ajunge şi valea morfologică a Văii Seci, o vale într-adevăr seacă, ale cărei ape s-au pierdut în amonte şi care traversează subteran Platoul Lumea Pierdută şi ies la suprafaţă în Valea Ursului prin Izbucul Izvorul Rece.

 

8. PLATOUL PARAGINA

Constituie un mic platou suspendat faţă de Valea Ursului cu circa 50 m, străbătut de un mic curs de apă, format din doi afluenţi mici, ce se pierde subteran şi apare la suprafaţă în Valea Ursului prin intermediul Izbucului Ursului. Platoul este bine împădurit şi prezintă mici doline şi avene. Pentru a ajunge aici, forestierii au construit un drum ce facilitează ajungerea în Paragina.

 

9. PLATOUL LUMEA PIERDUTĂ

Acest platou este situat între două văi, una cu scurgere permanentă, Valea Ursului, şi una fără scurgere de apă, Valea Seacă. Platoul este suspendat cu circa 50-150 m faţă de cele două văi şi are denumirea de prin anii 1950 când suprafaţa sa era acoperită total de pădure, astfel încât lesne te puteai rătăci prin această pădure deasă. Azi în mare parte suprafaţa sa este exploatată de pădure, apărând o vegetaţie secundară deasă. Platoul nu are apă permanentă pe suprafaţa sa decât în adâncime, şi anume apele Văii Seci care străbat interiorul platoului la circa 90-100 m adâncime, pe sub avenele principale ale platoului, Avenul Negru de 108 m adâncime şi Avenul Gemănata, de 100 m adâncime, ajungând la suprafaţă în Valea Ursului prin intermediul Izbucului Izvorul Rece. Tot pe acest platou se găseşte un alt aven impresionant, şi anume Avenul Acoperit, de 54 m adâncime. Tot aici, se găseşte un mic aven descoperit în 1975 de către pionerii din Oradea, denumit de atunci Avenul Pionerilor, de 9 m adâncime. Un alt fenomen carstic interesant este o vale dolinară lungă de peste un kilometru ce ajunge în Avenul Gemănata.

 

10. BARSA COHANULUI

Este un alt mic platou situat la sud-est de Cetăţile Ponorului cu un mic pârâiaş ale cărei ape intră în subteran printr-un ponor, apele ajungând în Cetăţile Ponorului dar nu excludem nici posibilitatea ca apele sale să ajungă în Valea Galbena. Barsa Cohanului se găseşte între Cetăţile Ponorului şi Lumea Pierdută iar la exterior este mărginit de Vf. Borţigu (1 342 m). Acest mic platou are lapiezuri, doline, un ponor impenetrabil şi alte fenomene carstice.  Denumirea vine de la denumirea locală a Vaşcăului (“Cou”), deci "Barsa văşcăuanului" ar fi înţelesul denumirii. Pe culmea Borţigu se găseşte un aven, Avenul Borţigu, adânc de cca 40 m, continuat cu o sală orizontală, ce adăposteşte un gheţar.

 

11. GROAPA DE LA BARSA

Groapa de la Barsa este o depresiune carstică, după cum îi arată denumirea, fiind un bazin închis dar care nu are un drenaj subteran spre Izbucul Galbenii. Barsa este situată la sud de Bălileasa şi la vest de Valea Cetăţilor, fiind limitată la vest de creasta principală a Munţilor Bihor, având o suprafaţă de cca 2 kmp.

Versantul din partea de nord-vest este alcătuit din roci impermeabile şi anume gresii şi ca atare, aici se formează patru mici pârâiaşe care, ajungând în interiorul depresiunii, la contactul cu rocile carbonatice, pătrund în subteran prin tot atâtea ponoare. Groapa de la Barsa constituie o regiune carstică deosebită, cu numeroase fenomene interesante, inclusiv peşteri de mari dimensiuni. Astfel se pot observa ponoare, izvoare, un ponor prăbuşit, ponor cu pod natural, mici avene, doline, un lac carstic (L. Negru) de 8 m diametru, etc. Dintre marile peşteri ale Barsei menţionăm Peştera Neagră (peste 3 km lungime), Gheţarul de la Barsa, de circa 3 km lungime şi Peştera Zăpodie, ultima de peste 7 km lungime. Între prima şi ultima peşteră s-a reuşit joncţiunea iar Gheţarul de la Barsa, după cum îi arată denumirea, adăposteşte un mic gheţar la intrare. Nu s-a reuşit joncţiunea cu Peştera Gheţarul de la Barsa. Probabil că această peşteră nu are legătură  cu nici o altă peşteră, numai în aceste condiţii formându-se masa de gheaţă din această cavitate subterană.

Pe culmea vestică se găseşte un aven de circa 40 m adâncime, ce se continuă cu o peşteră şi care adăposteşte un gheţar, denumit Focul Viu deoarece tavanul peşterii este spart iar lumina solară face ca gheaţa să “scânteieze” la orele de amiază.

După cum rezultă din enumerarea peşterilor sau avenelor-peşteri, sunt trei peşteri de pe teritoriul platoului carstic Padiş ce adăpostesc gheţari şi anume Focul Viu, Borţig şi Gheţarul de la Barsa.

 

12. BAZINUL SUPERIOR AL SOMEŞULUI CALD

Ne vom referi la bazinul superior al Someşului Cald, deoarece este foarte apropiat de platoul carstic Padiş, unde se găseşte un sector de chei de circa 3 km lungime, chei săpate în calcare şi unde se găsesc numeroase fenomene carstice. Bazinul superior al Someşului Cald este separat de Padiş de culmea Măgura Vânătă.

Regiunea de izvoare a Someşului Cald este ocupată de mari suprafeţe de păduri de conifere, fapt ce amplifică măreţia şi sălbăticia locurilor. Interesante sunt aici izbucuri (Izbucul Rădesei), peşteri (Cetatea Rădesei, Peştera Tunelul Mic, Peştera Uscată, Peştera Honu, etc.), abrupturi impresionante de peste 100 m înălţime (Cuciulatul, de exemplu, etc), cascade (Moloh), ş.a. Sectorul cheilor este deci o regiune foarte sălbatică şi pitorească totodată.

Deşi nu mai intră nici regiunile menţionate în cadrul platoului carstic Padiş, menţionăm câteva regiuni deosebit de importante din punct de vedere turistic situate în preajma Padişului: regiunea Boga, Valea Galbenei, Poiana Florilor, culmea sudică a Vlădesei, Valea Gârdişoara, şi altele.

 

13. POIANA FLORILOR-VALEA GALBENEI

Regiunea aceasta, foarte apropiată şi vizitată de către turiştii care se încumetă să facă circuitul Galbenei, este situată la sud-vestul platoului Padiş, la sud de Piatra Galbenii, o stâncă calcaroasă de peste 100 m înălţime ce străjuieşte Poiana Florilor. Poiana Florilor sau “Râtu Florilor" (de la magh. rét = poiană), este foarte abruptă, având sute de specii de plante ierboase cosite de către sătenii din Pietroasa. În mijlocul poienii se află un mic izbuc, loc minunat de popas turistic.

Valea Galbenei este de asemenea foarte importantă din punct de vedere turistic dar evident şi ştiinţific, deşi nu are decât 0,8 km lungime, însă are un aspect deosebit de sălbatic şi impresionant, cu stânci calcaroase de peste 200-300 m, cu un sector de chei deosebit de sălbatic, cu numeroase repezişuri şi cascade, apele apărând dintr-un izbuc situat la baza unui perete abrupt, Izbucul Galbenii, declarat monument al naturii, ca şi toată Valea Galbenii. Valea are şi un tunel (Tunelul din Galbena), ţancuri şi lamele stâncoase, etc. De fapt, acest sector de vale se numeşte Valea Izbucul Galbenii iar valea în care debuşează, Valea Luncşoarei, doar de la confluenţa celor două văi râul unit ia numele de Galbena.

 

14. VALEA BOGA

Valea Boga este situată la exteriorul vestic al platoului, vale la care, de altfel, duce coborârea prin Şaua Scăriţa. Valea Boga se formează din mai multe pârâiaşe care vin de pe pantele vestice ale Padişului (abrupturile Bogăi) cu pantă foarte mare, cu rupturi chiar de pantă, rezultând astfel cascade (Oşelu, Boga, Bulbuci). Dintre râurile importante sub aspect turistic menţionăm Valea Bulzului ce formează amonte de satul de vacanţă Boga un sector de chei, denumite însă Cheile Bulzului, de circa 1,2 km lungime, apoi Valea Boga, Oşelu, Bulbuci, Valea Plaiului, Valea Lupşor, etc. Aval de satul menţionat se găseşte o klippă calcaroasă cu aspect de castel, denumită Piatra Bulzului iar amonte de această stâncă s-a construit un mic lac de acumulare pentru funcţionarea microhidrocentralei de aici. Scoatem apoi în evidenţă renumitul sat de vilegiatură Boga ce oferă un aspect deosebit de pitoresc cu căsuţele, vilele şi alte construcţii aferente, inclusiv hotel cu restaurant.

 

15. CULMEA SUDICĂ A MASIVULUI VLĂDEASA

Această culme, ce depăşeşte 1 600 m iar în unele puncte chiar 1 700 m, este înaltă, cu aspect masiv, fiind format din roci magmatice cu rezistenţă mare la eroziune. Menţionăm vârfurile Cornul Munţilor (1 652 m), Cârligatele (1 694 m), Şaua Cumpănăţelu (1 650 m), şa care facilitează ajungerea de la Stâna de Vale la Padiş şi invers, apoi Vf. Cumpănăţelu (1 652 m), Coasta Brăiesei, Vf. Micău (1 640 m), etc. Această culme păstrează pe creştet suprafaţa superioară de nivelare a Apusenilor, denumită Suprafaţa Fărcaş-Cârligatele. Versantul sudic al Vlădesei păstrează urme ale glaciaţiunilor pleistocene, şi anume mici circuri suspendate, circuri considerate glacio-nivale.

În continuare, vom descrie, pe scurt, principalele trasee turistice ce pornesc de la cabana turistică Padiş spre obiectivele turistice din cadrul Platoului Padiş. Ordinea traseelor turistice este dată şi în harta turismului din regiunea Padiş.

Cauta in site

PANTANO
RECLAMA TA  la tara Beiusului EMF EXTREME WEST COMPUTERS BEIUS STIRI DOI LUPI APUSENI HUNTING GUARDIA SECURITY