Login

Register

User Registration
Login Close
---

---
Cumpara CANA Tara Beiusului
Cazare transport anunturi shop
A+ A A-

Specific Padis-Scarisoara, zona carstica Muntii Apuseni.

RELIEFUL

Relieful cel mai reprezentativ pentru Munţii Padiş-Scărişoara este cel calcaros şi carstic format pe seama calcarelor şi dolomitelor mezozoice. Cele de vârstă neozoică lipsesc. Rocile carbonatice sunt reprezentative în sedimentarul autohtonului şi mai puţin în cadrul pânzelor de şariaj unde predomină rocile necarbonatice impermeabile permiene (doar în zona Tătăroaia apar câteva mici areale de calcare). De asemenea, remarcăm dispunerea în alternanţă (tip benzi) a rocilor carstificabile şi necarstificabile atât pe orizontală cât şi pe verticală. Dispunerea pe orizontală (la suprafaţă) este pe direcţia nord-sud dar şi est-vest iar dispunerea pe verticală (în profunzime) împiedică dezvoltarea carstificării la mare adâncime prin prezenţa rocilor impermeabile necarstificabile, adică de la suprafaţă până la maximum 500 m adâncime.

Rocile carbonatice se găsesc în cadrul Grabenului Someşului Cald iar în sudul lor apar roci impermeabile în culmea Măgura Vânătă. Urmează calcarele zonei Padiş şi Scărişoara delimitate la sudul lor de roci necarbonatice aflate în Groapa de la Barsa, Valea Cetăţilor, Valea Gârdişoara. Urmează o altă fâşie de calcare şi dolomite dispuse în Valea Sighiştel, Valea Galbena, Cetăţile Ponorului, Valea Gârda Seacă care sunt delimitate la sud de o altă zonă necarstificabilă reprezentată prin pânzele de Codru (M. Bleahu, S. Bordea, 1981). Toată această dispunere a rocilor este monoclinală, cu înclinare dinspre nord înspre sud.

 

CONDIŢIILE CLIMATICE

Clima Munţilor Padiş-Scărişoara este corespunzătoare munţilor cu altitudini medii, dar şi regiunilor muntoase situate în vestul ţării, în calea maselor de aer cu circulaţie vestică. Din punct de vedere climatic, Munţii Padiş-Scărişoara intră în categoria ţinutului climatic de munte jos (800-1 700 m) iar ca district climatic în categoria climatului de pădure şi de pajişti montane (şi subalpine). Având înălţimi mai reduse (1 000-1 400 m, excepţional 1 600 m) şi fiind flancaţi de munţi mai înalţi la nord (Vlădeasa de 1 600-1 800 m), la sud (Biharia 1 600-1 800 m) şi la est (Muntele Mare-1 800 m) iar în vest, în faţa vânturilor de vest, munţi mai joşi, Codru-Moma de cca 1 100 m (1 112 m maxim în Vf. Pleşu) şi o depresiune, cea a Beiuşului, care-i separă de Munţii Codru-Moma, rezultă că munţii analizaţi constituie un fel de “canal de scurgere” pentru masele de aer vestice care sunt predominante. La acest aspect se adaugă şi faptul că altitudinile cele mai mari ale acestei unităţi montane, de cca 1 600 m, se găsesc cam în centrul său, deci destul de departe de marginea lor vestică, şi ca atare, masele de aer vestice pot pătrunde relativ uşor până în interiorul acestor munţi. De aici tragem concluzia că valoarea precipitaţiilor este cel puţin egală cu a munţilor învecinaţi mai înalţi sau foarte apropiată.

Mai există un fapt deosebit, cu două componente: Munţii Codru-Moma şi Depresiunea Beiuşului. Munţii Codru-Moma, situaţi la vest de Munţii Bihor-Vlădeasa, dincolo de Depresiunea Beiuşului, au altitudini de sub 1 000 m, adică aproape egale cu a culmii Tătăroaia (1 291 m), astfel că o parte a vânturilor de vest, urcate peste Munţii Codru-Moma, îşi continuă “drumul” spre est, la acelaşi nivel, aducând umiditate abundentă asupra Munţilor Padiş-Scărişoara; a doua componentă a maselor de aer vestice, după trecerea peste Munţii Codru-Moma, coboară în Depresiunea Beiuşului după care urcă pe pantele vestice ale Munţilor Bihor-Vlădeasa (deci şi ale Munţilor Padiş-Scărişoara), suferind o răcire adiabatică, având ca rezultat condensarea vaporilor de apă şi ca urmare precipitaţii mai mari în vestul munţilor decât în estul lor.

 

VEGETAŢIA

După cum s-a precizat, vegetaţia dominantă este cea forestieră dar puternic poienită iar în regiunile locuite apar şi unele culturi agricole dar nereprezentative faţă de vegetaţia naturală.    Pădurile ocupă cca 75% (mai concret, 77,92%) din suprafaţa munţilor, diferenţiate în subtipuri după altitudine, adică în etaje silvestre, păduri de foioase în părţile joase ale munţilor şi păduri de conifere la partea superioară a munţilor, deasupra cărora apare, cu totul izolat în Munţii Padiş-Scărişoara, vegetaţia subalpină.

PĂDURILE DE CONIFERE. Aceste păduri sunt răspândite masiv, compact, în bazinele Someşului Cald, Izbuc-Călineasa, dar ele mai apar şi în bazinul Arieşului Mare, însă mai puţin compact, iar în amestec cu foioasele apar şi în alte bazine ca în Platoul Padiş, Valea Albacului, etc. Limita pădurilor de răşinoase oscilează între 1 000 şi 1 600 m, dar în bazinul Arieşului Mare coboară chiar la aproximativ 600-800 m, datorită unui climat mai răcoros ce se înregistrează pe fondul unor frecvente inversiuni de temperatură. La partea inferioară coniferele se amestecă cu fagul iar la partea superioară se face o trecere lină sau bruscă la vegetaţia subalpină.

În aceste păduri domină molidul (Picea abies) iar mai rar apar şi bradul (Abies alba) şi laricea (Larix decidua), ultima în bazinul superior al Bogăi şi Bulzului. Sunt situaţii când apar păduri de amestec, conifere-foioase, mai ales în părţile de vest şi centrală (bazinul Galbenei, culmile Platoului Padiş, ale platoului Ocoale-Scărişoara, versanţii Gârdişoarei-Gârdei Seci, Ordâncuşei, etc.). Uneori, în cadrul pădurilor de răşinoase pot să apară şi alte esenţe lemnoase ca platanul (Acer pseudoplatanus), mesteacănul (Betula verrucosa), şi foarte rar tisa (Taxus baccata), de exemplu, pe Piatra Boghii, pe Piatra Bulzului, etc. Parterul pădurilor de molid este ocupat de asociaţii vegetale ca: măcriş (Oxalis acetossala), floarea paştelui (Anemone nemorosa), trei răi (Hepatica nobilis), clopoţei (Campanula abietina, C. patula), degetăruţ (Soldanella hungarica), sau arbuşti ca scoruşul (Sorbus aucuparia), sau ferigi (Dryopteris carthusiana ssp. austriaca, Athirium filix femina), muşchi (Polytrichum şi Brium) sau ciuperci ca barba caprei (Clavaria flava), gălbior (Chanterellus cibarius), gheba de brad (Armillaria mellea), etc.

În regiunile de poieni ce apar în cadrul pădurilor de răşinoase, vegetează: fragi (Fragaria vesca), degetăruţ (Soldanella montana), clopoţei (Campanula persicifolia, C. abietina, C. glomerata), limba cucului (Gentiana praecox var. carpathica), higromezofilul amărătăciune (Senecio fuchsii), mierea ursului (Pulmonaria rubra), panseluţe de munte (Viola declinata), romaniţa de munte (Achilea stricta), ghiocel (Galanthus nivalis), ghiocelul bogat (Leucojum vernum), brânduşi (Croccus heuffelianus), etc.

În pădurea de răşinoase, dar pe lângă ape, se găsesc plante higrofile ca: nu mă uita (Myosotis silvatica), călţunul doamnei (Geum rivale), pufuliţă (Epilobium palustre), plescăiţa (Myosoton aqaticum), cujdă (Doronicum heuffelianus), ş.a. În locurile unde pădurea a fost tăiată apar flori ca: zburătoarea (Chamaenerion angustifolium), cruciuliţă (Senecio fuchsi), horşti (Luzula luzuidos), zmeură (Rubus idaeus), fragi (Fragaria vesca), graminee ca trestioara (Calamogrostis arundinacea), păiuşul (Festuca rubra), iarba fânului (Anthoxantum odoratum), etc.

PĂDURILE DE FOIOASE. În cadrul pădurilor de foioase domină pădurea de fag, fie de fag pur, fie în amestec. Fagul (Fagus sylvatica) domină în partea vestică a munţilor, pe pantele bazinului Crişului Negru, între 400-500 m şi până la cca 800-900 m, după care urmează pădurea de amestec molid-fag. În amestec poate urca chiar până la aproximativ 1 200-1 400 m, aşa cum se poate observa pe culmile ce înconjoară Platoul Padiş, fenomen datorat, după cum s-a mai precizat, inversiunilor termice (Pietrele Boghii, Bălileasa, Biserica Moţului, etc.).

Fagul este însoţit de platan (Acer pseudoplatanus), mai rar mesteacăn (Betula verrucosa), dar apar şi alţi arbori şi arbuşti: iova (Salix caprea), plopul tremurător (Populus tremula), teiul (Tilia cordata), scoruşul (Sorbus aucuparia), frasinul (Fraxinus excelsior), alunul (Corylus avellana), păducelul (Crategus monogyna), cununiţă (Spiraea ulmifolia), zmeură (Rubus idaeus). În pădurea de fagi apar numeroase plante cu flori ca: piciorul cocoşului (Ranunculus repens), şopârliţa (Veronica montana), mălaiul cucului (Luzula silvatica), colţişor (Dentaria glandulosa), micşuneaua (Viola silvestris), floarea paştelui (Anemone nemorosa), aliorul (Euphorbia amygdaloides), tilişca (Circaea lutetiana), sau ferigi, muşchi, ciuperci. Mai pot exista curpenul (Clematis vitalba), sau semiparazitul vâscul (Viscum album), etc.

Etajul următor este al stejarului, fie pur fie în amestec cu fagul, care este prezent în partea de vest, pe pantele munţilor, la contactul cu dealurile depresiunii; dar se pot întâlni şi cazuri de inversiune de vegetaţie, astfel încât fagul să fie la o altitudine mai joasă iar stejarul la o altitudine mai ridicată, fenomen întâlnit inclusiv în cadrul Depresiunii Beiuşului. Păduri de amestec, stejar cu fag, se întâlnesc pe versanţii Văii Sighiştel şi în tot bazinul Crişului Negru. Pe lângă fag (Fagus sylvatica), mai apar gorunul (Quercus sessiliflora), stejarul (Quercus robur), teiul (Tilia cordata), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus montana), carpenul (Carpinus betulus), apoi scoruşul (Sorbus aucuparia), arţarul (Acer platanoides), alunul (Corylus avellana), iar dintre numeroasele plante cu flori menţionăm câteva: mama pădurii (Asperula odorata), brusturul negru (Symphitum cordatum), steluţă (Stellaria nemorum), breiul (Mercurialis perennis), nu mă uita (Myosotis silvatica), gălbiniţa (Galeobdelon luteum), etc.

FÂNEŢELE din aceşti munţi, situate în bazinul superior al Arieşului, al Galbenei (Poiana Florilor), Casa de Piatră de pe Gârda Seacă, Ocoale, etc., cuprind sute de specii dintre care enumerăm câteva (M. Bleahu, S. Bordea, 1981): margarete (Chrysantemum leucanthemum), ranunculacee ca piciorul cocoşului (Ranunculus nemorosus), clopoţei (Campanula abietina, C. patula), pătlagina (Plantago major, P. media, P. lanceolata), sunătoarea (Hypericum maculatum, H. perforatum), cornuţă (Cerastium caespitosum), panseluţe (Viola declinata, V. tricolor), ciuboţica cucului (Primula veris), garofiţa roşie (Dianthus tenuifolius), omagul (Aconitum vulparia), barba caprei (Tragopogon pratensis), buruieniţa albă (Euphrasia rostkoviana), ventriliţa (Veronica officinalis), degetăruţ (Soldanella major), arnică (Arnica montana), muşcatul dracului (Scabiosa lucida), iarba cerii (Centaurea austriaca), chimionul porcului (Peucedanum oreosolinum), spânzul (Helloborus purpurascens), ghizdeiul (Lotus corniculatus), turta (Carlina acaulis), specii de vulturică (Hieracium jablonicense, H. biharianum, H. prodianum, H. lachenalii, H. blyttianum), păpădia (Taraxacum officinale), brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale), gramineele Festuca rubra, Poa pratense, etc. Dintre flori menţionăm: crinul de pădure (Lilium martagon), săbiuţa (Gladiolus imbricatus), bulbucii de munte (Trollium europaeus), orhidacee (Orchis cordigera, O. maculata, O. palustris, Gymnadenia conopea, Listera ovata), etc.

În regiunile calcaroase (Padiş, Bătrâna, Ocoale, Mărşoaia, Ursoaia, etc.), baza platourilor carstice este lipsită în general de arboret datorită lipsei apei, aici vegetând mai ales plante ierboase, dar ele pot fi confundate cu goluri subalpine. Dintre ierburi amintim gramineele, cimbrişor, turtă, păpădie, iar ca flori ruderale: stirigoaie (Veratrum album), ştevia (Rumex alpinus), spanacul oilor (Chenopodium bonusthenricus), urzici (Urtica dioica), etc. Dacă fundul depresiunilor carstice este ocupat de iarbă utilizată la păşunat, culmile cuprind păduri, în general de amestec, molid-fag, dar pot să apară şi arţar, carpen, etc. (vezi cazul platoului carstic Padiş, al celui din Ocoale-Scărişoara dar fenomenul poate fi observat şi în bazinetul Stâna de Vale din Munţii Vlădeasa). Stâncile calcaroase cuprind plante ca: Sessleria rigida, Trisetum alpestre, Festuca saxatilis, F. rubra, Poa alpina, rogoz (Carex sempervirens, C. rupestris, C. ornithopoda, C. brachystichystce apar rar), apoi plante cu flori ca: garofiţa (Dianthus spiculifolius), iarba surzilor (Saxifraga aizoon), măloaia (Helianthemum rupifragus), miliţea (Silene dubia), fierea pământului (Gentiana utriculosa), cupe (Gentiana clusii), ochiul boului (Aster alpinus), soponel (Thymus comosus), clopoţei (Campanula kladniana), floarea mucezii (Euphrasia salisburgensis), schinuţă (Phyteuma orbiculare), degetarul (Digitalis grandiflora), etc.

În Cetăţile Ponorului, ce prezintă un microclimat caracteristic, apar specii deosebite, ce în mod normal apar fie la latitudine mai nordică, fie la altitudini mai mari: urechiuşe (Sempervirum soboliferum), gâscariţa (Arabis alpina), volovaticul (Swertia perennis), iarba gâtului (Tozzia alpina), iarba şopârlelor (Polygonum viviparum), vioreaua galbenă (Viola biflora), apoi ferigi (Dryopteris, Cystopteris), o specie de ienupăr (Juniperus communis var. intermedia).

 

FAUNA MUNŢILOR PADIŞ-SCĂRIŞOARA

Fauna depinde de alte elemente naturale, de condiţiile climatice, de resurse de vegetaţie, de resurse acvatice, de om chiar, etc. În trecut au trăit pe aceste teritorii animale care azi sunt dispărute dar au rămas urmele lor mai ales prin schelete: urşi de cavernă (Ursus spelaeus), după cum dovedesc numeroasele schelete de urşi din peşteri (Onceasa, Urşilor, etc.), bour (Bos primigenius), zimbru (Bison bonasus), etc. Relativ recent au fost recolonizate animale dispărute din  aceşti munţi: capra neagră (Rupicapra rupicapra) pe abrupturile Bogăi (în anul 1994 existau 58 de exemplare), cerbul (Cervus elaphus-87 exemplare în anul 1994 la O.S.Sudrigiu şi 24 la O.S. Gârda) şi ursul brun (Ursus arctos) iar dintre păsări cocoşul de munte (Tetrao urogallus-19 în anul 1994) în bazinul superior al Someşului Cald. Cocoşul de munte se găseşte şi în bazinul superior al Crişului Băiţei (regiunea Gălişoaia=Ghelişoaia).

În regiunile păduroase trăiesc numeroase animale: insecte, viermi, şopârle (Anquis fragilis-năpârca, Elaphe longissima), şerpi, inclusiv vipera (Vipera berus), chiţcanul (Sorex araneus), şoarece gulerat (Apodemus flavicollis), sau animale mai mari ca vulpea (Vulpes vulpes), bursuc (Meles meles), iepure (Lepus europaeus), căprioara (Capreolus capreolus-68 în anul 1994), mistreţ (Sus scrofa-60 în anul 1994) ale cărui râmături pot fi observate în multe locuri, inclusiv pe Măgura Vânătă, lupul (Canis lupus) mai ales în Groapa de la Barsa iar iarna colindă tot platoul Padiş, apoi bazinul Someşului Cald, Crişul Băiţa, etc., ursul brun (Ursus arctos) cam în aceleaşi locuri şi care “vămuieşte” animalele domestice ale ciobanilor în sezonul cald; ca animale arboricole se remarcă veveriţa (Sciurus vulgaris), pisica sălbatică (Felis silvestris), nevăstuica (Mustela nivalis), jder (Martes faina), râsul (Lynx lynx), etc iar dintre păsări se remarcă: ciocănitoarea tridegetată (Picoides trydactylus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ce poate fi văzută şi în pădurea din Padiş, mierla gulerată (Turdus torquatus), etc.

 

APELE MUNŢILOR PADIŞ –SCĂRIŞOARA

Hidrografia Munţilor Padiş-Scărişoara este variată şi bogată, fapt ce se datorează mai multor condiţii: litologie (printre care remarcăm prezenţa rocilor calcaroase şi a celor grezoase, roci poroase care permit cantonarea unor volume importante de apă; de asemenea, permit menţinerea surselor de apă în tot cursul anului), vegetaţie, sol şi chiar activitatea umană (folosinţă, crearea de lacuri, etc.). Aşadar, factorii care contribuie la formarea resurselor de apă sunt: clima, litologia şi relieful, vegetaţia, solul şi omul. Condiţiile climatice exercită influenţa cea mai importantă în formarea resurselor de apă în primul rând prin precipitaţiile căzute iar datorită valorilor termice, în evapotranspiraţie, şi ca atare, per total, în bilanţul hidrologic. Climatul de esenţă temperată, altitudinea montană, dispunerea lor în calea maselor de aer vestice, aşezarea geografică, etc., determină o cantitate importantă de precipitaţii în cursul anului, deşi variabilă în cursul lunilor, unele luni fiind mai ploioase iar altele mai puţin ploioase, fapt de care ţin seama şi râurile privind regimul, nivelul şi debitul lor.

Influenţa asupra hidrografiei este dată de anticiclonul atlantic, de ciclonii groenlandez şi respectiv mediteranean care aduc precipitaţii bogate de peste 1 400-1 600 mm/an, rezultând un exces de umiditate şi ca atare râurile au un bilanţ excedentar de apă. Temperaturile relativ scăzute nu favorizează evaporarea puternică a apei, contribuind astfel la un bilanţ hidrologic bogat. Acest lucru este demonstrat şi de prezenţa lacurilor şi molhaşurilor care au apă în permanenţă. La cantităţile de apă formate prin ploi în sezonul cald, se adaugă şi precipitaţiile solide sau solid-lichide din  sezonul rece, care după topire, contribuie la scurgerea râurilor.

Relieful atât prin înălţime cât şi prin caracteristicile sale generale (fragmentare, înclinare, expoziţie, etc.) influenţează apele curgătoare şi în general şi celelalte tipuri de ape. Astfel, râurile cu scurgere vestică au pantă mare, chiar rupturi de pantă, iar cele cu scurgere nordică şi sudică au o pantă mai redusă pe când cele cu scurgere estică au o pantă intermediară. Sunt apoi situaţii în care scurgerea superficială este îngreunată datorită prezenţei bazinelor carstice unde râurile sunt fragmentate, apele lor pătrunzând în adâncuri, continuându-şi scurgerea în subteran până la ieşirea din nou la suprafaţă.       La contribuţia reliefului se adaugă şi cea a litologiei. În primul rând calcarele şi dolomitele, roci carbonatice, puternic fisurate care, în urma dizolvării, permit acumularea unor volume importante de ape în subteran. Rocile grezoase şi de alte tipuri, ca de pildă conglomeratul, permit scurgerea iar prin faptul că au în alternanţă benzi de roci argiloase, permit formarea unor orizonturi acvifere cu scurgere permanentă şi totodată permit stagnarea apelor de suprafaţă pe pante reduse. Stagnarea apelor de suprafaţă este dată şi de rocile cristalofiliene silicioase, impermeabile, astfel formându-se turbăriile din Padiş sau de pe Valea Izbucului. Rocile magmatice permit o scurgere la suprafaţă, permanentă, dar pâraiele şi izvoarele au un debit şi nivel scăzut (ex. Valea Lazului). Vegetaţia are un rol important în scurgerea superficială şi, prin rădăcini, chiar în cea subterană, în corelaţie şi cu tipul de sol, de rocă, de relief, etc.

Dintr-o estimare primară, cca 75% din suprafaţa Munţilor Padiş-Scărişoara este acoperită de pădure compactă sau poienită, ce reţine o mare parte din apele de precipitaţii. În general, pădurile de conifere ce domină în nord, centru şi est, reţin un procent important de precipitaţii prin coronamentul lor, în tot timpul anului, pe când pădurile de foioase reţin apa de precipitaţii doar în sezonul cald. De regulă, pădurile favorizează formarea unor surse importante de apă, mai ales în substrat, şi totodată, apără solul de acţiunea de eroziune.

Vegetaţia ierboasă permite o scurgere mai bună a apelor de precipitaţii şi, totodată, o infiltrare apreciabilă în substrat contribuind la formarea unei umidităţi importante, în corelare şi cu substratul (ex. la Padiş). Cam acelaşi rol pe care o are vegetaţia ierboasă naturală o are şi vegetaţia cultivată, care per total, ocupă o suprafaţă redusă, dar care permite o infiltrare mai intensă a apelor în subteran. Solurile au importanţă în conjugare cu celelalte elemente naturale. Tipurile de soluri, în funcţie de gradul de permeabilitate-impermeabilitate, favorizează sau nu scurgerea şi infiltrarea subterană. Solurile care deţin un procent mai ridicat de argilă în orizontul B permit o bună acumulare a apelor în orizontul de deasupra şi respectiv o bună scurgere la suprafaţă sau o stagnare a apelor în cazul pantelor mici. Omul a devenit un factor important în modelarea, directă sau indirectă, conştientă sau inconştientă (mai ales în trecut), a reţelei hidrografice şi în general a tuturor resurselor de apă. Astfel, prin defrişări de păduri şi desţeleniri apele suferă o modificare de bilanţ hidrologic (“Cine taie pădurea, acela îi seacă izvoarele” arată o lozincă silvică). Omul a construit lacuri de acumulare contribuindu-se astfel la o mai mare umiditate a atmosferei în urma evaporării apei superficiale (zona Crişului Pietros, Someşul Cald) şi respectiv la creşterea volumului de apă regional şi local.

ANDREI INDRIEŞ

Cauta in site

PANTANO
RECLAMA TA  la tara Beiusului EMF EXTREME WEST COMPUTERS BEIUS STIRI DOI LUPI APUSENI HUNTING GUARDIA SECURITY