|
PIEMONTUL BUDURESEI |
 |
 |
|
Sâmbătă, 04 Februarie 2012 06:55 |
|
FRAGMENTAREA VERTICALĂ
Fragmentarea verticală este foarte diferită pe teritoriul piemontului Budureasa-Mizieş. Se observă (vezi harta) că în general valorile sunt ceva mai reduse în nord şi nord-vestul ca şi în vestul piemontului iar cele mai mari ce depăşesc 100 m/kmp ajungând chiar la peste 200 m/kmp se găsesc în sudul şi sud-estul său. De altfel, există o oarecare similitudine cu hipsometria dar şi cu fragmentarea orizontală.
Totodată, putem arăta că acolo unde există valori mari, acolo există şi suprafeţe acoperite cu păduri.
Dr. Andrei C. INDRIEŞ
Mast. Andrei A. INDRIEŞ
Stud. Robert A. INDRIEŞ |
|
PIEMONTUL BUDURESEI |
|
|
|
Joi, 02 Februarie 2012 10:18 |
FRAGMENTAREAORIZONTALĂ
Piemontul Buduresei, după ce a ajuns subaerian, a început să fie disecat atât orizontal cât şi vertical. În articolul de faţă ne ocupăm de fragmentarea orizontală, dată de râurile permanente şi de cele torenţiale.
Râurile permanente, ca Valea Talpe, Valea Mare, Valea Mizieşului, Inarul etc., sau văile cu scurgere intermitentă, au realizat fragmentarea piemontului.
Valorile cele mai mari, de peste 4 km/kmp, se află în jurul satului Talpe (4,5 km/kmp) şi în SE piemontului.
Valori de peste 3 km/kmp se găsesc în mai multe locuri: de-a lungul drumului spre Budureasa, în jurul satului Sălişte de Beiuş, în SE piemontului etc.
Valorile de 2-3 km/kmp sunt bine răspândite pe teritoriul piemontului, ca şi valorile de 1-2 km/kmp, după cum se observă studiind harta fragmentării orizontale.
Valorile de 0-1 km per kmp sunt doar pe marginile piemontului, măsurătorile fiind strict efectuate pe suprafaţa piemontului.
Dr. Andrei C. INDRIEŞ
Mast. Andrei A. INDRIEŞ
Stud. Robert A. INDRIEŞ
|
|
VALORILE TEMPERATURILOR LA BEIUS PE LUNA IANUARIE 2012 |
|
|
|
Miercuri, 01 Februarie 2012 10:20 |
După cum am mai precizat, noi efectuăm observaţii meteorologice la domiciliul nostru, din centrul Beiuşului, casa având curte şi grădină, grădina fiind îndreptată spre direcţia nord-nord-vest. Deci, putem include cercetările noastre în categoria climatologiei urbane.
Totodată, am precizat că observaţiile asupra temperaturii se efectuează la înălţimea de 2 metri, la suprafaţa solului şi la adâncimea de 0,15 m (15 cm). Valorile medii au fost: -0, 2oC la înălţimea de 2 m, 0,0oC la suprafaţa solului şi 2,0oC la adâncimea de 15 cm.
Concluzia, reieşită din valorile medii ale lunii ianuarie 2012 sunt că oscilaţiile termice la înălţimea de 2 metri sunt mai mari decât cele de la suprafaţa solului iar cele de la adâncimea de 15 cm sunt cele mai mici. Toate acestea se pot vedea din graficul de mai jos.
Fig. 1. Oscilaţiile temperaturii la Beiuş în luna ianuarie 2012. Linia albastră – temperatura la 2 m. Linia roşie la suprafaţa solului. Linia galbenă la adâncimea de 15 cm. Literele cu negru reprezintă zilele lunii.
Dr. Andrei C. INDRIEŞ
Mast. Andrei A. INDRIEŞ
Stud. Robert A. INDRIEŞ
|
|
PIEMONTUL BUDURESEI |
|
|
|
Luni, 30 Ianuarie 2012 09:34 |
|
Prin piemont (din fr. pied = picior, mont = munte) se înţelege “dealuri de la piciorul muntelui” . Aşadar, sunt dealuri constituite din depozite de roci care au fost aduse din munţi şi depuse la baza lor, fiind de regulă unităţi de tranziţie dintre munte şi câmpie sau altă unitate joasă. Piemontul se remarcă prin înclinarea lină dinspre munte spre zona joasă atât a suprafeţei superioare a terenului dar şi a stratelor geologice. Astfel, suprafaţa exterioară are o pantă medie de 3,33% iar a stratelor geologice (în urma măsurării cu ajutorul clinometrului busolei geologice) de 6% (măsurarea s-a efectuat pe drumul spre Teleac). Suprafaţa este de 79,4 kmp, perimetrul este de 44,81 km iar volumul de material piemontan este de 31,2 kmc.
Lungimea maximă a piemontului pe direcţia NV-SE este de 14 km iar lăţimea maximă de 9,53 km (pe direcţia SV-NE) pe când cea minimă de doar 1,587 km. Drumul Beiuş-Budureasa este de 10 km (pe suprafaţa piemontană).
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
TERASELE GEOMORFOLOGICE LA BEIUS |
|
|
|
Duminică, 29 Ianuarie 2012 07:23 |
Aval de oraşul Beiuş se găsesc terase morfologice ale Crişului Negru. Se recunosc următoarele terase:
Terasa de luncă (t1) de 2-3 m, situată de-o parte şi de alta a râului. Această terasă este inundabilă la revărsările şi la inundaţiile ce se produc în regiune. Se observă pe hartă că terasa este bine extinsă iar atât râul principal cât şi afluenţii au divagări pe suprafaţa luncii.
Terasa a doua (t2), de 6-10 m, se găseşte aval de Beiuş, spre Pocola, fiind foarte uşor recunoscută deoarece drumul spre Pocola şi Oradea (E79) se află pe această terasă.
Următoarea terasă, cea de a treia (t3 = 15-20 m) este mai puţin extinsă şi este spartă de torenţi ce vin dinspre pădure.
Terasa a patra (t4) de 30-40 m altitudine relativă este de asemenea puţin extinsă şi fiind şi ea spartă de torentzul principal ce vine dinspre Pădurea Delani.
Terasa a cincea (t5 = 55-60 m) este bine extinsă, aici aflându-se atât pădurea cât şi localitatea Delani.
Remarcăm faptul că terasa de luncă (t1) este holocenă, terasele tinere (t2-t3) sunt de vârstă pleistocenă superior iar celelalte, medii (t4-t5), sunt de vârstă pleistocenă medie.
Fig. Terasele geomorfologice la Beiuş
Dr. Andrei C. INDRIEŞ
Mast. Andrei A. INDRIEŞ
Stud. Robert A. INDRIEŞ
|
|
FENOMENE TORENTIALE PE DEALUL DELANILOR |
|
|
|
Vineri, 27 Ianuarie 2012 16:48 |
La capătul pădurii Delanilor, aproape de vechiul drum Beiuş-Curăţele, în dreptul localităţii Nimăieşti, se găsesc fenomene torenţiale, datorate în primul rând defrişării pădurii dar şi constituţiei geologice, caracteristice întregii depresiuni a Beiuşului, roci de vârstă neozoică: argile, marne, nisipuri şi pietrişuri.
Imediat cum se termină pădurea începe o zonă torenţială (fig. 1) care constă în torenţi relativ scurţi (maxim 30 m) şi adânci de 1-2 m.
Continuând drumul spre Curăţele urmează în total 4 (patru) torenţi, cu lungimi de sute de metri, adâncimi de 2-3 metri şi parţial plantaţi cu arbori (fig. 2) pentru stingerea toreţialităţii.
Între cele două sectoare torenţiale, pe versant există o zonă de alunecări vechi (fig. 3), recunoscută prin ondulările terenului.
Fenomene torenţiale se găsesc, de altfel, pe toată suprafaţa Dealului Delani, până în dreptul localităţii Meziad (fig. 4).
Fig. 1. Fenomenele torenţiale de lângă pădure
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
DATE METEOROLOGICE LA BEIUS PE ANUL 2011 si MEDIA MULTIANUALA PE 17 ANI (1995-2011) |
|
|
|
Marţi, 24 Ianuarie 2012 16:57 |
|
După cum am mai precizat cu o anumită ocazie, noi efectuăm observaţii meteorologice la domiciliul nostru, începând din anul 1995. Avem date complete pe 17 ani, despre temperatura medie anuală (în grade Celsius), cantitatea medie de precipitaţii (în milimetri = litri pe metru pătrat), presiunea atmosferică (în milibari = hectopascali), umiditatea relativă (în procente %), nebulozitatea (în zecimi 0-10), direcţia şi viteza vântului (în metri pe secundă).
În anul 2011 valorile medii au fost următoarele:
|
An
|
Temperatura
|
Presiunea
|
Umiditatea
|
Precipitaţii
|
Vânturi
|
Nebulozitatea
|
|
2011
|
10,7oC
|
986,41 mb
|
77%
|
491,9 mm
|
V, NV, SV
|
4,4 zecimi
|
În cei 17 ani, valorile medii au fost următoarele:
|
An
|
Temperatura
|
Presiunea
|
Umiditatea
|
Precipitaţii
|
Vânturi
|
Nebulozitatea
|
|
1995-2011
|
11,0oC
|
992,47 mb
|
81%
|
544,7 mm
|
V, NV, SV
|
5,3 zecimi
|
Graficele pentru temperatură, presiune atmosferică şi cantitatea de precipitaţii de-a lungul celor 17 ani arată astfel:
Valorile temperaturii între 1995-2011
Valorile presiunii atmosferice între 1995-2011
Valorile cantităţilor de precipitaţii între 1995-2011
Dr. Andrei C. INDRIEŞ
Mast. Andrei A. INDRIEŞ
Stud. Robert A. INDRIEŞ |
|
PLATOUL CARSTIC SCARISOARA |
|
|
|
Luni, 23 Ianuarie 2012 16:58 |
|
Continuăm analiza reliefului platoului carstic Scărişoara.
Fragmentarea orizontală are valori ce oscilează de la 0-1 km/kmp până la peste 3 km/kmp.
Pe suprafaţa platoului valorile sunt în general scăzute dar pe versanţii platoului spre cele două văi valorile cresc.
În două locuri valorile ating sau depăşesc 3 km/kmp.
Fragmentarea verticală are oarecare similitudine cu cea orizontală, cu valori relativ reduse pe suprafaţa platoului şi valori mai mari pe marginile platoului, spre cele două văi limite, Gârda Seacă şi Ordâncuşii.
Fig. Fragmentarea orizontală
Fig. Fragmentarea verticală
Dr. Andrei C. INDRIEŞ
Mast. Andrei A. INDRIEŞ
Stud. Robert A. INDRIEŞ
|
|
PLATOUL CARSTIC SCĂRIŞOARA |
|
|
|
Platoul carstic Scărişoara se află în Munţii Bihor (Colectiv, 1984) sau în Munţii Padiş-Scărişoara, cum i-a numit în teza sa de doctorat A. Indrieş în 1997.
Platoul, denumit uneori şi Platoul Ocoale-Scărişoara (A. Indrieş, 1997, 1999, 2010) este cuprins între văile Gârda Seacă (la V) şi afluentul Ordâncuşa (la E), râuri care apoi ajung în Arieşul Mare la localitatea Gârda de Sus.
Altitudinea medie a platoului carstic este de 1 200 m iar suprafaţa de cca 8 kmp (v. fig. 1). Spre cele două
Platoul se remarcă prin prezenţa renumitei peşteri-aven Scărişoara, cel mai mare gheţar subteran din ţară (75 000 mc de gheaţă), despre care a scris şi marele savant Emil Racoviţă, întemeietorul ştiinţei numită „biospeologie”.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
PLATOUL CARSTIC PADIS |
|
|
Efectuând şi analizând hărţile sintetice (hipsografia, fragmentarea orizontală şi cea verticală) ale Platoului carstic Padiş, rezultă câteva concluzii, pe care le comunicăm prin intermediul acestui articol.
HIPSOGRAFIA
Hipsografic, platoul se extinde între 1 641 m (Vf. Măgura Vânătă) şi 950 m (în cadrul Cetăţilor Ponorului). Rezultă altitudinea medie a platoului de 1 295,5 m.
Altitudinea de peste 1 600 m se înregistrează în culmea Măgura Vânătă, în vârful cu acelaşi nume, de 1 641 m.
Altitudinile cuprinse între 1 600 şi 1 400 m se găsesc în aceeaşi culme Măgura Vânătă, în vf. Biserica Moţului (1 466 m), Vf. Glăvoiu (1 426 m), Vf. Piatra Galbenii (peste 1 400 m).
Treapta altitudinală de 1 400-1 200 m este predominantă pe teritoriul parcului. Astfel, se întâlneşte în Şesul Padişului, în Platoul Vărăşoaia, etc.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Hărţile sintetizate color despre PNA |
|
|
|
Miercuri, 18 Ianuarie 2012 13:40 |
|
Hărţi Parcul Natural Apuseni
Sintetizate
Dr. Andrei C. Indrieş
M.S. Andrei A. Indrieş
Stud. Robert A. Indrieş
|
|
SUFOZIUNEA |
|
|
|
Miercuri, 18 Ianuarie 2012 13:26 |
|
Sufoziunea este un fenomen natural care se formează în regiuni cu roci argiloase sau nisipo-argiloase-marnoase, cazul şi al acestui deal, şi constă într-o acţiune erozivă subterană efectuată de către apele subterane. Denumirea vine din latină (sufodio – a săpa pe dedesubt).
Aşadar, pe acelaşi versant al Dealului Cermai, cu 80 m mai departe de alunecare, deci la est, spre satul Nimăieşti, am deosebit un fenomen de sufoziune care se află, de asemenea, într-un ritm intens de dezvoltare. Acest fapt rezultă din datele comparative ale anilor ce-au urmat anului identificării (1991). Atât aceste fenomene ca şi altele se găsesc sub observaţii periodice astfel că sunt notate modificările lor în timp.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
ALUNECARI DE TEREN PE DEALUL CERMAI |
|
|
|
Duminică, 15 Ianuarie 2012 06:06 |
|
Pe Dealul Cermai, deal situat lângă oraşul Beiuş, am deosebit două fenomene de degradare a terenului şi anume o alunecare de teren şi o sufoziune.
A. ALUNECAREA DE TEREN
Pentru a putea analiza fenomenele respective trebuie la început să menţionăm câteva aspecte generale despre Dealul Cermai.
Dealul Cermai se găseşte în imediata apropiere de oraşul Beiuş, între acest oraş şi localitatea Nimăieşti, deci la est de oraş, şi are 240 m altitudine absolută, faţă de nivelul Mării Negre (Beiuşul are 197 m). Rezultă o diferenţă de altitudine relativă de 43 m între culmea dealului şi vatra oraşului.
Cele două fenomene naturale s-au putut realiza datorită constituţiei litologice şi anume argile marnoase, argile siltice şi rar pietrişuri de aceeaşi vârstă, adică malvensiană în sens strict (bessarabian, chersonian şi meoţian), adică de cca 6-10 milioane de ani. La această situaţie se adaugă şi alte cauze: defrişarea pădurii în acest sector, panta de cca 10-15o înclinare, precipitaţii abundente, păşunatul intens şi mai nou, modul defectuos de arare a terenului după redarea sa vechilor proprietari.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Rosia: Peştera Urşilor va avea concurenţă: grota Farcu din Roşia îşi va arăta cristalele! |
|
|
|
Vineri, 13 Ianuarie 2012 08:12 |
|
Zilele în care Peştera Urşilor este singura grotă amenajată din Bihor se apropie de final. Din luna mai a acestui an, în judeţ va mai exista o peşteră cu infrastructura necesară pentru vizite turistice.
Preşedintele Federaţiei Române de Speologie, Viorel Lascu, alături de primarul comunei Roşia, Florin Bonca, de preşedintele Asociaţiei Peşterilor Turistice, Moise Iagăr, şi de custodele din cadrul Centrului pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă (CAPDD) Bihor, Andrei Acs, au prezentat joi, într-o conferinţă de presă, proiectul de amenajare a peşterii Farcu, de pe raza comunei Roşia.
Peştera Farcu a fost descoperită în 1987, când se săpa o galerie a Minei Farcu. "Artificierul a rămas atât de uimit, încât a cimentat intrarea", a declarat Viorel Lascu. Ce l-a uimit pe om au fost cristalele din peşteră. "E vestită pentru aceste cristale, care ajung şi la un metru înălţime. Sunt transparente, de forme geometrice mai puţin întâlnite", a precizat Lascu. Aceste cristale fac ca Peştera Farcu să fie unică în România.
Ulterior, însă, localnicii din zonă au reuşit să intre în ea şi au furat toate cristalele la care au ajuns. "S-a întâmplat exact ce se întâmplă când se răstoarnă un TIR cu portocale", a menţionat şeful Federaţiei de Speologie.
Furtul şi vandalismele sunt confirmate şi de primarul comunei. "Datorită indolenţei, peştera şi-a pierdut 60-70% din frumuseţea pe care natura şi Dumnezeu au pus-o acolo. S-au cărat cu camioanele stalagmite şi stalactite", a spus Bonca.
Proiect preambul
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
ALUNECARI DE TEREN PE DEALUL DINTRE FINIS SI TARCAIA |
|
|
|
Miercuri, 11 Ianuarie 2012 21:14 |
Alunecările de teren respective au fost depistate pe dealurile piemontane ale Masivului Codru (Codru-Moma), situate pe marginea sud-vestică a Depresiunii-golf a Beiuşului. Noi am observat alunecările de teren dintre localităţile dintre Finiş şi Tărcaia ca fiind cele mai reprezentative din Dealurile Codrului. Cele două localităţi sunt situate la 6 km distanţă una de cealaltă, poziţionate pe văile Finişului şi, respectiv, a Tărcăiţei, la baza dealurilor, la contactul cu Lunca Crişului Negru. Alunecările respective au afectat tot versantul deluros dintre cele două localităţi, etapele declanşării fiind diferite.
În literatura de specialitate s-au făcut descrieri ale acestor dealuri de către diverşi autori dar o analiză amănunţită asupra alunecărilor de teren dintre Finiş şi Tărcaia nu se menţionează. Astfel, după V. Mihăilescu (1966, p 114) dealurile sunt denumite “Piemontul de Est al Codrului” şi încep de la 400 m altitudine absolută, idee bazată pe afirmaţiile lui M. Paucă (citat de V. Mihăilescu, 1966, p 114), după care “înecarea pontică a lăsat urme până la aproximativ 500 m altitudine absolută”. I.O. Berindei le denumeşte simplu Dealurile Codrului (1977, p 307) şi face o sinteză asupra eroziunii acestor dealuri. În Enciclopedia Geografică a României (1982, p 242) aceste dealuri sunt denumite Dealurile Tărcăiţei.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
